Comemorarea în Catedrala din Cluj a „Nopții arestărilor”

Publicat pe: 31 octombrie 2022|Secțiunea: Ştiri|

Comemorarea, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca,
a „Nopții arestărilor” Episcopilor greco-catolici martiri

Duminică, 30 octombrie 2022, prin celebrarea solemnă a Sfintei Liturghii, de către Preasfinția Sa Claudiu, Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla, s-a comemorat „Noaptea Arestărilor” Episcopilor greco-catolici martiri și mărturisitori, la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.

A urmat un Parastas de pomenire pentru Mons. Tertulian Langa – cu ocazia centenarului nașterii sale – mărturisitor al credinței care, după mai bine de 16 ani de închisoare sub regimul comunist, și, după ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite a celebrat, duminică de duminică, în Catedrala greco-catolică din Cluj, mărturisind cu putere credința, speranța și înflăcărata dragoste a generației catacombelor. După rugăciune, Gelu Hossu, Președinte al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”, a rememorat în câteva cuvinte „Noaptea arestărilor” Episcopilor greco-catolici martiri și mărturisitori.

La masa Sf. Altar, împreună cu Episcopul eparhial, au concelebrat: pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Daniel Avram, din curia episcopală, pr. Anton Crișan, rector al Catedralei, pr. Cristian Langa, profesor și formator la Seminarul Teologic eparhial – fiul părintelui Tertulian -, pr. Teodor Lazăr și pr. Lucian Ivan, precum și pr. dc. Ovidiu Marișca, cancelar eparhial. Răspunsurile liturgice le-au dat studenții Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. Au participat surori ale Congregației Maicii Domnului, surori ale Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” și, în număr mare, credincioși.

***

  • Din cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie a Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla

„Suntem în momente intense care ne aduc aminte de viața noastră de astăzi cu Dumnezeu, dar ne conectează și cu înaintașii noștri, cu cei care, înainte de noi, și-au mărturisit credința în momente grele și care au făcut ca noi, astăzi, să fim în această Catedrală, să putem celebra liber, să nu ne fie frică să ne mărturisim credința, să nu ne fie frică ca să spunem că suntem credincioși greco-catolici.”

Ierarhul a reamintit că au existat vremuri în care era dificil a mărturisi credința, a recunoaște apartenența la Biserica Greco-Catolică. Pentru a descoperi, în lumina credinței, înțelesul acelui timp, Preasfinția Sa a invitat credincioșii la meditarea Evanghelia duminicii a 23-a după Rusalii, a Bogatului nemilostiv (Lc 16, 19-31), în care „este vorba de un bogat care stă la o masă bogată, plină de toate bunătățile, și, de un sărac, Lazăr, care stă mai jos, la intrarea casei, și care vede acel banchet și ar vrea să se sature măcar cu ceea ce cade de la masa bogatului, dar nu reușește, fiindcă nimeni nu îi dă nici măcar resturile. Avem și un alt banchet, în viața veșnică de această dată, fiindcă a fi în sânul lui Avram, era interpretat și în Vechiul Testament, și de către noi, prin a sta la banchetul lui Dumnezeu în fericirea veșnică – avem deci un alt banchet, în care lucrurile se arată așa cum sunt cu adevărat.”

A continuat: „De ce este și mai important în aceste zile să ascultăm această evanghelie? Fiindcă ne aducem aminte de momentul în care Episcopii noștri, preoții noștri, călugării, călugărițele, credincioșii și credincioasele noastre au fost puși în fața unei alegeri, au fost puși să aleagă între două banchete: între banchetul acestei lumi, care este similar cu banchetul bogatului și banchetul lui Dumnezeu, care de multe ori în această lume se vede ca un «non banchet»”. A spus: „Cum să ne gândim că Lazăr este la banchetul lui Dumnezeu, atunci când stă la poarta bogatului? Cum să ne gândim că Episcopii noștri, arestați noaptea, la fel ca Isus, sunt la banchetul lui Dumnezeu, atunci când stau în întunericul închisorii? Cu toate acestea, ceea ce este important este să vedem că ceea ce ni se pare într-un fel în această viață, se revelează invers dincolo: am putea spune că vedem în oglindă lucrurile aici, pe pământ. Dacă cel sărac care ultimul, nefericit, adevărata realitate se arată în viața veșnică.”

Preasfinția Sa a făcut observația: „Vedem cum Evanghelia rezervă doar câteva rânduri pentru ceea ce se petrece în această viață. Aproape totul se petrece dincolo. Aceasta nu pentru a ne spune că nu contează viața de aici, bineînțeles, contează foarte mult – Episcopii noștri și toți cei împreună cu ei nu au ales de bunăvoie calea suferinței și a morții. Ar fi vrut să rămână în mijlocul turmei lor, să își împlinească misiunea, așa cum au început-o. Dar, atunci când s-a pus problema să aleagă între cele două banchete – banchetul lumii, care pare fastuos dar se termină cu moartea, în groapă, ei au ales banchetul lui Dumnezeu, indiferent de consecințe. L-au ales, fiindcă au avut adevărata viziune asupra lucrurilor, viziunea spirituală. Numai când avem o astfel de viziune putem spune ceea ce spuneau Episcopii în închisori. Spre exemplu, Tit Liviu Chinezu, din pușcărie, transmite că nu le lipsește nimic, că sunt fericiți, bucuroși că Isus este lângă ei. Numai atunci când deja din timpul acestei vieți trăim la banchetul bucuriei, la banchetul vieții veșnice, putem spune așa ceva”. Ierarhul a arătat că: „Evanghelia acestei Duminici ne cere și nouă să facem la fel”.

Dar, a continuat, „ne putem întreba: oare vom reuși să facem ceea ce au făcut Episcopii și toți ceilalți mărturisitori și Mons. Tertulian Langa și atâția alții împreună cu el: să repete în felul lor crezul Episcopului Iuliu Hossu: «Credința noastră este viața noastră»?” A încredințat: „Noi, iubiți credincioși, suntem deja la banchetul bucuriei. Noi, toți cei care suntem aici, sau la alte Liturghii, în aceste clipe sau în această duminică, noi deja mărturisim prin prezența noastră banchetul bucuriei, banchetul lui Dumnezeu! Avem un banchet la care suntem invitați și suntem deja în sânul lui Avram. Noi pregustăm ceea ce vom trăi. De aceea, este extrem de important să ne aducem aminte că la această Sfântă Liturghie, noi ne cuminecăm cu iubirea lui Dumnezeu. Primim iubirea lui Dumnezeu și trebuie să o dăm mai departe. Trăim la banchetul bucuriei, ne bucurăm la acest banchet al bucuriei care este Sfânta Liturghie și trebuie să ne aducem aminte că suntem Familia lui Dumnezeu. Și, dacă vedem pe cineva nevoiaș, flămând, însetat, să ne aducem aminte de acest banchet al bucuriei. Fiindcă, la Judecata de apoi, Isus ne va întreba pe fiecare dintre noi dacă atunci când l-am văzut, în frații și surorile noastre: flămând, însetat, dezbrăcat, bolnav, am fost lângă El.”

„E atât de simplu. Iubiți credincioși. Nu o să ni se ceară socoteli, dosare cu viața noastră, să vadă de câte ori am venit la biserică, câte rugăciuni am făcut, câte minute, ne va întreba acest lucru: dacă, prin tot ceea ce facem, am materializat în viața noastră, în lumea concretă, în existența noastră obișnuită, iubirea lui Dumnezeu. O primim la fiecare Sfântă Liturghie. Ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului, suntem, la fel ca și apostolii, împreună cu Isus. Isus, ori de câte ori suntem la Sfânta Liturghie, frânge pâinea, binecuvântează și ne-o dă. Ne spune: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu». Și ne întinde potirul și ne spune: «Acesta este Sângele Meu».”

Preasfinția Sa Claudiu a încheiat relevând învățătura pildei și a comemorării Nopții arestării: „Avem, în această lume, iubiți credincioși, toate lucrurile de care avem nevoie pentru a participa la banchetul vieții veșnice. Singurul lucru care lipsește este libertatea noastră, dorința noastră, determinarea noastră de a spune «nu» acestei lumi și a-I spune «da» lui Dumnezeu. Și nouă, prin pilda de astăzi, Dumnezeu ne vorbește și nouă ne spune: «să nu uitați, nici de iubirea de Dumnezeu, nici de iubirea de aproapele. Suntem o mare familie, suntem la un mare banchet, totul este pregătit pentru noi, totul este un dar. Dacă am primit atât de mult, cum să nu dăruim și noi la rândul nostru? Dacă Dumnezeu ne-a dăruit și ne dăruiește încontinuu iubirea Lui, îndurarea Lui, cum să nu o dăm mai departe? E ca și cum am încerca doar să inspirăm fără să expirăm: ne sufocăm dacă nu dăruim iubirea lui Dumnezeu!”

„Exemplul Episcopilor noștri martiri, exemplul mărturisitorilor să ne fie călăuză și îndemn la curaj, la speranță. Să știm că lumea aceasta nu poate birui iubirea lui Dumnezeu! Nimic nu ne poate scoate din iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să nu îl abandonăm niciodată, să cerem ajutorul Maicii Sfinte, așa cum au făcut-o și ei, și vom fi împreună cu ei, fericiți în sânul lui Avram. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”

***

  • Gelu Hossu, Președinte al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”, despre „Noaptea arestărilor”

La invitația pr. Daniel Avram, organizator al evenimentului comemorativ, Gelu Hossu, președinte al Asociației „Cardinal Iuliu Hossu”, a început observând că termenul, „noaptea arestărilor”, este unul „foarte frumos, generic, simbolic”, dar este urmare a unei propuneri care vine de fapt „din partea opresorului, în cazul nostru a Securității. Securitatea este cea care stabilește arestarea tuturor Episcopilor greco-catolici pe parcursul unei nopți, de fapt, mai exact, a două nopți. Această noapte a arestărilor are o dublă semnificație: O semnificație istorică, dar și una liturgică.” A spus: „Episcopii noștri nu și-au dorit niciodată să ajungă în acest moment 1948, în momentul arestării Ei și-au dorit să fie alături de credincioșii lor, să îi păstorească”.

Pe neașteptate însă, sau, de unii prevestit, a sosit acest moment al arestării. De fapt, a arătat, au existat arestări și mai înainte: „Episcopul Ioan Suciu a fost arestat pentru prima oară în 16 septembrie, lângă Cluj. Deplasându-se într-o vizită ecumenică, de la Cătina spre Sâmboleni, a fost arestat pentru prima oară și dus la Securitatea din Sibiu. A doua oară a fost arestat, între 26 și 27 septembrie 1948, pentru că nu s-a conformat cerințelor Securității și a mers într-o nouă vizită canonică, în Vicariatul Făgărașului, iar apoi, a fost arestat lângă Blaj în 28 octombrie, după unii în 27 octombrie – a fost primul arestat din această, așa numită «noapte». Au fost arestați apoi ceilalți: Episcopul Alexandru Rusu, care fusese de asemenea arestat anterior, la Cluj. Se refugiase la reședința Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, pentru că la Baia Mare i-a fost ocupată reședința. De aici a fost arestat și a fost dus la Baia Mare, unde a fost anchetat la Securitate încă din 18 octombrie. Apoi, apoi au fost arestați, la Lugoj, Episcopul Ioan Suciu, la Oradea, Episcopul Valeriu Traian Frențiu, la Baia Mare, Episcopul Alexandru Rusu, la București, de pe strada Polonă, Episcopul Vasile Aftenie și protopopul Tit Liviu Chinezu, care încă nu era Episcop – abia în anul următor a fost consacrat [în clandestinitate]. Episcopul Ioan Hossu este singurul care a fost arestat în afara Eparhiei sale. A fost chemat la București, în speranța că va ceda și va fi de acord să organizeze o Biserică Greco-Catolică despărțită de Vatican, în care el să fie singurul Episcop; evident că nu a acceptat acest lucru și a rămas arestat în București. Așadar, s-a întâmplat ca toți Episcopii să fie arestați în aceeași zi, dar nu pentru prima dată.”

„În ceea ce îl privește pe Episcopul Iuliu Hossu mai trebuie să spunem că el este primul Episcop arestat. Este mai puțin cunoscut faptul că a fost arestat la 1 septembrie 1944, la Cluj, de autoritățile hortyste, motiv pentru care acea dată este una de asemenea foarte importantă, nu numai pentru Biserica Greco-Catolică, ci și pentru comunitatea evreiască. Episcopul Iuliu Hossu a fost arestat pentru că a ajutat mulți dintre evreii din Cluj să treacă granița și să scape de lagărele de concentrare.” Gelu Hossu a rememorat încheierea vieții fiecărui Episcop, momentul încununării sale cu cununa martiriului pentru Cristos: „Primul care a murit a fost Episcopul Vasile Aftenie – el avea 50 de ani; apoi a murit în închisoare Episcopul Valeriu Traian Frențiu, la 79 de ani; după aceea Episcopul Tit Liviu Chinezu la 45 de ani… Episcopul Iuliu Hossu ajungând până la vârsta de 85 de ani.”

„Este foarte important ca astfel de momente propuse de Biserică să intre în actul liturgic al Bisericii ceea ce s-a întâmplat și astăzi. Este foarte bine că se continuă acest act liturgic cu comemorarea celor care au suferit pentru Biserică, și iată că astăzi l-am pomenit în rugăciuni pe Mons. Tertulian Langa, care, îmi amintesc, înainte de ’89 era numit «vicarul de oțel» – pentru că se comporta precum oțelul din care sunt confecționate seifurile: cu cât e lovit mai mult, cu atât devine mai rezistent.” A încheiat subliniind importanța perpetuării în Biserică „a actului liturgic al comemorării tuturor celor care au mărturisit credința noastră”.

***

În această zi, în fața Sf. Altar s-a așezat imaginea celor șapte Fericiți Episcopi greco-catolici martiri. De asemenea, în Catedrală se află, în lateral, altarul dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, Episcop de Gherla și de Cluj-Gherla (1917-1970), unde, neîncetat, Arhiereul Iuliu, Fericit martir, poate fi întâlnit în mod spiritual, vizitat, deoarece este prezent prin moaștele sale.

Album foto
Video (Gelu Hossu)
Video (cuvânt PS Claudiu)
Video (toată celebrarea)