Relatarea PS Florentin despre pelerinajul la Padova

publicat la 15 martie 2017 în Ştiri

Pelerinaj la Padova pe urmele Sfântului Anton
și în lumina mărturiei de credință a Arhiereului român-unit Iuliu Hossu –
relatare a Episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla Florentin Crihălmeanu

Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, împreună cu pr. Marcelin Rotaru, profesor la Seminarul Teologic "Sf. Ioan Evanghelistul" din Cluj-Napoca au călătorit la Padova, în Italia, cu ocazia lansării, în după-amiaza de sâmbătă, 11 martie 2017, în biserica "Sfântul Anton" – care adăpostește moaștele Sfântului Anton de Padova -, a ediției în limba italiană a memoriilor Cardinalului Iuliu Hossu, «Credința noastră este viața noastră» – «La nostra fede è la nostra vita», volum apărut la Editura EDB Bologna, în anul 2016. A fost o fericită întâlnire între spiritualitatea luminoasă, profundă, unificatoare și iertătoare a Arhiereului român-unit Iuliu Hossu – martor al catacombelor Bisericii Greco-Catolice din România, a cărui viață oferită lui Dumnezeu s-a identificat cu o puternică mărturie de credință – și strălucirea clară a sfințeniei Sfântului Anton – mare făcător de minuni, artizan al unității și imagine a credinței înflăcărate prin mărturisirea cuvântului, prin rugăciunea neîncetată de preamărire a lui Dumnezeu.

Impresiile memorabile ale acestui pelerinaj pe urmele Sfântului Anton și purtând mesajul dragostei vieții de credință a marelui Arhiereu Iuliu Hossu, Preasfinția Sa Florentin le-a împărtășit într-o corespondență din Italia, pe care o redăm în continuare: "Am ajuns la Padova vineri, 10 martie, în jurul orei 12.00, ne-a așteptat pr. Vasile Alexandru Barbolovici, sincelul cu pastorația românilor greco-catolici din Italia și ne-a condus direct la Conventul Franciscan din apropierea Bazilicii Sfântul Anton de Padova; pe urmă am avut onoarea de a servi prânzul acolo la mănăstire. Mănăstirea Franciscanilor Conventuali, este o mănăstire foarte veche și a fost construită contemporan cu Bazilica dedicată Sfântului Anton, în care se află actualmente relicvele Sfântului Anton de Padova.

După masa de prânz am purces, în semn de omagiu, la cimitirul Arcella din Padova, unde se află mormântul fostului rector al Bazilicii din Padova, părintele Enzo Poiana (1959-2016), mare binefăcător al comunității greco-catolice din Padova și nu numai; a ajutat foarte mult biserici greco-catolice de acasă și, de asemenea, a donat, la cerere, relicve ale Sfântului Anton de Padova. După vizita la cimitir și o scurtă rugăciune pe care am făcut-o acolo, ne-am întors la biserica Arcella unde se află locul în care Sfântul Anton a murit, în 13 iunie 1231, și trupul său a rămas pentru multă vreme într-o mică edicolă, un fel de capelă. Pe acel loc, ulterior s-a construit o biserică pe care am vizitat-o.

În continuare ne-am întors la convent pentru a participa, de la ora 16.00, la procesiunea Via Crucis din Bazilica Sfântului Anton de Padova, unde era un grup de 40 – 50 de persoane care făceau toate stațiunile Căii Crucii pentru timpul Postului. La încheierea acestei Via Crucis s-a dat binecuvântarea cu crucea și a urmat Sfânta Liturghie. După rugăciune, am avut un program individual, care a fost o ocazie de a vizita conventul și apoi am luat parte la cina comunitară împreună cu frații. Erau și patru călugări români în această comunitate – cu toții au fost împrejurul nostru și ne-au ajutat în aceste zile, ne-au însoțit în drumurile pe care le-am făcut. După cină, am revăzut textele și am mai pregătit, împreună cu pr. Marcelin, agrăirea din ziua următoare (nn. prezentarea volumului memoriilor Cardinalului Iuliu Hossu cu ocazia lansării ediției în limba italiană).

A doua zi – sâmbătă dimineață (nn. 11 martie 2017), ne-am rugat laudele împreună cu comunitatea de călugări, de la ora 6:55, chiar în Bazilică. S-a făcut, mai întâi, oficiul lecturilor și apoi laudele în limba italiană, după care am concelebrat Sfânta Liturghie în rit latin la altarul principal al bazilicii, împreună cu călugării și cu pr. Marcelin. La încheierea Sfintei Liturghii am vizitat Capela Relicvelor – o capelă care a fost adăugată la construcția veche a Bazilicii Sfântului Anton -, unde am făcut o scurtă rugăciune și am venerat moaște ale sfinților. Se află acolo moaște ale mai multor sfinți din toată lumea, de pe toate continentele. În centrul acestui relicvar – de fapt, o serie de relicvare de toate dimensiunile – se află relicvele Sfântului Anton de Padova, respectiv, este mandibula de jos (se văd și dinții) și este limba sfântului Anton, de asemenea, într-un relicvar separat. În partea de jos este aparatul vocal al Sfântului Anton, iar în fața acestui relicvariu foarte înalt, la care se urcă pe niște scări, sub o vitrină, este haina (tunica) Sfântului Anton de Padova. Acest veșmânt al Sfântului Anton este foarte tăiat și rupt, cu multe bucățele, pentru că probabil au fost luate diferite părți și a rămas o haină formată din bucățelele, care este pusă sub o vitrină mare. Alături, în partea stângă, se află sicriul în care a fost depus trupul Sfântului Anton – se vede acel lemn care a stat în pământ dar, totuși, destul de bine întreținut și un fel de giulgiu cu care a fost înfășurat trupul Sfântului Anton.

După momentul vizitei și venerării moaștelor, ne-am dus și la mormântul Sfântului Anton unde ne-am rugat pentru toți cei care s-au încredințat rugăciunilor noastre. Am făcut acolo o rugăciune pentru a cere mijlocirea puternică a Sfântului Anton pentru Biserica noastră. În continuare, am servit micul dejun și apoi, împreună cu pr. Barbolovici și cu prof. Giuseppe Munarini, am plecat să vizităm biserica Santa Giustina, unde este mormântul Sfântului Luca și unde se află și relicvele Sfintei Giustina, dar și ale Sfântului Mattia, apostolul care a fost ales în locul lui Iuda. Am găsit pe acest traseu și o mică capelă bizantină foarte frumoasă.

Am avut bucuria de a fi primiți de către abatele Mănăstirii benedictine Sfânta Giustina în biblioteca mănăstirii, care are peste 160.000 de volume, o bibliotecă activă, în legătură cu Institutul San Anselmo din Roma, și, chiar în zi de sâmbătă, în bibliotecă se aflau multe persoane care studiau. Pr. abate ne-a arătat câteva colecții semnificative și apoi ne-a oferit mici broșuri despre viața Sfântului Luca și despre Bazilica Sfânta Giustina editate acolo. Am avut o întrevedere foarte plăcută cu Abatele Giuliano și, după aceea, ne-am întors la Bazilica Sf. Anton.

În continuare, de la 11.00, împreună cu frații călugări Daniel și Anton, am făcut o vizită deasupra cupolelor Bazilicii Sfântului Anton din Padova – pentru că nu fusesem niciodată în turnul bisericii a fost un moment spectaculos, extraordinar. Am urcat pe scări foarte strâmte și pe un labirint de culoare care se întretăiau ca niște culoare de catacombe și am intrat sub nivelul șarpantelor de lemn, foarte frumos măiestrite, la acoperiș. Vorbim de o construcție din secolele XIII-XIV, cu niște șarpante de lemn masiv de stejar care încă erau perfect funcționale. Sigur, s-au făcut multe lucrări ulterioare, cu elemente metalice și cu cabluri de oțel care să întărească structura. Cupola este învelită exterior într-o tablă de plumb și fratele Anton ne-a ghidat în așa fel încât am ieșit chiar sub turnul cel mai înalt care are îngerul, cu trompetă ce sună cea de-a doua vestire. Este o particularitate interesantă faptul că îngerul de aur de pe acest turn se învârte pe direcția vântului și mulți dintre călugării în vârstă, spun: "dacă trompeta sună într-o anumită direcție, înseamnă că e vântul care aduce ploaie și va ploua, dacă sună în direcția opusă, va fi vreme bună".

Am făcut câteva poze de pe acoperiș, de la altitudine înaltă, era o zi foarte frumoasă, se vedeau munții Alpi, înzăpeziți, foarte frumoși și, de asemenea, am admirat o panoramă extraordinară asupra orașului Padova și a conventului, a împrejurimilor. Am făcut câteva fotografii și înăuntru, de la balcoanele de înălțime, de unde se vede foarte frumos fresca de pe perete. Această frescă a fost pictată timp de 40 de ani de către aceeași persoană și era făcută și cu foiță de aur. Am admirat faptul că ne aflăm undeva la îmbinarea arhitecturii bizantine cu cea romanică și cu cea gotică și, poate, și cu anumite elemente ambroziene, sau chiar islamico-creștine, preluate din tradiția islamică – mă refer la arhitectura spaniolă caracterizată prin alternanta cărămizilor de culoare roșiatică cu cele albe. Amintesc faptul că și fresca este tot așa – adică întâlnim fresca pe care o putem considera pur bizantină, cu elementele cert bizantine și întâlnim și alte tipuri de frescă – de tip Giotto, sau de tip "Școala Fra Angelico", etc. Am văzut și mecanismul ceasului de turn care e extraordinar; de asemenea sistemul clopotelor, foarte interesant. Vizita, în total, a durat peste o oră, ne-am oprit în turn pentru a face rugăciunea "Îngerul Domnului", după care am coborât la masa de prânz împreună cu confrații noștri franciscani.

În continuare, de la ora 17.30, a urmat prezentarea de carte și conferința în sala mare a mănăstirii franciscane. Au participat cca. 80 de persoane. Am avut bucuria de a avea alături de noi pe dl. prof. univ. dr. Liviu Petru Zăpârțan, ambasadorul plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun, și, de asemenea, pe prof. dr. Giuseppe Munarini. Au fost trei intervenții: întâi a făcut o foarte frumoasă intervenție domnul ambasador, făcând o comparație între personalitatea profesorului Mărgineanu și cea a Cardinalului Iuliu Hossu, punând în evidență importanța credinței Cardinalului. Apoi a vorbit profesorul Giuseppe Munarini, unul dintre asiduii lucrători la cartea «Credința noastră este viața noastră» și care a redactat toate notele pentru ca publicul italian să înțeleagă personajele care apăreau în memorii. De asemenea, prof. Munarini a făcut un glosar la sfârșitul acestui volum, precum și un index, mult mai complex decât cel pe care l-a avut inițial cartea, în anul 2003, la ediția în limba română. A mai dat câteva detalii, printre care, un detaliu interesant a fost că, la un moment dat, cei care făceau cercetarea pentru Cauza de beatificare a Episcopilor, la CNSAS, printre documentele pe care le-au găsit, a fost și o notă informativă despre el în timpul comunismului, când a făcut o vizită la Biserica catedrală "Sfântul Iosif" din București. Spunând că este greco-catolic, prof. Munarini a întrebat pe cineva unde se află mormântul Cardinalului Iuliu Hossu. Acea persoană i-a spus unde este mormântul, dar, după aceea a făcut o informare la Securitate despre el și despre ceea ce căuta.

Mulțumim lui Dumnezeu, în continuare am reușit să facem și prezentarea pe care, cu ajutorul pr. Marcelin, am însoțit-o și cu o proiecție de imagini. Acest moment s-a încheiat în jurul orei 19.15 și a fost și ocazia de a acorda câteva onorificențe, d-lui prof. dr. Giuseppe Munarini, pentru contribuția la acest volum și pr. Oliviero Svanera, OFMCap, rectorul Bazilicii Sfântul Anton de Padova, cel care ne-a găzduit și a acceptat și continuarea tradiției pelerinajelor anuale la Padova, ca și loc de întâlnire a românilor din diaspora. Întâlnirea s-a încheiat cu o cină festivă, în mănăstirea fraților franciscani conventuali, la care a fost invitat și dl. ambasador, împreună cu soția și suita sa, astfel încât s-a prelungit acest moment de împărtășire și la cină și apoi, chiar și după cină".

Lansarea ediției italiene a memoriilor Card. Iuliu Hossu continuă, în 15 martie 2017, de la ora 16.00, volumul va fi prezentat de către Ierarhul clujean și la Florența – în biserica San Pietro in Gattolino – unde va participa Cardinalul Giuseppe Betori, Arhiepiscop de Florența. În aceeași zi, PS Florentin va prezenta cartea la Scuola Sacerdotale din Loppiano, alături de pr. prot. Valer Sician, Protopop greco-catolic de Toscana și Umbria.

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *