Vizita pastorală a PS Claudiu din a treia zi de Crăciun

Publicat pe: 27 decembrie 2021|Secțiunea: Ştiri|

Mesajul Crăciunului, rază de lumină în întuneric:
Preasfinția Sa Claudiu în mijlocul comunității parohiale
din cartierul clujean Andrei Mureșanu, în cea de-a treia zi de Crăciun

În cea de-a treia zi de Crăciun, luni, 27 decembrie 2021, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, s-a aflat în mijlocul comunității parohiale din cartierul Andrei Mureșanu, afiliată capelei „Sfântul Iosif” din Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, Piața Cipariu, Cluj-Napoca. Sfânta Liturghie arhierească l-a coborât pe altar, prin mâna Ierarhului și a preoților, pe Domnul Isus Cristos, „Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut” – cum se mărturisește prin Simbolul Credinței la fiecare Sfântă Liturghie. Rugăciunea și comuniunea spirituală, bradul împodobit, mica iesle amenajată în capelă au făcut prezentă și vie bucuria Crăciunului, ​în pofida ploii și a frigului de afară.

Mesajul speranței, al bucuriei, posibile chiar în mijlocul întunericului, durerii și morții, a fost transmis de Preasfinția Sa Claudiu în cuvântul de învățătură, rostit pe baza lecturilor zilei despre moartea Sf. arhidiacon Ștefan în Faptele Apostolilor (Fapte 6,8-15;7,1-5.47-60) și despre pilda lucrătorilor în vie, din fragmentul evanghelic (Matei 21,33-44). Ierarhul a spus: „În această zi a treia zi de Crăciun, Apostolul și Evanghelia vorbesc amândouă despre același lucru, în feluri diferite. Isus spune o parabolă iar Ștefan reia istoria omenirii, începând de la Avraam, și explică parabola spusă de Isus. Ne putem întreba de ce în această a treia zi de Crăciun – care este pentru noi toți sărbătoarea bucuriei – Biserica ne propune o evanghelie care ne vorbește despre oameni care îi omoară pe alții? De ce apostolul ne vorbește despre moartea lui Ștefan? Nu ar trebui, oare, ca Biserica să vorbească doar de bucurie, de lucruri frumoase în această perioadă?”

„Biserica, Sfânta Scriptură, ne vorbesc despre viața noastră așa cum este ea, nu ne spun o poveste frumoasă, ci o poveste ancorată în realitatea în care trăim. Și știm foarte bine că în realitatea în care trăim bucuria este întotdeauna împletită cu tristețea, fericirea cu suferința”. „În icoana Nașterii, dincolo de bucuria care transpare, că Dumnezeu l-a trimis pe Unicul Său Fiu care s-a întrupat pentru noi, găsim deja elemente care ne aduc aminte de lumea în care trăim: grota, peștera, este întunecată și ne aduce aminte de mormântul în care Isus va fi așezat, acel mormânt săpat în stâncă. Scutecele Pruncului Isus ne aduc aminte de giulgiul în care Isus va fi înfășat atunci când va fi așezat în mormânt. Biserica nu face abstracție de suferința care există în lume, nu se face că nu o vede, ci ne spune în ce fel Fiul lui Dumnezeu a venit pentru noi, pentru a o lua asupra Sa, în ce fel Fiul lui Dumnezeu este lângă noi, nu doar în momentele frumoase, ci mai ales în momentele de suferință. Și dacă Isus a ales să se nască și să moară împreună cu noi, pentru noi, este pentru a însoți întreg parcursul vieții noastre. Mai ales în momentul morții ne simțim singuri, abandonați, părăsiți, și Isus, luând asupra Sa moartea noastră, ne spune că nu suntem niciodată singuri, că și în momentul morții El este împreună cu noi. (…) Dincolo de suferință, Biserica ne deschide o perspectivă misterioasă: niciodată Biserica nu explică suferința, ci indică un drum, o cale, prezintă o rază de lumină în mijlocul suferinței.”

„Dacă ascultăm cu atenție lectura Apostolului, este despre momentul în care Ștefan e omorât, dar există un tânăr acolo, Saul, care păzește hainele celor care îl omoară pe Ștefan. Ce știm despre Saul? Că el devine Pavel, Apostolul neamurilor. Așadar, fără să ne explice suferința, Sfânta Scriptură ne dă o rază de speranță: chiar și în mijlocul suferinței, al morții, Dumnezeu lucrează și creează un bine tocmai din această suferință. De aceea, pentru noi, creștinii, suferința nu este oarbă, nu este distructivă dacă o trăim împreună cu Cristos, ci este un prilej de purificare, de mântuire. Din martiriul lui Ștefan izvorăște vocația lui Pavel!” „Știm cu toții că Pruncul Isus a venit în mijlocul nostru pentru a ne vorbi de lumina care învinge întunericul. Aceasta este rațiunea speranței noastre (…). Având prezența Pruncului Isus în viața noastră și speranța vieții veșnice, știm cu toții că oricât de dificile ar fi suferințele noastre, acestea se vor termina și noi vom cunoaște, prin mila lui Dumnezeu, bucuria veșnică, viața veșnică, cea pentru care am fost creați”.

Episcopul de Cluj-Gherla a încheiat amintind de responsabilitatea de a răspunde darului lui Dumnezeu, de a avea grijă de via pe care am primit-o fiecare, mai ales de „via sufletului nostru”. Iar, „darul prin excelență pe care Dumnezeu îl face este Pruncul dumnezeiesc” care „trebuie să rămână prioritatea noastră”. Răspunsurile liturgice, colindele, scoase la lumină din repertoriul călugărilor bazilieni mărturisitori ai credinței, au fost oferite de grupul vocal-instrumental din cadrul parohiei, coordonat de Carmen Opreanu și de diaconul Mihai Roman. După încheierea celebrării liturgice, în cuvântul de bun venit și de mulțumire adresat Preasfinției Sale Claudiu, pr. paroh Mircea Marțian a numit celebrarea arhierească din această zi „un nou moment de unitate în jurul Episcopului nostru, nou pas pe calea parcursului sinodal în care Biserica noastră se înscrie: comuniune, participare și asumarea misiunii sub minunatul nostru ocrotitor și protector, Sfântul Iosif, cel cu inima de tată”.

A chemat apoi întreaga comunitate să își manifeste recunoștința printr-un colind – s-a colindat „Cerul și pământul” – „ca într-o familie, în marea familie a Bisericii”. Împreună cu colinda, câteva daruri simbolice au fost înmânate Preasfinției Sale Claudiu din partea mai multor grupuri parohiale, daruri pe care pr. Mircea Marțian le-a numit „semne ale sinodalității comunității noastre”, toate realizate „în casă, în comunitate, în familia Bisericii”. O icoană cu Nașterea Domnului a fost dăruită Ierarhului din partea membrilor grupului de artă „Virgil Fulicea”. De asemenea, micii artiști din atelierul de lucru manual au oferit trei mere de ceramică ornamentate de Crăciun. S-au adăugat cele patru albume de muzică realizate în cadrul parohiei, două ale Corului „Jubilate” al parohiei, un album al Corului de copii „Allegria”, un album de colinde realizat de fam. Opreanu și, de asemenea, două DVD-uri cu serbări din cadrul parohiei.

Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit pentru comuniune și pentru proiectele pe care le realizează împreună cu membrii comunității de aici. Totodată, a dăruit parohiei un antimis, „semn al comuniunii între Episcopi și preoți, între comunitate și Biserică”, spunând preoților și credincioșilor că cel mai mare dar pe care pot să îl facă și pe care ei îl fac încontinuu Episcopului lor este acela de a se simți uniți, „o comunitate vie, o adevărată familie a Bisericii”. În încheiere, i-a încredințat pe toți de comuniunea spirituală: „Suntem uniți, suntem o familie, și aceasta este tăria noastră, cu toții uniți în jurul Pruncului Isus pe căile acestei lumi. Sărbători fericite!”

Album foto
Video