Cardinalul Angelo Scola, Arhiepiscop de Milano, Cardinal al Sfintei Bisericii Romane cu titlul „Sfinţii 12 Apostoli”, Mitropolit al Provinciei Milano şi Capul Bisericii Ambroziene, s-a aflat la Cluj-Napoca, în zilele de 4 şi 5 iunie 2013, unde i s-a conferit cea mai mare distincţie a Universităţii clujene, titlul de Doctor Honoris Causa.

Înaltul Prelat al Bisericii Romane a fost întâmpinat de IPS Jakubinyi György, Arhiepiscop romano-catolic de Alba-Iulia, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea Mare, Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Rector al UBB şi de decanii Facultăţilor de Teologie Greco-Catolică şi Romano-Catolică, pr. Cristian Barta şi Mons. Marton József, împreună cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale.

În numele tuturor celor prezenţi, PS Florentin a adresat un cald salut Eminenţei Sale la sosirea în Aeroportul clujean şi l-a invitat să adreseze românilor câteva gânduri, prin intermediul reprezentanţilor organelor de presă, punând această vizită în contextul celor 1700 de ani de la Edictul de la Milano (eliberarea religiei creştine) şi sub semnul celor 160 de ani de la întemeierea Eparhiei de Cluj-Gherla.

Cardinal Angelo Scola: Vreau să vă mulţumesc tuturor, rectori, decani, profesori, în mod particular Facultăţilor de Teologie Romano-Catolică şi Greco Catolică, IPS Jakubini, PS Florentin şi PS Virgil, pentru onoarea de a mi se conferi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babes-Bolyai, al cărei prestigiu depăşeşte graniţele Europei şi care, în ceea ce priveşte Teologia, prezintă caracteristica extraordinară, unică în lume, de a avea patru Facultăţi de Teologie într-o Universitate unică. Este un fenomen care poate garanta un spaţiu pentru ecumenism şi reprezintă de asemenea o ocazie de interdisciplinaritate între cele 21 de facultăţi ale acestei Universităţi.

Dacă considerăm situaţia Europeană de astăzi, cu toate diferenţele care există între diferitele ţări, între Vest şi Est, ne putem da seama că marea provocare pentru Europa de astăzi este reprezentată de natura pluralistă a societăţii. Societăţile noastre, democraţiile noastre, au diverse viziuni asupra existenţei şi acest fapt nu este facil. Se poate constata că există probleme cu caracter antropologic, social, de relaţionare cu cosmosul, cu creaţia. Pe de altă parte, trebuie să găsim căile pentru a trăi împreună în această societate pluralistă. După părerea mea, calea fundamentală ar fi aceea de a alege ca bine practic, faptul de a sta împreună. Astfel, avem nevoie ca societăţile noastre să se preocupe de toate persoanele care le locuiesc, fiecare să aibă posibilitatea să îşi povestească propria viziune asupra vieţii, astfel ca, într-un mod liber, cu respect, să poată tinde spre o viaţă bună împreună. În acest context, cred că România are o carte mare de jucat în Europa şi prin poziţia ei geografică, istorică, face evidentă natura acestei cărţi. De asemenea, trebuie remarcat faptul că România este un punct de mediere între lumea latină şi lumea slavă. Personal, consider că un oraş precum Clujul, prin istoria sa, prin cultură şi artă, prin Universitatea sa şi prin Bisericile locale, poate să joace un rol decisiv pentru regenerarea Europei. Europa este obosită, este îmbătrânită, are nevoie de o reînviere şi cred că pământul vostru poate să aducă o contribuţie substanţială în acest sens.

În continuare, Eminenţa Sa a răspuns întrebărilor adresate de reprezentanţii mass-media:

1. Ca membru al Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, ce ştiţi despre Biserica Greco-Catolică din România?

Cardinal Angelo Scola: Ştiu destul de puţin. Noi, Cardinalii, avem un anume tip de responsabilitate în dicastere, care este mai degrabă cu un caracter general, sunt membrii în subordinea Cardinalului Sandri care lucrează şi urmăresc cu precizie problematicile care ating Bisericile care sunt în România. Dar nu există european care să nu cunoască marea mărturie de credinţă, ca trăsătură specifică Bisericii Greco-Catolice din România: sunt mărturii care au fost oferite întregii lumi. Este de ajuns să cităm numele Cardinalului Iuliu Hossu, care e foarte cunoscut. Eu sper ca, în curând, Cardinalul Hossu şi ceilalţi mărturisitori să fie fi beatificaţi. Acesta ar fi un semn într-adevăr important pentru întreaga Biserică Catolică. Recunoaştem într-adevăr dificultatea dialogului între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică, pentru că istoria are nevoie de timp spre a fi asumată, absorbită. Sunt lucruri pe care le ştiţi cu toţii, dar semnificativ, important este ca voi să ştiţi că bărbaţii şi femeile din Occidentul European, şi cu atât mai mult creştinii europeni, privesc spre această naţiune. Am avut ocazia să vizitez Alba-Iulia, când eram Rector al Universităţii Lateran, tot în aceeaşi perioadă am vizitat şi Biserica din Iaşi. Faptul că România este parte a Uniunii Europene trebuie să fie un stimul pentru comunităţile creştine şi Bisericile locale, pentru toate instituţiile şi pentru întreg poporul român, de a oferi o contribuţie specifică unităţii europene, care trebuie să fie total regândită.

2. Această vizită poate fi o ocazie de apropiere între Biserica Greco-Catolică şi cea Ortodoxă?

Cardinal Angelo Scola: A fost prevăzută mâine o vizită la Înalt Preasfinţia Sa Mitropolit Andrei Andreicuţ. Eu cred că Biserica Catolică şi în mod particular în Dieceza de Milano şi la fel, Dieceza de Veneţia, unde am fost Patriarh pentru 10 ani, a înţeles foarte bine că ecumenismul este o temă fundamentală pentru viaţa în credinţă, nu este ceva secundar. Este ceva ce face parte din însăşi natura credinţei. Este ceea ce ne-a indicat Isus în rugăciunea pentru unitate – cu puţin timp înainte vorbeam despre oboseala Europei şi spuneam că în mod cert una dintre principalele raţiuni ale acestei oboseli este aceea de a-L fi lăsat pe Dumnezeu la periferia vieţii. Omul post-modern european are nevoie de mărturia femeilor şi bărbaţilor creştini, care cu vieţile lor şi prin comunicare, să demonstreze tuturor că Isus şi Evanghelia sunt „buna vestire” a vieţii noastre şi aceasta trebuie să o facem împreună, mai ales între Biserica Greco-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care au în comun în mod substanţial, toate misterele vieţii de credinţă. Vă dau un exemplu: am început să medităm împreună asupra exerciţiului primatului Sfântului Petru, care probabil este problema cea mai critică. Oricum, omul de astăzi are nevoie să vadă unitatea între creştini.

3. Credeţi că există şanse ca Biserica Ortodoxă să revină asupra interdicţiei de a celebra împreună cu celelalte culte, care există din anul 2008?

Cardinal Angelo Scola: Aveţi dreptate, din anul 2008 au intervenit multe probleme la nivelul dialogului, aş spune, „specializat” – cel legat de Comisiile Mixte de Dialog Catolice şi Ortodoxe. Pe de altă parte, dialogul în popor, între oameni, a crescut foarte mult. Acum 15 zile am fost la Milano unde am celebrat împlinirea a 1700 de ani de la Edictul lui Constantin şi am avut o întâlnire cu Patriarhul Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic – un punct de referinţă pentru toate Bisericile Ortodoxe. Am avut împreună, la palatul regal din Milano, o dezbatere asupra libertăţii religioase în societatea europeană şi trebuie să spun că am văzut, nu doar o mare sintonie între reflexia Preafericitului Bartolomeu şi a mea, dar şi o mare complementaritate, astfel că lecţia noastră „pe două voci”, ca să spun aşa, a dat o idee despre ceea ce reprezintă creştinismul astăzi pentru Europa, a demonstrat o mare sintonie asupra raportului între creştini şi societate.

Pot să mai adaug ceva: în toate ţările europene, există o mare prezenţă a creştinilor ortodocşi în diferite biserici. Biserica Catolică a dat în folosinţă comunităţilor ortodoxe multe biserici, spre exemplu, la Milano: atât ortodocşii greci sau cei ruşi, cât şi cei moldoveni sau alţii au acum biserici, lăcaşuri de cult stabile, unde se naşte o cunoaştere reciprocă, un ecumenism de bază, astfel încât, dacă punem toţi aceşti factori împreună, din anul 2008 ecumenismul de fapt a avansat, nu a regresat. Desigur, problema intercomuniunii prezintă aspecte complexe, care au nevoie de timp.

4. Emigranţii români din Italia de multe ori apar în ziare ca sursa multor rele. Cum abordează Biserica acest subiect?

Cardinal Angelo Scola: Ca să îi ajute pe emigranţi, Biserica italiană i-a încurajat pe italieni să se deschidă acestui orizont universal. Trebuie să fim foarte realişti şi să ţinem cont că fenomenul puternic de emigrare, căruia poporul italian a trebuit să îi facă faţă, prezintă un caracter specific, foarte diferit de emigrarea în cadrul altor naţiuni precum Germania sau Anglia, unde acest fenomen este prezent de 50-60 de ani, poate chiar mai mult. În Italia este vorba de o explozie a emigrării, trebuie să înţelegem astfel oboseala poporului italian, care a trebuit să întâmpine acest fenomen. Totuşi, se pare că imaginea greşită, de a atribui românilor, ca popor, eventuale delicte ale unor persoane individuale, mi se pare că, pentru moment, este mult supradimensionată, pentru că mărturia prezenţei românilor în ţara noastră s-a arătat foarte constructivă şi eu cred că această imagine negativă greşită nu mai este actuală – probabil mai apare din când în când, dar mai mult ca efect a unor lupte politice, nu pentru fenomenul în sine. Rapoartele dintre ţările noastre sunt destinate să crească, să se îmbunătăţească.

Mulţumind Cardinalului Scola pentru disponibilitatea de a răspunde întrebărilor reprezentanţilor presei, şi tuturor celor care au facilitat acest moment de întâlnire, PS Florentin a adresat felicitări Eminenţei Sale pentru titlul ce urmează să îi fie acordat, mulţumind totodată decanilor celor două Facultăţi fiindcă, prin decizia acordării titlului DHC, au făcut posibile aceste zile pline de har şi binecuvântare. La plecarea din aeroport, Cardinalul Scola a mulţumit jurnaliştilor prezenţi pentru munca lor în serviciul societăţii şi i-a binecuvântat.