Un păstor cu inimă de tată

publicat la 24 februarie 2021 în Ştiri

Marți, 12 ianuarie 2021, la ora 15.20, o veste tristă a străbătut cu repeziciune de la un capăt la altul al Eparhiei noastre și s-a răspândit în întreaga țară și chiar peste hotare: în silențiu și rugăciune, așa cum a fost stilul său, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla, s-a întors la Casa Tatălui Ceresc, la doar câteva zile de la celebrarea consacrării episcopale.

A plecat din „Grădina Maicii Domnului” (Mănăstirea Congregației Surorilor Maicii Domnului), așa cum o numea dânsul, înconjurat de mireasma rugăciunilor florilor Bisericii – a surorilor.

Clopotele Mănăstirii Maicii Domnului au început să bată, însă ele nu au vestit de data aceasta sosirea ierarhului la pelerinajul anual, ci încheierea pelerinajului său pământesc și plecarea lui la Ceruri.

Catedrala Episcopală, unde Preasfinția Sa a slujit vreme de aproape un sfert de secol în calitate de episcop, și toate bisericile de pe teritoriul Eparhiei au arborat steagul de doliu.

Episcopi, preoți, persoane consacrate și credincioși, înalță de atunci smerite rugăciuni pentru sufletul Preasfințitului Florentin, suflet bun, iubitor de bine, drept, înțelept, cuvios, cumpătat, care a slujit cu timp și fără de timp Biserica lui Dumnezeu ca diacon, preot, profesor, vicar general, episcop auxiliar, episcop eparhial.

Era o fire calmă, discretă, cumpătată și, în același timp, hotărâtă și fermă. Un om al păcii și al speranței de o politețe rară, un protagonist al reînnoirii Bisericii, o persoană care a iubit pe Dumnezeu, pe aproapele și creația. Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, eminent teolog, om de cultură și personalitate charismatică.

imagine

A fost o persoană cu o viață spirituală profundă, credincios în rugăciune, care pentru el a fost, mai presus de toate, o alegere de viață. Preasfințitul Florentin a avut o viață spirituală intensă în care rugăciunea și misiunea pastorală se susțineau reciproc.

Preasfinția Sa a fost parcă ars de o sete neînduplecată de a-L descoperi pe Dumnezeu, de a se cunoaște, aprofunda și a se îmbogăți din interior. Această sete a găsit o sursă, un izvor, care a devenit din ce în ce mai pur și mai potolitor de sete pe măsură ce pelerinajul său pământesc se apropia de scopul său. Ultimele zile petrecute în Mănăstire, deși sub prilejul bolii, au fost pentru dânsul o binecuvântată ocazie pentru rugăciune și meditație.

Rămâne, în cei care l-au avut ca episcop, amintirea vie a contactului personal. Prin numeroasele vizite pastorale, el a fost printre oameni și cu preoții, fiind mereu disponibil să asculte, să sfătuiască, să-i întâmpine pe cei care îl căutau.

Îmi vine în minte o imagine pentru a exprima multitudinea de amintiri care mi se încuibează în inimă, așa cum cred că și în inimile multor altora pe care i-a îndrumat și i-a iubit.

Mă gândesc la un munte, muntele atât de drag sufletului său…

Este frumos de aproape, când ne aplecăm să mirosim parfumul florilor și al ierbii. Sus, în vârful muntelui, vedem însă doar o felie din realitatea imensă. Cu toate acestea, când începem coborârea, detaliile se diminuează, se estompează, dispar. Abia atunci începem să ne bucurăm de un spectacol și mai fascinant și mai drăguț. Ne bucurăm de viziunea întregului, a unității, a totalității, care nu anulează micul, particularul, ci îl îmbrățișează, îl înfășoară într-un aspect mult mai larg și mai cuprinzător.

Depărtându-ne de acel 12 ianuarie 2021, chiar dacă detaliile nu vor fi la fel de vii ca în momentul în care era PS Florentin cu noi, măreața sa personalitate va căpăta frumusețea unui vârf de munte, imperios, solemn și atractiv!

Cu inimile cernite de durere încercăm acum să înțelegem că au trecut deja 40 de zile de la plecarea sa de la noi.

Preasfinția Sa s-a întors la Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor Secolului al XX-lea, însoțit de rugăciunile noastre și de afecțiunea noastră pentru întâlnirea definitivă cu Domnul celor vii și morți. Trupul său se va odihni în cripta acestei biserici, lângă cel al Arhiepiscopului George Guțiu, așteptând învierea la sfârșitul timpului. Iar astăzi ne vom uni din nou în rugăciune în această Catedrală pentru sufletul său cu certitudinea că Domnul a învins moartea și că Preasfințitul Florentin este acum părtaș, prin Spiritul Sfânt, al Fericirii Veșnice, în brațele Tatălui pe care L-a iubit, alături de Fiul pe care L-a Slujit, de unde va continua cu o putere și mai mare să mijlocească pentru noi toți.

Preasfințite Florentin veghează asupra noastră!

Pr. dc. Marius Câmpean
Cancelar eparhial
și, până în 12.02.2021, secretar al Preasfinției Sale Florentin

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *