Parastas de pomenire pentru PS Florentin, la doi ani de la plecarea sa la Cer

Parastas de pomenire pentru Preasfințitul episcop Florentin, la doi ani de la plecarea sa la Cer, oficiat de Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca

  • Preasfințitul Claudiu, la doi ani de la mutarea la Cer a Preasfințitului Florentin: „nu ne rugăm pentru Preasfințitul Florentin, ne rugăm împreună cu Preasfințitul Florentin!”, iar, „ceea ce rămâne pentru veșnicie este iubirea lui Dumnezeu

O mare mulțime de credincioși, vicari, protopopi, preoți, persoane consacrate, diaconi, subdiaconi, studenți seminariști, membri ai unor asociații din Biserică, s-au reunit în seara de joi, 12 ianuarie 2023, în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca pentru a celebra memoria celui care a fost Episcopul Florentin Crihălmeanu, Păstor al poporului lui Dumnezeu din Eparhia de Cluj-Gherla, chemat în Casa Părintelui ceresc în urmă cu doi ani, într-o zi de marți, în 12 ianuarie 2021.

În această seară dedicată memoriei și meditației despre veșnicie, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a oficiat, împreună cu pr. Vasile Tofană SJ, vicar general, cu preoții prezenți, Slujba Parastasului pentru odihna sufletului Preasfințitului Episcop Florentin. La încheierea slujbei, Preasfinția Sa Claudiu a adresat celor prezenți câteva cuvinte, despre Preasfințitul Florentin și despre moarte, dar dintr-o perspectivă a vieții și a credinței creștine.

A spus: „Suntem într-un moment important, și, aș zice chiar esențial pentru Biserică, moment care constă în comuniunea noastră, dragostea noastră, dincolo de moarte. Astăzi văd aici, în jurul iubitului Arhiereu Florentin, o mare familie. Și nu sunt doar cuvinte frumoase, ci, am văzut cum toți ne-am unit atingându-ne unul pe altul și manifestând astfel comuniunea noastră. Astăzi ne aducem aminte de lucrurile minunate pe care Preasfințitul Florentin le-a făcut pentru Biserica Greco-Catolică și pentru Episcopia de Cluj-Gherla, în mod cu totul particular, pentru voi toți cei prezenți, veniți aici pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul Preasfințitului Florentin pentru noi, pentru Biserică.”

A amintit de mormântul Preasfințitului Florentin de la demisolul Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea din Piața Cipariu, la care a poposit, pentru o rugăciune, în această zi de comemorare și a mărturisit: „M-am bucurat să văd flori și mesaje și simboluri. Fiecare a exprimat în felul lui ceea ce a primit de la Dumnezeu prin Preasfințitul Florentin”. Și, a arătat că întreg simbolismul acestei zile de comemorare este „pentru a ne aduce aminte un lucru esențial: acela că nu ne aducem aminte de Preasfințitul Florentin la trecut, nu ne rugăm pentru Preasfințitul Florentin, ne rugăm împreună cu Preasfințitul Florentin! Aceasta este credința noastră, că Preasfințitul Florentin este poate mai aproape de noi decât putea fi în timpul vieții sale pe acest pământ.” A continuat: „Suntem aici, poate cu lacrimi de durere pentru despărțire, dar cu siguranță lacrimile de durere sunt înghițite cumva de lacrimi de bucurie, fiindcă Preasfințitul Florentin este încredințat de către Biserică în rugăciune îndurării lui Dumnezeu. Și, credem că vede Fața lui Dumnezeu și se bucură pe deplin”.

Ierarhul a amintit că prezența în biserică, în fiecare zi a acestei vieți, este de fapt o pregătire „pentru ceea ce va trebui să ne fie Casa lui Dumnezeu adevărată”. Și, „celebrând Tainele Bisericii și această slujbă a Parastasului, înțelegem ce înseamnă viața veșnică: fiindcă avem în fața noastră pâine și vin iar acestea sunt simbolurile Banchetului, nu sunt simbolurile morții. Noi nu am venit aici ca să ne tânguim, noi am venit aici ca să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a dăruit Bisericii Preasfințitul Florentin. Am venit aici și luminile sunt aprinse. Și exact așa cum luminile din această Catedrală alungă întunericul, așa și rugăciunea noastră alungă întunericul. De multe ori uităm lucrurile esențiale din viața noastră: uităm cine suntem cu adevărat, uităm darul pe care l-am primit de la Dumnezeu prin Botez, uităm că am fost îmbrăcați în Cristos: câți în Cristos ne-am botezat în Cristos ne-am și îmbrăcat. Și rugăciunea de astăzi să ne aducă aminte, nu doar de Preasfințitul Florentin, ci, prin darul pe care el l-a reprezentat pentru noi, să ne aducă aminte de rostul vieții noastre.”

Preasfinția Sa Claudiu a arătat că Biserica ne învață iar credința ne întărește în fața morții, pentru care „toți ne pregătim”, dar, „rămâne un mister acel moment în care vom păși și dincolo vom descoperi adevărata viață veșnică, acel moment în care vom închide ochii și îi vom redeschide, într-o clipită, asupra adevăratei realități. Știm despre ea, credem că se va întâmpla, dar rămâne pentru toți o taină înspre care mergem bâjbâind. Dar, fiecare rugăciune pe care o facem, ca și cea din seara asta, alungă cumva, și mai mult, tot mai mult, frica și teama pe care cu toții o avem. Cum va fi? Ce va fi? Nu știm exact ce va fi, știm doar ce ne spune rugăciunea de astăzi: că va fi un loc de unde va lipsi pe deplin durerea, întristarea și suspinarea. Și atunci înțelegem că aceea este de fapt viața adevărată; că ceea ce trăim aici pe pământ este o bucățică: am primit o linguriță de fericire și o primim de fiecare dată atunci când suntem la Sfânta Liturghie, când suntem împreună, când ne aducem aminte de această comuniune manifestată, paradoxal, tocmai în legătură cu un moment al morții.”

A subliniat: „Aceasta este forța creștinismului, acesta este darul minunat pe care Cristos ni l-a dat. Nu doar că a fost cu noi în general, ci a fost cu noi în momentul cel mai întunecat al vieții umane, în mormânt, acolo unde nimeni nu ne poate fi aproape; acolo unde și noi putem striga «Doamne, nu am om!». Iar Dumnezeu s-a făcut om pentru a fi cu noi în acest moment întunecat.”

A încheiat deschizând, tuturor, și mai mult, porțile credinței. A spus: „Nu înțelegem totul, dar avem credința noastră care ne spune: nu vă temeți! Isus, cel care s-a coborât în mormânt, a și răsărit din mormânt. De aceea, moartea nu mai are putere asupra noastră.” Dar, pentru a conștientiza și a primi în suflete puterea vieții, care este mai presus decât cea a morții, „Biserica ne invită să venim încontinuu la rugăciune, să venim încontinuu la Sfânta Liturghie, nu pentru că este o poruncă externă, ci fiindcă avem o nevoie vitală de această prezență în biserică. Dacă ieșim afară suntem cuprinși din nou de frică, de războaie, de criză, fiecare cu ale noastre. Dar, aici ne aducem aminte că toate acestea sunt relative, că toate se vor încheia, dar ceea ce rămâne pentru veșnicie este iubirea lui Dumnezeu. Și din iubirea lui Dumnezeu nimeni nu ne poate smulge. Aceasta cred că am mărturisit cu rugăciunea pe care am rostit-o pentru robul lui Dumnezeu Arhiereu Florentin și împreună cu el. Să păstrăm în suflete darul pe care el l-a reprezentat pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi și să mergem înainte așteptând momentul acela în care ne vom putea îmbrățișa din nou cu el, cu cei dragi ai noștri.”

Slujba Parastasului a fost precedată de Sfânta Liturghie, oferită, de către preoții concelebranți, tot pentru Preasfințitul Florentin. Rugăciunea în Catedrală a continuat cu Adorație Euharistică, veghe și încredințare în mâna atotputernică a Domnului.