Prohodul Domnului la Catedrala „Schimbarea la Față”

Prohodul Domnului la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca: „Cristos a murit pentru noi și pentru păcatele noastre. Dar, noi suntem aici ca să contemplăm iubirea lui Dumnezeu”

Vinerea Mare, 14 aprilie 2023, zi aliturgică, de post și ajun, este ziua în care se face slujba punerii în mormânt a Domnului Isus Cristos. Credincioșii s-au adunat, în seara acestei zile, în biserici și capele, pentru a participa la Prohodul Domnului, una dintre cele mai frumoase rânduieli ale ritului bizantin. În Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, Catedrala Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, Prohodul Domnului a fost celebrat de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, care i-a avut alături pe: pr. Vasile Tofană, Vicar general, preoți ai Curiei episcopale, preoții din Catedrală, diaconi, subdiaconi – întreaga celebrare fiind împodobită de armonia glasurilor studenților seminariști.

S-a celebrat această Denie a Vinerii Mari, cu cele trei părți (stări): mai întâi, cântarea de jale la moartea Domnului – cântată de către clerici și credincioși, în jurul Sfântului Epitaf așezat în biserică. Au urmat binecuvântările Învierii, reamintind, mai presus de împrejurările funebre, apropiata Înviere a lui Isus în glorie. Al doilea moment central al slujbei a constat în procesiunea prin biserică cu Sfântul Epitaf, simbol al conducerii la groapă și înmormântării trupului Domnului – și amintire a procesiunii care se făcea, în seara de Vinerea Mare, la Ierusalim, de la Golgota până la Sfântul Mormânt. La încheiere, după aducerea Sfântului Epitaf în Altar și așezarea sa pe masa Altarului – unde va rămâne până la Înălțarea Domnului – s-au făcut lecturi biblice urmate de un cuvânt de luminare și binecuvântare, al Ierarhului, care, mai întâi a mulțumit tuturor celor care au participat, direct sau prin mijloacele media, la momentele de comuniune a Familiei lui Dumnezeu.

A mulțumit postului Maria TV pentru că a transmis în direct slujba, acest „moment de taină, moment al tăcerii, într-un anume fel, fiindcă toată firea este mută atunci când Îl vede pe Fiul lui Dumnezeu coborând în mormânt. Este o taină pe care nici măcar îngerii nu o pot pricepe, și totuși, noi trăim această taină zi de zi.” Preasfinția Sa Claudiu a continuat: „A fost purtat, așa cum ați văzut în procesiune, Epitaful, pe care este reprezentată îngroparea Domnului nostru Isus Cristos. Și, trebuie să știți că fiecare Sfântă Liturghie se face pe un astfel de epitaf mai mic.” A amintit cum, în urmă cu mai mulți ani (2010), Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul de atunci al Congregației pentru Bisericile Orientale, „a legat într-un mod atât de frumos, felul în care noi celebrăm Sfânta Liturghie, pe această reprezentare a îngropării Mântuitorului și misterul suferinței Bisericii noastre. El celebra la Sighet, acolo unde trupurile Episcopilor și ale atâtor preoți și credincioși, se află răspândite, fără să știm exact unde, fiindcă au fost îngropați în gropi comune, fără cruce. Dar Cardinalul Sandri spunea în timpul Sfintei Liturghii: «aici, în acest loc, noi am putea celebra Sfânta Liturghie fără un antimis, fiindcă aici este prezent, în mod tainic, dar atât de concret, misterul morții Mântuitorului și a celor care îl urmează, a Episcopilor noștri».”

„Deci, Biserica noastră poartă această taină pe care am reprezentat-o în această seară, într-un mod cu totul aparte. Cu toții o purtăm în sufletele noastre, toți suntem prezenți în acest moment, fiindcă, ne dăm seama sau nu: Cristos a murit pentru noi și pentru păcatele noastre. În același timp, noi nu suntem aici ca să contemplăm vinovăția noastră, sau să contemplăm suferința, ori moartea, ci să contemplăm iubirea lui Dumnezeu. Noi asta am celebrat în această seară, Iubirea lui Dumnezeu. Și, cu toții am fost la fel de mirați ca și îngerii văzând cât de mare poate fi iubirea lui Dumnezeu, ca El să moară pentru noi, să ia asupra Lui vina noastră, păcatele noastre. Și, suntem muți de uimire, la fel ca Maica Sfântă, care îl primește de pe Cruce pe Fiul ei, și nu are niciun cuvânt, îl ține în brațele ei și ne privește, și apoi îl pune în mormânt. Cât de mare trebuie să fie și iubirea Maicii Sfinte, și cât de mare dar am primit de pe Cruce, în momentul în care Isus îi spune lui Ioan, și prin el, fiecăruia dintre noi, «Mamă, iată fiul tău» – ne arată și pe noi; și nouă ne spune: «Iată, mama ta». Cât de mare trebuie să fie iubirea unei mame care să știe că Fiul ei preaiubit, Isus, a murit din vina noastră, pentru păcatele noastre, și totuși să ne iubească atât de mult, să primească rugăciunea noastră, a celor care îi spunem în fiecare zi: «roagă-te pentru noi, acum, și în ora morții noastre», și Maica Sfântă să ne asculte. De aceea, vă mulțumesc că sunteți aici și că împreună ne aducem aminte de iubirea lui Dumnezeu.”

„Suntem într-o lume răvășită de ură, de individualism, în care ni se pare că nimeni nu mai vine la noi, că suntem singuri, că trebuie să avem grijă de noi, altfel, nimeni nu are grijă de noi; că trebuie să avem grijă de familia noastră, altfel nimeni nu are grijă de familia noastră. Și astăzi ne aducem aminte că avem un Dumnezeu care ne iubește atât de mult (…). Astăzi, Mântuitorul ne spune: «cum să nu credeți iubirii Mele, când, iată, mă vedeți mort pentru voi, în locul vostru», pentru ca noi să intrăm în Împărăția Cerurilor, pentru ca moartea să nu mai aibă nici o putere asupra noastră. Iată, darul minunat. Dintotdeauna omenirea caută leacuri pentru viață veșnică, elixirul pentru viața veșnică. Isus ne dăruiește mirul vieții Sale și, prin El, noi suntem mântuiți de moarte, noi trăim veșnic. Suntem aici împreună pentru a contempla acest mister: că viața noastră nu se sfârșește pe acest pământ, și, Dumnezeu ne-a pregătit, prin Fiul Lui moștenirea vieții veșnice. Să îi mulțumim Domnului și să ne pregătim să sărbătorim în veșnicie cu toții, împreună cu El.”