PS Claudiu la hramul bisericii „Sfinții Arhangheli” din Bistrița

Publicat pe: 7 noiembrie 2022|Secțiunea: Ştiri|

Hramul bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril
din parohia Bistrița III – Sfânta Liturghie Arhierească

Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril a fost anticipată la Bistrița, în parohia Bistrița III, prin celebrarea Sfintei Liturghii arhierești a hramului bisericii parohiale, duminică, 6 noiembrie 2022. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a efectuat o vizită pastorală în această parohie, fiind întâmpinat în curtea bisericii de pr. Cristian Goia, protopop de Bistrița, pr. Ioan Țolca, parohul comunității, cu pr. Marinel Emil Bolog, vicarul parohial, și de preoții care s-au reunit în număr mare în rugăciune din întreg protopopiatul Bistrița, dar și din protopopiatele Rodna, Beclean și din alte părți ale Eparhiei.

Au mai luat parte la eveniment surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului, Mica Oprea, prefect al jud. Bistrița Năsăud, Ioan Turc, primarul orașului Bistrița, Camelia Tabără, vicepreședinte al Consiliului Județean, alți reprezentanți ai autorităților. Un salut a adresat Preasfinției Sale Claudiu, primarul Ioan Turc, „purtătorul cheilor” vechiului „oppidum Nosna” (cel dintâi nume consemnat al așezării întemeiate pe malul râului Bistrița la 1241 – oppidum însemnând „așezare fortificată”).

Ierarhul a fost întâmpinat prin cuvinte de bun venit și de către gazda evenimentului, pr. Ioan Țolca. Răspunzând, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a se afla în Casa lui Dumnezeu împreună cu toți cei prezenți, membri ai marii Familii a Bisericii. Pentru întreaga Biserică, un motiv de recunoștință adusă lui Dumnezeu în această zi a fost Prima Sfântă Împărtășanie făcută de șase copilași pregătiți în cadrul parohiei bistrițene de pe malurile Văii Bistriței.

Sfânta Liturghie s-a celebrat în biserica luminoasă, având pictați pe bolta Sfântul Altar, la dreapta și la stânga icoanei Preasfintei Fecioare Maria cu Isus, cei doi Sfinți Arhangheli, Mihail și Gavril, ocrotitorii bisericii, acoperind cu aripi protectoare pe toți cei ce trec pragul sfântului lăcaș și purtând în mâini semnele biruinței asupra morții, giulgiurile Învierii.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei Bistrița III. Mai înainte de a rosti, împreună cu întreaga comunitate, Simbolul Credinței, cei șase copii așezați în primul rând, în față, au făcut, în fața Preasfinției Sale Claudiu și a întregii Biserici, profesiunea de credință, exprimându-și voința și hotărârea fermă de a se lepăda de Satana și de a se uni cu Isus. A sosit apoi clipa așteptată a primirii Trupului și Sângelui lui Dumnezeu în sufletele lor, de acum îngerești, pline de har.

* * *

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a vorbit despre actualitatea mesajului Evangheliei. La fel, o sărbătoare de hram e importantă, pentru că, atât Evanghelia, cât și semnificația sărbătorii hramului, „vorbește despre noi” – în acest caz, după cum reiese, atât din Vechiul Testament, cât și din Noul Testament, „numele înseamnă identitate”.

A dat câteva exemple: „Sfântul Arhanghel Mihail, este cunoscut ca fiind cel care zdrobește capul șarpelui, cel care, cu sulița în mănă îl învinge pe cel rău. Ei bine, Mihail (ebr. מִיכָאֵל – Mīḳā’ēl), înseamnă: «Cine este ca Dumnezeu?» Și aceasta face referire la momentul în care o parte din îngeri s-au îndepărtat de Domnul, iar Mihael, prin identitatea lui, a pornit o luptă împotriva îngerilor răi, dar lupta lui stătea în puterea lui Dumnezeu: numele lui, «Cine este ca Dumnezeu?» – «Cine este ca Dumnezeu?», era deja un răspuns îngerilor care au încercat să fie la fel ca Dumnezeu, și, pentru că nu au reușit, s-au îndepărtat, au devenit dușmani. Iată deci că misiunea lui de a lupta împotriva celui rău are legătură profundă cu numele lui. Mihail își poartă strigătul de luptă prin chiar numele lui: cine poate fi ca Dumnezeu? Și atunci, misiunea lui este să îl combată pe cel care încearcă să se pună în locul lui Dumnezeu. La fel: Sfântul Arhanghel Rafael (în ebr. רָפָאֵל, RafaʾEl), înseamnă: «Dumnezeu este Cel care vindecă», sau, «Dumnezeu vindecă».”

Ierarhul a continuat: „și noi am primit un nume special în momentul Botezului nostru. Și fiindcă am primit un nume, înseamnă că am primit și o nouă identitate. Așadar, prin Botezul nostru, nu mai suntem doar oameni din această lume: am fost scoși, în mod tainic, din această lume și consacrați lui Dumnezeu. Și fiindcă avem un nume, avem și o misiune și aceasta înseamnă că are un plan cu noi – așa cum are și cu sfinții îngeri. De aceea, este extrem de important să medităm la hramul bisericilor noastre, fiindcă, gândindu-ne la sfinții îngeri și la misiunea lor, ne aducem aminte în primul rând că avem o identitate și o misiune din partea lui Dumnezeu și, mai ales, ne aducem aminte să fim îngeri unii pentru alții. Este un lucru care pare frumos, dar pe care astăzi îl regăsim cu greu… Astăzi, când avem un război la câțiva kilometri de granița noastră, când am trecut printr-o pandemie care ne-a izolat, care ne-a separat unii de alții, când suntem în fața unor crize posibile alimentare, energetice, este mai important ca oricând să ne amintim că trebuie să fim îngeri unii pentru alții. Este important, nu doar să ne gândim la noi înșine, ci să ne gândim la noi înșine și la cei din jurul nostru.”

Preasfinția Sa Claudiu a privit apoi, în lumina celor spuse mai înainte, spre textul Evangheliei – din Duminica fiicei lui Iair ( 8,41-56), la „atingerea lui Isus cu credință” de către femeia bolnavă de 12 ani, pe care Domnul o știe, deși în același timp o mulțime mare Îl îmbulzea. Ea l-a atins „venind cu dragoste, cu credință, știind că Dumnezeu poate să o mântuiască”. Și, într-adevăr, „Isus poate să ne mântuiască. Numele lui Isus (ebr. Yeshua) înseamnă: «Dumnezeu mântuiește». La fel, a relevat credința lui Iair, care a continuat să creadă în ajutorul lui Isus chiar și în fața evidenței morții fiicei sale. Iair ascultă cuvântul Domnului: «Nu te teme, doar crede, continuă să crezi» și crede, deși ceilalți râd, cum de multe ori – și în Vechiul Testament – oamenii privesc spre Dumnezeu cu zâmbet ironic, zâmbetul necredinței.”

Credința, ne pune în contrast „cu lumea care ne spune, de multe ori, că nu mai este nimic de făcut, că nu putem face față acestor provocări enorme – războaie, crize – ci, cumva, încearcă să ne împingă într-un colț neputincioși, fără semnificație. Ne întrebăm: «Cât putem noi conta, o mână de oameni?» Dar Isus continuă să spună: «Nu te teme. Crede doar.»” Și lumea ne întreabă: „«Ce căutăm, o mână de oameni, într-o biserică, încercând să vorbim cu Dumnezeu, se cerem ajutorul, în situația în care provocările de care vorbeam par mult mai mari decât noi… ce putem noi face aici? Cu cine să ne luptăm?» Dar, ajungând în casa lui Iair, atunci când lumea începe să radă, Isus îi scoate pe toți afară și copilei îi spune: «Ridică-te! Și copila se ridică».”

„Iubiți credincioși, suntem chemați și noi să reflectăm cu seriozitate la maniera în care ne apropiem de Dumnezeu. Fiindcă regăsim în sufletul nostru toate aceste lucruri: nu suntem, câteodată, deznădăjduiți și ni se pare că nimic și nimeni nu ne poate ajuta? Nu avem și noi un zâmbet, poate, nu necredincios, dar cu umbra necredinței, atunci când auzim că Isus este tot timpul lângă noi: «Iată, Eu sunt cu voi în fiecare clipă», și nu simțim prezența aceasta? Când știm și ne rugăm Maicii Sfinte dar nu întotdeauna simțim prezența ei? Când ni se pare că suntem singuri, abandonați, părăsiți și nimic nu se rezolvă în viața noastră? Și noi, în acele momente, ne regăsim în acești oameni care zâmbesc atunci când Isus le spune: «nu vă temeți, sunt cu voi, curaj»!”

Preasfinția Sa Claudiu a dat, ca exemplu, zâmbetul Sarei: „Avram este deja la o vârstă înaintată și soția lui la fel, și Dumnezeu îi spune: «anul viitor când voi veni, tu vei avea un fiu». Și Sara, care este în camera alăturată, zâmbește. Și Dumnezeu îi spune lui Avram: «Sara a râs». Este același zâmbet al necredinței. De aceea, suntem chemați să mergem de la ceea ce noi vedem și de la ceea ce noi percepem, la planul lui Dumnezeu. Spunea cineva: «lumea nu este așa cum o vedem noi, ci așa cum o descrie Dumnezeu, fiindcă El a făcut-o». Și, de aceea, iubiți credincioși, suntem noi aici, ca să regăsim o altă perspectivă asupra lumii în care trăim, asupra vieții noastre, asupra parohiilor noastre, asupra Bisericii noastre.”

„Vă aduceți aminte de momentul în care un om al Securității, fost apropiat al Episcopului Iuliu Hossu, este trimis unde se afla el, în domiciliu forțat, pentru a-l convinge să renunțe, să abandoneze. Și acel om, care îi fusese apropiat, trimis de Securitate să îl descurajeze, îi spune: «Preasfinția Voastră, e totul pierdut, ce rost mai are? Nu mai este nici o perspectivă pentru Biserică, nu mai are nici o șansă. Comunismul este omniprezent, nu există perspectivă.» Și, Episcopul Iuliu Hossu i-a spus: «Atunci când femeile au mers la mormânt, știau că piatra este pusă pe mormânt și că ele nu o vor putea ridica. Și nu era nici o perspectivă pentru ele. Dar, când au ajuns acolo, piatra era dată la o parte și Isus era înviat. Așa va fi și pentru Biserica noastră. Nu știu când, nu știu dacă eu voi mai prinde acest lucru, dar, cu siguranță, Dumnezeu va da libertate Bisericii noastre, fiindcă, adevărata perspectiva o dă doar Dumnezeu.» Cât de important este și pentru noi, iubiți credincioși, să intrăm în această logică de credință și să știm că dincolo de neputințele noastre și de crizele din viața noastră, există o perspectivă a lui Dumnezeu.”

Preasfinția Sa Claudiu a invitat credincioșii să intre în această perspectivă a lucrurilor, acum, mai mult ca oricând, „acum când avem nevoie de această încurajare din partea lui Dumnezeu. Să știm că Dumnezeu ne este aproape chiar dacă ni se pare că suntem singuri. Să știm că Maica Sfântă nu ne abandonează niciodată, că este lângă noi tot timpul, că sfinții îngeri păzitori sunt lângă noi și ne ocrotesc. Și să ieșim din această viziune, pe care lumea de astăzi are tot mai mult: aceea de a simți doar dezastrul, catastrofa, criza și să intrăm aici ori de câte ori ne simțim ofensați de aceste gânduri, pentru a ne deschide în fața perspectivei lui Dumnezeu, pentru a înțelege că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată. Avem nevoie de o viață întreaga pentru a înțelege aceste lucruri, de aceea vă invit, și Biserica ne invită, în mod constant, atunci când puteți, să veniți și să căutați adevărată perspectivă, cea a lui Dumnezeu.”

* * *

După celebrarea liturgică, pr. protopop Cristian Goia a a rostit un scurt cuvânt despre acest moment „de bucurie și de înălțare sufletească”, salutând prezența Episcopului eparhial în protopopiatul Bistrița, în biserica Sfinților Arhangheli Mihai și Gavril a parohiei Bistrița III. A mărturisit că participă pentru prima dată, în noua calitate de protopop de Bistrița, la o vizită pastorală a Ierarhului și la o sărbătoare de hram. A adăugat, privind la copiii care s-au împărtășit pentru prima dată: „Acești copii sunt dovada faptului că ne aflăm într-o comunitate dinamică, vie care insuflă generației tinere credința și iubirea de Dumnezeu”. La invitația pr. paroh, fiecare din cei șase copii a rostit apoi câteva cuvinte, un mesaj de recunoștință și mulțumire adresată lui Dumnezeu, pentru darul vieții, pentru fericirea acestei zile a întâlnirii lor cu Domnul, recunoștință și mulțumire părinților și celor ce i-au condus la acest moment.

Preasfinția Sa Claudiu a oferit fiecărui copil câte o diplomă de amintire a începutului drumului lor spre sfințenie și un cadou din partea parohiei care de acum va fi și familia lor extinsă. A continuat pr. Ioan Țolca, mulțumind Ierarhului „pentru această bucurie pe care ne-ați oferit-o astăzi, de a fi acasă: pentru că atunci când îl avem pe Cristos suntem acasă”; a mulțumit lui Dumnezeu pentru harurile care s-au coborât în suflete; a mulțumit pr. protopop, confraților preoți, autorităților locale și județene, tuturor credincioșilor care au venit la întâlnirea cu Isus. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat cu un gând inspirat din evanghelie: „Nu numărul credincioșilor este important ci calitatea lor. O singură femeie dintr-o mulțime îi atrage atenția lui Isus. Cu siguranță acești copii i-au atras atenția lui Isus și merită să ne aducem aminte că și noi suntem copii în fața lui Dumnezeu.”

Un dar de reamintire a fost oferit Episcopului de Cluj-Gherla din partea parohiei Bistrița III: o icoană cu Isus care bate la ușă. Ierarhul a binecuvântat apoi pe fiecare din cei de față cu ulei sfințit, lăsându-le tuturor, ca amintire, câte o iconiță cu sfântul înger păzitor, semn al prezenței îngerului ce însoțește nevăzut fiecare om pe drumul vieții îndrumându-l, discret și cu blândețe, la mântuire.

Album foto
Video (predica)
Video