Duminica Sfintei Scripturi și „a lui Zaheu vameșul”

Duminica Sfintei Scripturi și „a lui Zaheu vameșul” – Sfântă Liturghie arhierească în Catedrala „Schimbarea la Față”

În Duminica Sfintei Scripturi și, de asemenea, „a lui Zaheu vameșul”, 22 ianuarie 2023, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. La masa Sfântului Altar au concelebrat pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. vicar Traian Radu Coste-Deak, pr. Daniel Avram, pr. Iosif Irimie, diacon fiind dc. Lucian Ovidiu Marișca. Au participat, de asemenea, studenți ai Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca. Răspunsurile liturgice oferite de coriștii Corului „Angeli” au făcut mai frumoasă celebrarea și mai înălțătoare rugăciunea.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a amintit, de la început, că „această duminică, în Biserica Catolică este dedicată Cuvântului lui Dumnezeu”, pentru „a pune mai mult în lumină Evanghelia, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură”. A amintit cum, la începutul Sfintei Liturghii, după cele trei ectenii, există un moment în care preoții ies în procesiune, dar nu ies ei de fapt, ci aduc în procesiune Cuvântul lui Dumnezeu. Diaconul, sau preotul merge în față, ridicând în văzul tuturor credincioșilor Sfânta Evanghelie și în felul acesta, Biserica spune credincioșilor că urmează ceva cu adevărat important: această ieșire solemnă pregătește momentul în care se ascultă lecturile din Apostol și Sfânta Evanghelie. A atras atenția și la îmbrăcămintea frumoasă, aurită sau argintată, a Sfintei Evanghelii (cartea), un nou semn care arată importanța cuvântului divin. „Prețiozitatea din afară ne vorbește de ceea ce este în interior”.

La fel, „biserica, o împodobim pentru a înțelege că este casa lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta să intrăm în această logică și de aceea Biserica Catolică și Sfântul Părinte Papa Francisc a dorit ca această duminică să fie dedicată Cuvântului lui Dumnezeu. […] Noi ne hrănim la fiecare Sfântă Liturghie cu acest cuvânt al lui Dumnezeu și de aceea este important să ne aducem aminte încontinuu, fiindcă riscăm, dacă nu, să intrăm într-un soi de rutină în care facem lucrurile, celebrăm, participăm, dar fără să le trăim cu adevărat – la adevărata măsură pe care Dumnezeu ne-o dăruiește – Cuvântul lui Dumnezeu, care ne vorbește despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut și le face pentru noi.”

Preasfinția Sa Claudiu a mai arătat că Evanghelie înseamnă «Veste Bună», și, aici se poate constata „diferența esențială între Noul Testament și Vechiul Testament, între Evanghelie și Lege: faptul că legea Vechiului Testament spunea oamenilor ce trebuie să facă pentru Dumnezeu, ce legi trebuie să respecte, cum trebuie să le respecte; în schimb, Evanghelia ne spune lucrurile minunate pe care Dumnezeu le face pentru noi, deci nu mai e spațiul lucrurilor pe care noi le facem pentru Dumnezeu, ci Evanghelia ne spune câte lucruri minunate a făcut Dumnezeu pentru noi și face în continuare”. A arătat cum, trăindu-ne viața de creștini, „noi intrăm doar în acest dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu, suntem prinți și prințese în Împărăția Cerurilor. […] Ca să primim darul Său, Dumnezeu ne-a precedat în iubirea Lui, ne-a dăruit absolut totul în Fiul Său, Unul născut, și în Sfânta Scriptură, vorbindu-ne despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut, ne spune că același Dumnezeu face aceleași lucruri minunate și astăzi pentru noi.”

Ierarhul s-a oprit apoi la Evanghelia zilei, despre Zaheu vameșul (Lc 19, 1-10), pentru a arăta, și din acest fragment evanghelic, ce „lucruri extraordinare Dumnezeu face și în viața noastră în fiecare clipă”, pentru că „Isus ne spune: «Iată, Eu sunt cu voi în fiecare clipă». Isus este la ușa inimii noastre și așteaptă, însă depinde de noi dacă deschidem sau nu.” Și, la fel cu Isus îi spune lui Zaheu pe nume, și îl cheamă, deși acesta se suise într-un copac pentru a-l putea vedea pe Domnul din mijlocul mulțimii, la fel „noi suntem așezați în bănci și chiar dacă nu suntem în copaci, ca Zaheu, suntem în lemnul provenit din copaci. De ce am venit la acest «copac» minunat care este biserica? Ca să îl vedem mai bine pe Isus și, mai mult decât atât, să ne facem văzuți de către El.”

„Ieșim din viețile noastre, din mulțimea care ne înconjoară peste săptămână și încercăm să venim la biserică pentru a-l vedea pe Isus. De multe ori mulțimea ne împresoară și cumva blochează vederea noastră, lumea în care trăim încearcă să blocheze vederea noastră, să nu îl mai vedem pe Dumnezeu și să vedem zumzetul și aglomerația. Și Zaheu este împiedicat de mulțime să îl vadă pe Isus și se urcă într-un copac. Așa facem și noi: am venit la biserică pentru a-l vedea mai bine pe Isus, și, la fel ca Zaheu, avem și noi o surpriză” – Dumnezeu ne spune și nouă pe nume, ne cheamă la El. Pentru că, „Dumnezeu nu are nevoie ca noi să ne prezentăm, fiindcă El ne-a creat pe fiecare dintre noi. El ne-a dăruit tot ceea ce avem în viața noastră, așa că ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi. Ne cunoaște din pântecele mamei noastre. Și aceasta este surpriza lui Zaheu și aceasta este și surpriza noastră. Că Dumnezeu nu ne vede ca și mulțime, ci ne cunoaște pe fiecare dintre noi pe nume, cei care stăm în bănci. Și pe fiecare dintre noi ne invită să coborâm din «înălțimile» noastre, ne spune că, de fapt, Isus vrea să stea cu noi, să stea în casa noastră. Și, casa noastră, bineînțeles, în primul rând, este sufletul nostru. Dar ca și în cazul lui Zaheu, Isus are nevoie de încuviințarea noastră. Isus nu intră niciodată cu forța în casele noastre.”

„Iar surpriza mare pentru Zaheu, o altă surpriză și pentru cei de lângă El, este că Isus intră în casa unui păcătos. Zaheu este mai-marele vameșilor și vameșii nu aveau o reputație foarte bună atunci. Mai mult, celor pioși, celor care respectau legea lui Dumnezeu le era interzis să intre în contact cu astfel de oameni.” Dar Isus, unui om păcătos, îi spune: «Zaheu, coboară, fiindcă astăzi vreau să intru și să rămân în casa ta». Și așa ne spune Isus și nouă, de fiecare dată, în momentele în care privirile noastre se întrepătrund, se întâlnesc. Și unul dintre momentele privilegiate pentru o astfel de întâlnire de priviri este Sfânta Liturghie. Aici venim să îi cerem ajutorul lui Isus și Isus ne vede, ne cunoaște pe nume, ne știe cu păcatele noastre.” Și, la fel cum Zaheu, întâlnindu-l pe Isus, își schimbă viața, la fel suntem chemați și noi la convertire: „Isus stă, într-adevăr, cu fiecare dintre noi, dar nu fiindcă suntem păcătoși, ci pentru a ne invita la o schimbare, la o convertire. Este primul anunț, primul mesaj pe care Isus îl are: «Convertiți-vă, schimbați-vă viața, pocăiți-vă, fiindcă s-a apropiat Împărăția Cerurilor».”

Preasfinția Sa a vorbit apoi despre iubirea lui Isus, motivul convertirii și a lui Petru: după ce acesta se leapădă de Isus, „Petru îl privește pe Isus, Isus îl privește pe Petru, iar Petru vede acea iubire neschimbată a lui Dumnezeu și începe să plângă. Acela e momentul în care Petru se convertește. Nu fiindcă se simte vinovat, ci fiindcă vede aceeași iubire din ochii lui Isus ca și înainte de a păcătui. Isus îl cunoaște și îl cunoștea și pe Petru și înainte de trădare și după trădare, dar iubirea lui Dumnezeu nu se schimbă, în schimb, reclamă schimbare. Și Petru, după ce Isus îl reîntâlnește după Înviere, îi mărturisește iubirea: «Doamne, Tu știi că te iubesc». Și aceasta înseamnă adevărata convertire: să trecem de la păcat, la iubirea lui Dumnezeu.” Preasfinția Sa s-a oprit în continuare la importanța unui cuvânt în Evanghelie: «Astăzi». A spus: „De multe ori ne gândim la convertirea noastră ca la ceva ce se va întâmpla în viitor: «o să încep de luni». Dar Isus are nevoie de momentul prezent, fiindcă nu avem un alt moment. Noi acum îl întâlnim pe Dumnezeu, sau nu îl întâlnim deloc”. A arătat că „trecutul nu ne mai aparține”, nici „viitorul nu ne aparține”, iar timpul „pentru a întâlni privirea iubitoare a lui Dumnezeu este astăzi: «Astăzi s-a făcut mântuire»”.

Tâlharului din dreapta Crucii lui Isus, la fel, Domnul răstignit, cu o privire iubitoare, îi spune: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis”. De aceea, a încheiat Preasfinția Sa Claudiu, „este extrem de important acest astăzi, fiindcă, de cele mai multe ori ne petrecem viața între trecut și viitor.” Și, „în timp ce noi suntem ocupați ori să facem planuri de viitor, ori să plângem trecutul nostru, nu ne trăim cu adevărat prezentul. Evanghelia ne invită să ne readucem aminte că astăzi se întâmplă lucrurile importante și cu Dumnezeu, și între noi.” De aceea, „dacă avem de dăruit un zâmbet, astăzi să îl dăruim, dacă avem o vorbă bună pentru cineva, astăzi să o rostim, dacă vrem să dăruim din timpul nostru unei persoane care are nevoie de ajutor și de susținere, să o facem astăzi; este momentul mântuirii noastre”.