Pelerinaj la Mănăstirea “Sfânta Cruce” din Mintiu Gherlii

publicat la 17 septembrie 2013 în Ştiri

Sărbătoarea “Înălţării Sfintei Cruci”, fixată în calendarul liturgic sâmbătă, 14 septembrie 2013, a fost marcată în Eparhia de Cluj-Gherla de pelerinajul la Mănăstirea “Sfânta Cruce” din Mintiu-Gherlii, a Ordinului “Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM). Aflată în apropierea oraşului Gherla, biserica mănăstirii a fost sfinţită de către Ierarhul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, în 20 octombrie 2002, primind hramul “Sfânta Cruce”, deşi locaşul mănăstiresc era încă în construcţie. După această dată, părinţii bazilieni au organizat pelerinaje anuale la Mănăstirea OSBM, la serbarea hramului. Aşezământul monahal a devenit, între timp, un primitor loc de pace şi reculegere, găzduind în prezent şi o mică comunitate de călugări ce păstrează aici nestinsă flacăra rugăciunii.

În ziua sărbătorii, la invitaţia pr. protoegumen Laurian Daboc, superior provincial al călugărilor bazilieni, la Mintiu Gherlii au sosit în jur de 300 de pelerini: preoţi, persoane consacrate, credincioşi din Mintiu, din localităţile învecinate şi din Cluj-Napoca. După primirea Episcopului eparhial la capela greco-catolică din Mintiu s-a mers în procesiune până la Mănăstirea “Sfânta Cruce”, situată pe o colină în apropiere. În curtea mănăstirii a fost celebrată Sfânta Liturghie arhierească, răspunsurile liturgice fiind date de corul parohiei “Sfântul Iosif” din Gherla. Între cei aprox. 30 de preoţi prezenţi, la masa altarului au concelebrat Mons. Mihai Todea, vicar general, pr. Alexandru Hruban, protopop de Gherla, părinţii bazilieni.

În cuvântul de învăţătură, PS Florentin a arătat mai întâi semnificaţia sărbătorii: “Tradiţia Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci a pornit de la Sfânta Elena, mama împăratului Constantin care a avut viziunea Crucii cereşti, pe care, zugrăvind-o pe stindarde, Constantin a învins în luptă. Ca urmare a acestei victorii, împăratul Constantin a proclamat Edictul de la Milan în anul 314, documentul care a oferit libertatea credinţei creştine. Mergând în zona Ţării Sfinte, mama împăratului Constantin a descoperit, în apropiere de Golgota, cele trei cruci ale Răstignirii. Pentru a afla care dintre ele este Crucea Mântuitorului, Episcopul Macarie, sub inspiraţie divină, a propus ca, aducând o persoană muribundă şi atingând-o pe rând cu aceste trei lemne ale crucilor, acel lemn care va fi vindecător să fie considerat lemnul Crucii lui Cristos. Crucea a fost apoi purtată, în procesiune, în marea biserică a Învierii, Anastasis şi aşezată la loc de cinste spre venerare.”

“În anul 616, venind invadatorii islamici în acele locuri au distrus biserica şi împreună cu toate celelalte odoare au dus cu ei şi lemnul Sfintei Cruci. Mai târziu, în anul 628, împăratul Heraclius a fost cel care a recuperat din mâinile musulmanilor lemnul Sfintei Cruci, l-a readus la Ierusalim pentru a-l reaşeza la demnitatea cuvenită. […] Astăzi, în Ţara Sfântă, în biserica Sfântului Mormânt, există o scară care coboară în subsolul clădirii, unde se află capela Sfintei Elena. Acolo se află o statuie de bronz reprezentând-o pe Sfânta Elena cu Sfânta Cruce şi sunt, de asemenea, relicve ale Sfintei Cruci. În timp, mulţi Arhierei au cerut să aibă bucăţi din acest lemn al Crucii, care să fie aşezat la loc de cinste în diferite biserici din lumea întreagă. Este ceea ce ştim despre tradiţia care a pornit încă din sec. VII şi mai târziu, din sec. al X-lea, devenind o sărbătoare a Bisericii, o sărbătoare a Înălţării Sfintei Cruci.”

A urmat o meditaţie despre simbolismul crucii, aşa cum reiese din oficiile liturgice ale sărbătorii şi din Sfintele Scripturi, crucea prefigurând, încă din Vechiul Testament, momentul Răscumpărării. Un ultim punct al meditaţiei a fost despre “ce înseamnă lemnul Crucii lui Cristos pentru noi, cei de astăzi?”. Redăm din cuvântul Preasfinţiei Sale: “Lemnul Crucii este semnul răscumpărării mântuitoare a fiecăruia dintre noi: şi pentru mine, pentru păcatele mele, a murit Cristos pe Cruce şi păcatele mele au fost luate acolo, pe lemnul Crucii. De aceea, semnul crucii se află în şi pe bisericile creştine, sau îl purtăm sub diferite forme la noi. Sub semnul crucii ne-am născut la credinţă prin Botez şi tot sub semnul crucii se va însemna acel sicriu în care, după rânduiala firii, vom fi coborâţi în întunericul mormântului, dar nu pentru a rămâne acolo ci pentru ca, prin acest semn, la timpul rânduit să ne bucurăm de fericirea veşnică, de bucuria Celui care a venit pătimind şi luând asupra Sa tot răul, pentru ca noi să ne împărtăşim din iubirea şi bucuria Sa.”

În Anul Credinţei şi la celebrarea unei sărbători de hram, sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea Indulgenţei plenare, astfel că după Sf. Liturghie s-au făcut rugăciunile rânduite şi PS Florentin a dat binecuvântarea pentru a fi dobândită iertarea pedepsei vremelnice pentru toate păcatelor mărturisite. Pr. protoegumen I.L. Daboc a adresat cuvântul său de mulţumire participanţilor la program, spunând: “după eliberarea Bisericii noastre, Ordinul Sfântului Vasile cel Mare nu a reuşit să îşi recupereze nici una dintre mănăstirile pe care le-a avut. Din acest motiv am fost nevoiţi să edificăm alte mănăstiri, locuri de rugăciune şi de pelerinaj pentru credincioşii noştri. Printre acestea se află şi acest frumos loc închinat cinstirii Sfintei Cruci, unde, cu ajutorul credincioşilor şi a autorităţilor locale, sperăm că vom putea să terminăm lucrările care mai sunt necesare, pentru a avea un loc binecuvântat de reculegere pentru credincioşii din jur, pentru protopopiat – aici s-au făcut de multe ori întâlniri cu copiii, cu tinerii, multe activităţi frumoase pentru Biserica noastră.”

Părintele a încheiat printr-o invitaţie la venerarea unei relicve a Sfintei Cruci care a fost purtată în pelerinaj şi a stat pe masa altarului în timpul celebrării liturgice, arătând cum, “pentru Mănăstirea închinată Sfintei Cruci, în această săptămână, am primit din partea părinţilor capucini de la Napoli, relicve din Sfânta Cruce. Iată că în acest loc închinat Sfintei Cruci, am reuşit să avem şi noi o mică bucăţică din Sfânta Cruce – un motiv în plus pentru rugăciune, pentru a cerceta acest sfânt lăcaş şi pentru a primi binecuvântarea Domnului. Mulţumim Bunului Dumnezeu şi donatorilor care au făcut ca această relicvă să ajungă aici şi de acum înainte va fi aşezată în această biserică.”

În continuare credincioşii, pe rând, au primit binecuvântare cu crucea de lemn care conţine relicva din lemnul Crucii Mântuitorului, după care a urmat momentul de comuniune de la agapa fraternă pregătită de organizatori şi de Surorile Baziliene. După programul sărbătoresc de la mănăstire, PS Florentin a vizitat biserica în construcţie din Mintiu Gherlii.

imagine

imagine

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *