Cu tristețe în suflet, dar cu încredere în iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla anunță că în 20 august 2015, la orele 9.00 ale dimineții, porțile cerului s-au deschis pentru sufletul Mons. Alexandru NICULA, Protopop Onorar și Prelat Papal, care a trecut la cele veșnice împlinindu-și pelerinajul pământesc, la 102 ani de viață și 75 de ani de preoție.

Trupul Mons. Alexandru va fi depus în biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Dej, pe care a ctitorit-o și de care a fost profund legat sufletește.

Sâmbătă, 22 august 2015, în sfântul lăcaș din centrul mun. Dej va fi celebrată Sfânta Liturghie pentru sufletul Mons. Alexandru – de la ora 8.00 și Slujba de Înmormântare – de la ora 12.00.

Rugăciunile preoților, persoanelor consacrate și ale credincioșilor greco-catolici se înalță în aceste zile spre Dumnezeu însoțind sufletul Mons. Alexandru, cu venerație pentru tot ceea ce a însemnat pentru Biserica Greco-Catolică, pentru tăria credinței de care a dat dovadă în mijlocul persecuțiilor și în închisorile comuniste. Mărturia vieții sale de credință rămâne înscrisă cu litere luminoase pe filele istoriei Bisericii pe care a iubit-o și pentru care și-a oferit întreaga viață.

Mons. Alexandru se alătură cetei cerești a Martirilor și Mărturisitorilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, iar pentru generațiile prezente și viitoare va fi un model de urmat cu acea atitudine pe care o mărturisea la împlinirea vârstei de 100 de ani: "toată viața mea am încercat să fiu un om de omenie și un om cinstit. Aceasta este slujba pe care eu cred că am adus-o lui Isus Hristos: cinstea și omenia, pentru că acestea sunt cele două calități esențiale ale vieții".

Dumnezeu, Părintele îndurărilor și Izvorâtorul Vieții, să îi facă parte cu aleșii Săi în bucuria Învierii lui Hristos.

Odihna cea veșnică dă-i-o lui, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui. Să se odihnească în pace!

SCURTĂ BIOGRAFIE

S-a născut la 14 februarie 1913, în loc. Târlișua (BN). A absolvit Liceul "George Coșbuc" din Năsăud, după care a urmat cursurile Academiei de Teologie Greco-Catolică, pe care le-a încheiat cu calificative foarte bune, la Cluj, în 1935.

Imediat după absolvire a fost numit secretarul Episcopului Iuliu Hossu, până în 1937, când a fost trimis la studii, la Facultatea de Teologie Catolică a Universității din Strasbourg. În 1939, odată cu izbucnirea războiului, orașul fiind pe frontieră, Universitatea a fost desființată. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut licența, în iunie 1940, cu specializarea: drept canonic și filologie.

Reîntors în țară, s-a căsătorit cu Livia Veina, absolventă a Școlii Normale din Gherla.

A fost hirotonit diacon la 18 noiembrie 1940, apoi a fost hirotonit preot, la 21 noiembrie 1940, în Cluj-Napoca (CJ), de către IPS Iuliu Hossu.

În Transilvania aflată sub ocupație hortystă i s-a refuzat confirmarea și salarizarea. Timp de patru ani a lucrat la Episcopie, alături de viitorul Cardinal Iuliu Hossu, care l-a plătit din banii săi proprii, așa cum o va face și în 1947, când încep persecuțiile împotriva Bisericii Greco-Catolice.

În ianuarie 1946, Părintele Nicula a fost numit protopop al Clujului, funcție pe care o va deține până în anul 1948, când Biserica Greco-Catolică a fost abuziv desființată.

A fost arestat pe 22 iunie 1948 și condamnat la șase luni cu suspendare, în urma unui denunț. Refuzând să-și renege credința, a fost pus în libertate, dar scos din casă și obligat să părăsească Clujul. Așa a ajuns să se stabilească în Dej. În 1951, a fost arestat din nou, a fost îndelung anchetat, după care, fără nici un fel de proces, a fost trimis la Canal, unde a rămas timp de un an și jumătate, alături de foști parlamentari, prefecți, miniștri și intelectuali de marcă.

După Canal, a lucrat la mai multe întreprinderi dejene ca economist cu studii medii, până în 1965, când s-a transferat la CCH, unde, după echivalarea celor două licențe – de la Cluj și de la Paris – a fost încadrat economist cu studii superioare. S-a pensionat în martie 1973, dar a continuat o activitate de apostolat, scriind, dând ore de franceză și oferind îndrumare spirituală, oficiind botezuri și căsătorii în clandestinitate.

După ieșirea la lumină a Bisericii Greco-Catolice din 1989, Mons. Alexandru și-a reluat activitatea de preot, fiind încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla ca și protopop onorar. În anul 1995 fiind ctitor al bisericii "Sfinții Apostoli Petru și Pavel".

Vocația de intelectual, dornic să contribuie la iluminarea nației, l-au îndrumat către scris. După întoarcerea din Franța traduce și publică, în 1940, "Formarea pentru viață: morală și intelectuală" de Louis Riboulet, cartea fiind reeditată după 62 de ani de Editura Galaxia-Gutenberg. După 1989 mai publică două traduceri din franceză "Sfântul Iosif, Soțul Mariei" ("Saint Joseph, Epoux de Marie") și "Viața Mariei, mama lui Isus", ("La vie de Marie, mere de Jesus"), ambele fiind cărți de referință din literatura religioasă catolică. De asemenea, în 2003, la Editura Viața Creștină îi apare volumul de publicistică "Cristos răstignit a doua oară?", cuprinzând articole și editoriale publicate în perioada martie 1990 – decembrie 2002, în revista dejeană "Deșteptarea credinței", pe care a condus-o mai bine de un deceniu.

Pentru meritele vieții de credință, Sfântul Părinte Ioan-Paul al II-lea i-a conferit, în 9 iunie 2003, titlul de Prelat Papal.

Pentru activitatea sa a primit din partea reprezentanților autorităților titlurile de Cetățean de Onoare al Dejului și Cetățean de Onoare al comunei Târlișua.

În semn de apreciere, de venerație pentru tot ceea ce a însemnat viața Mons. Alexandru Nicula pentru Biserica Greco-Catolică trecută prin valurile tulburi ale persecuțiilor, în cadrul cărora Mons. Alexandru a rămas neclintit, ca o stâncă de credință, ca un stâlp al credinței și un model, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla i-a înmânat, în 17 februarie 2013 – data la care pr. Alexandru aniversat la împlinirea a 100 de ani – Diploma ‘Sf. Iosif’ și cea mai înaltă distincție a Eparhiei de Cluj-Gherla, Crucea ‘Sfântul Iosif’ – aceea care, în 1856, a fost acordată de către Episcopul Ioan Alexi tuturor canonicilor și colaboratorilor apropiați la cârma Eparhiei.