Hramul la Suciu de Sus și Prima Sfântă Împărtășanie

Publicat pe: 21 august 2022|Secțiunea: Ştiri|

Vizită pastorală în parohia Suciu de Sus: Hramul bisericii parohiale și Prima Sfântă Împărtășanie

  • Preasfinția Sa Claudiu la Suciu de Sus: „doar credința ne ancorează în Isus Cristos, care ne trece de la moarte la viață”

Duminică, 21 august 2022 – Preasfinția Sa Claudiu a vizitat parohia greco-catolică Suciu de Sus, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din protopopiatul Lăpuș. A fost întâmpinat la intrarea în curtea bisericii parohiale de tineri cu pâine și sare, și apoi de un grup de preoți, cu pr. Silviu Hodiș, protopop de Lăpuș, și pr. Pop Aurel, parohul din Suciu de Sus, care a adresat Păstorului Eparhiei de Cluj-Gherla un călduros cuvânt de bun venit. De asemenea, Ierarhul a fost salutat cu bucurie de primarul com. Suciu de Sus, Viorel Pașca, care a participat la întreg programul de sărbătoare.

Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în aer liber, pe altarul amenajat la intrarea în biserică, în prezența credincioșilor parohiei Suciu de Sus și a celor veniți din întreg protopopiatul Lăpuș și din alte protopopiate ale Eparhiei de Cluj-Gherla. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor pentru că au venit să aducă mărire lui Dumnezeu, a spus: „Suntem într-un loc mirific, în care și natura ne ajută să intrăm în atmosfera Evangheliei”.

A vorbit despre mesajul evanghelic (Mt 17,14-23) al Duminicii, a 10-a după Rusalii (a Vindecării unui lunatic), reamintind că „Evanghelia este un cuvânt viu, nu doar o carte pe care o citim”, pentru că, „Isus face și astăzi exact aceleași lucruri dacă noi ne deschidem inima în fața Lui. Isus este același, și atunci, și astăzi, și pentru totdeauna, dar ține de noi felul în care Isus acționează în familia noastră, în viața noastră, în lumea în care trăim. Noi suntem responsabili pentru puterea pe care Dumnezeu o manifestă în lumea de astăzi.”

Preasfinția Sa Claudiu a vorbit credincioșilor despre puterea mare a credinței, despre prezența lui Isus și astăzi în lume, la fel ca în urmă cu peste 2000 de ani, prezență în care „dacă credem cu adevărat, atunci suntem creștini cu adevărat. Și aceasta este lupta noastră de-o viață: credința pe care noi o profesăm atunci când spunem Crezul sau Tatăl nostru sau Născătoarea sau Rozariul, trebuie să devină vie în viața noastră. Să credem că ceea ce spunem se și întâmplă cu adevărat. Să credem în iubirea lui Dumnezeu, să credem lui Isus care ne spune: «iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului» (Mt 28, 20), tot timpul, nu din când în când, ci în fiecare clipă din viața noastră. Aici, la nivel de credință, se joacă de fapt viața și mântuirea noastră.

Lumea în care trăim ne oferă de multe ori doar iluzii. Toate darurile pe care ni le propune sunt daruri efemere care durează doar câteva clipe (…). Tot ceea ce ne dă lumea se oprește atunci când lumea se termină pentru noi. Dar Dumnezeu și Evanghelia ne spun că noi nu suntem făcuți pentru lumea în care trăim. Dacă am fi fost făcuți doar pentru această lume, viața noastră s-ar încheia într-un mormânt, dar noi avem promisiunea vieții veșnice din partea lui Isus. Știm că pentru noi viața nu se termină cu moartea, cu sfârșitul acestei lumi, ci pentru noi viața continuă în viața veșnică. De aceea ne rugăm pentru cei dragi, știind că ei sunt vii, în Isus Cristos, prin credința lor și așa vom fi și noi. Aici este importanța credinței, iubiți credincioși, fiindcă doar credința ne ancorează în Isus Cristos, care ne trece de la moarte la viață.

Și în Evanghelia de astăzi, problema ucenicilor este credința. Vine un om, cu un fiu posedat, lunatic, cum îl numește Evanghelia, și cere ajutorul ucenicilor. Dar ucenicii nu pot să îl ajute. Îl ajută Isus, și ucenicii îl iau deoparte și îl întreabă: «Noi de ce nu am putut să îl ajutăm, să scoatem diavolul?» Isus le răspunde: «Din cauza puținei voastre credințe» – și le mai dă două indicii: «Acest neam de diavoli nu iese decât cu post și cu rugăciune». Dacă ne gândim bine, ceea ce susține credința noastră este postul și rugăciunea. Dar, ce înseamnă să postim? Înseamnă în primul rând să ne abținem de la alimente, dar înseamnă mult mai mult decât atât. Înseamnă să facem binele să ne abținem de la a face răul, să ne abținem de la ceea ce putem avea în această lume, pentru a ne rezerva viața noastră lui Dumnezeu.

Ce înseamnă rugăciunea? Înseamnă să ne rugăm Tatăl nostru, Născătoarea, Paraclisul, Acatistul și alte rugăciuni, dar, în primul rând înseamnă să vorbim cu Dumnezeu, să nu vorbim cu lumea aceasta. Știți bine cum începe păcatul în lume: atunci când Adam și Eva nu mai vorbesc cu Dumnezeu, ci vorbesc cu Cel rău. Și Cel rău le spune: «Dumnezeu v-a mințit. Vă spun eu cum să faceți.» Și cunoașteți rezultatul: este păcatul și moartea, alungarea din rai. Și pentru noi ispita rămâne aceeași, iubiți credincioși. În fiecare clipă din viața noastră noi putem alege să vorbim cu Dumnezeu, sau cu lumea în care trăim, cu prințul acestei lumi, cu Satana. În fiecare clipă, noi suntem puși să alegem și putem alege după Dumnezeu, sau după lumea aceasta.”

A fost amintit și hramul bisericii din Suciu de Sus, Adormirea Maicii Domnului, sărbătoarea care amintește că omul este creat, nu pentru această lume, ci pentru viața veșnică. „Maica Sfântă este o creatură ca și noi, chiar dacă este binecuvântată, plină de har, Maica lui Dumnezeu și a noastră. Și, în Maica Sfântă vedem ceea ce ne așteaptă pe fiecare dintre noi. O vedem pe Maica Sfântă care nu moare, ne spune tradiția Bisericii, ci adoarme și acest lucru ne spune că moartea nu mai are putere, nici asupra ei, nici asupra noastră. De aceea Maica Sfântă adoarme, fiindcă închide ochii pentru o clipă și îi deschide pentru viața veșnică. De aceea este atât de important hramul și sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Fiindcă ne spune că și noi, copiii Maicii Sfinte, avem parte de aceeași împlinire a vieții noastre. Nici pentru noi nu există moarte ca și sfârșit, ci moarte ca și trecere de la această viață la viața de veci. Dar pentru aceasta, iubiți credincioși, trebuie să ne trăim credința pe urmele Maicii Sfinte.”

Asemenea copiilor care primesc pentru prima dată Trupul și Sângele Domnului, fiecare a fost chemat să devină, prin Spovedanie și Împărtășirea cu Sfintele Taine, Templu al Spiritului Sfânt, căci „ce demnitate avem, să îl primim pe Dumnezeu în sufletul nostru, să ne hrănim cu Trupul și Sângele Domnului, să devenim alți Cristoși!” Pentru că, „atunci când primim Trupul și Sângele Domnului, și pentru noi, oricum am fi, răsună cuvântul Tatălui: «acesta este fiul meu prea iubit». Dumnezeu nu ne mai vede doar pe noi, ci, pe noi în Isus Cristos. Și, de aceea moartea nu mai are putere asupra noastră. Să fim mândri de acest lucru, iubiți credincioși, să știm să mulțumim Domnului și Maicii Sfinte pentru aceste daruri minunate. Ce dar mai frumos ne-ar fi putut face Dumnezeu, decât să ne dăruiască victoria, puterea asupra morții. De moarte se teme întreaga lume. Noi, ca și creștini, nu ne temem, ci ne rugăm Maicii Sfinte, ori de câte ori ne rugăm Născătoare de Dumnezeu sau Rozariul, să fie lângă noi, când? Acum și în ora morții noastre! Amin.”

Au mai luat parte la eveniment preoții: pr. Aurel Cociș, protopop onorific de la Suciu de Jos, pr. Nicolae Chira de la Băbeni, pr. Ceuca Login din Năsăud, pr. Mirel Cristea de la Păușa, pr. Mircea Bude, de la Spermezeu – fiu al satului Suciu de Sus, pr. Gheorghe Coașan de la Cufoaia, pr. Cristian Pop de la Lăpușul Românesc și pr. Grigore Câmpean de la Vima Mică. Au fost de față și preoți călugări: pr. Leon din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, de la Molișet și pr. Albert Iștoc din Ordinul Fraților Minori Capucini, de la Conventul „Sfinții Îngeri Păzitori” din Târgu Lăpuș. De asemenea, a participat și a ajutat la pregătirea acestui eveniment, sr. Maximiliana, din Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, de la Mănăstirea „Sf. Macrina” din Cluj – originară din localitatea Suciu de Sus.

Celebrarea liturgică a adus în fața lui Dumnezeu și a Bisericii roade spirituale ale pastorației: patru copii care au făcut Prima Sfântă Împărtășanie solemnă și care au fost pregătiți, în cadrul parohiei, de către d-na preoteasă, prof. Mihaela Pop, profesoară de religie la școala din localitate. Răspunsurile liturgice le-a dat corul parohiei. La momentul Sfintei Împărtășanii s-a alăturat, prin pricesne, interpreta de muzică populară Mădălina Filip, și apoi Cornea Maria, la încheierea Sfintei Liturghii. Credincioși tineri, vârstnici și copii purtau veșmântul tradițional de sărbătoare, portul popular românesc. Prezența lor în rugăciune și reculegere, în jurul Ierarhului și a preoților, a bisericii ce veghează zona de munte împădurită a Țării Lăpușului, a conferit celebrării o lumină aparte, amintind de sărbătorile generațiilor dinainte de 1948, semn de continuitate a tradiției românești și greco-catolice.

Pr. Aurel Pop a mulțumit Preasfinției Sale Claudiu, preoților și tuturor participanților la frumoasa sărbătoare, pe care a numit-o „rodul muncii noastre de peste ani, prilejul ce ne unește în Isus Cristos și pentru Cristos”. În numele credincioșilor din parohia Suciu de Sus, pr. Aurel Pop a oferit Ierarhului, în semn de amintire și recunoștință, o icoană sculptată în țara Lăpușului și un prescurnicer (pecetar) – obiect de cult cu care se marchează prescurile cu însemnele biruinței lui Isus: IC XC NI KA (Isus Cristos învinge). La final, cei patru copilași care s-au împărtășit pentru prima dată cu Trupul și Sângele Domnului au primit de la PS Claudiu diplome de amintire de la Prima Împărtășanie și daruri din partea parohiei. Apoi, pr. Aurel Pop a invitat la continuarea bucuriei printr-o agapă fraternă pregătită cu generozitate de organizatori pentru toți cei prezenți.

Album foto
Album foto
Video (Liturghia)
Video (predica)