PS Claudiu: Astăzi celebrăm biruința lui Dumnezeu, astăzi să îi deschidem larg porțile sufletelor noastre. Să privim la icoana Martirilor și să ne întrebăm ce avem de schimbat în viețile noastre;

Pelerinajul tradițional la Sighetu Marmației în cinstea Martirilor și Mărturisitorilor s-a desfășurat sâmbătă, 13 mai 2023, în cea de-a doua sâmbătă a lunii mai, luna Preasfintei Fecioare Maria, în această zi a comemorării apariției Maicii Sfinte la Fatima. Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată după procesiunea de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței la Cimitirul Săracilor. Sfânta Jertfă Liturgică s-a celebrat pe fundația Sanctuarului Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX, a cărui construire a început, în urmă cu un an, sub coordonarea Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș.

La masa Altarului s-au aflat Episcopii greco-catolici: Preasfinția Sa Vasile Bizău, Episcopul de Maramureș, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea, Preasfinția Sa Claudiu Pop, Episcop de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcop al Eparhiei „Sf. Vasile cel Mare” de București, Preasfinția Sa Ioan Bot, Administrator al Eparhiei de Lugoj, Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar de Făgăraș și Alba Iulia. Între preoții concelebranți s-a aflat pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla.  Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei greco-catolice „Sf. Petru” din Brașov. Au fost de față pelerini din toată țara: preoți, studenți seminariști, persoane consacrate, credincioși din toate Eparhiile Bisericii Române Unite, preoți și credincioși romano-catolici, credincioși de alte confesiuni.

La începutul Sfintei Jertfe Liturgice, Preasfinția Sa Vasile a urat bun venit tuturor celor care au venit „aici, pe locul sfânt al jertfei Martirilor și Mărturisitorilor Bisericii noastre, acest loc binecuvântat unde noi învățăm smerenia, perseverența, viața ancorată în Cristos. Învățăm să fim răbdători, învățăm să fim buni creștini. Salutăm cu mult drag prezența Preasfințiilor lor, Episcopii membri ai Sinodului Bisericii noastre.”

Preasfinția Sa Vasile a împărtășit și salutul Preafericirii Sale Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscopul major al Bisericii Române Unită cu Roma, „care este în comuniune cu noi, se roagă împreună cu noi”. A salutat prezența primarului orașului Sighet și „a tuturor celor care, cu inima curată, și-au îndreptat astăzi pașii spre acest loc sfânt”. Apoi a dat citire unui „text de aducere-aminte”, despre moartea cu care a adus mărire lui Dumnezeu fiecare dintre Episcopii martiri greco-catolici: Fericitul Vasile Aftenie, Fericitul Valeriu Traian Frențiu, Fericitul Ioan Suciu, Fericitul Tit Liviu Chinezu, Fericitul Ioan Bălan, Fericitul Alexandru Rusu, Fericitul Iuliu Hossu, Fericitul Episcop romano-catolic Anton Durcovici, și, a adăugat: „lista poate să continue cu mărturisitorii și cu eroii care tot în acest cimitir își așteaptă învierea”. A amintit momentul istoric al vizitei Sfântului Părinte Francisc și al Beatificării de la Blaj din 2 iunie 2019, și apoi, prezentul, momentul de „astăzi”, când, prin toți cei pomeniți, „Mântuitorul Cristos ni se face cunoscut și ni se prezintă cu rănile Lui glorioase”. Episcopul Eparhiei de Maramureș a invitat apoi la rugăciune, în mod particular la rugăciune pentru pace, pentru că „aici, peste râul Tisa este durere mai mare, pentru că este război și se moare. Să cerem și darul păcii.”

Cuvântul de învățătură l-a rostit Preasfinția Sa Claudiu. Adresându-se pelerinilor care au venit la Sighet în această zi friguroasă, ploioasă, chiar dacă primăvara este aproape, Episcopul de Cluj-Gherla le-a spus că, prin prezența lor, „am fost cu toții părtași, într-o mică măsură, la suferință. Ne-am unit și noi, într-o mică măsură, cu suferința înaintașilor noștri”. A amintit momentele de veghe și rugăciune, la care a participat, împreună cu tinerii, în seara precedentă, în incinta Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, a fostului Penitenciar: „Ieri am avut un moment de rugăciune chiar în închisoare. Și cu tinerii care erau acolo am simțit, puțin, frigul închisorii; astăzi am simțit umezeala. Gândiți-vă ce a însemnat pentru Episcopii noștri, pentru dragii noștri preoți, nu doar puțină ploaie, nu doar un pic de frig, ci, zi și noapte: umezeală, mizerie, înfometare, bătăi, durere și moarte. Să îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să fim astăzi aici și că ne-a învrednicit să fim parte a acestei Biserici. Știți bine că după ploaie urmează soarele. Dar îi mulțumesc Maicii Sfinte că a permis să simțim și noi, simbolic, aproape, ce înseamnă să înfrunți lumea aceasta, vremurile acestea.”

A continuat: „Preasfințitul Vasile (Episcopul de Maramureș) amintea că la câțiva pași de noi este un război în desfășurare. Și, deși în țara noastră, în Biserica noastră, în familiile dumneavoastră, cu siguranță nu merg toate lucrurile bine, dar pentru câte lucruri avem să îi mulțumim lui Dumnezeu: pentru faptul că putem sta să ne rugăm în pace; că nu trebuie să ne uităm în jur, sau în sus, ca să ne apărăm. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru biruința care se manifestă în acest loc. Fiindcă, așa cum spuneam, trebuia să fie un loc de moarte, dar, iată că se ridică astăzi un templu al Învierii, un templu din care facem noi toți parte. Și Domnul știe timpurile, dar cred că cu toții simțim că soarele începe să răsară tot mai mult în Biserica noastră. Dacă am ascultat cu atenție lecturile, cea din faptele Apostolilor și Evanghelia, am văzut că e vorba de eliberare. Lectura din faptele Apostolilor ne vorbește despre Petru, care este în închisoare, și lucru extrem de important: că frații lui se roagă pentru el. Dacă ne uităm doar la partea umană a lucrurilor, vedem urâtul și mizeria. În acest urât și mizerie există un val de rugăciune, de multe ori nevăzut, ascuns, dar care lucrează.”

„Ce se întâmplă în această închisoare a lui Petru? Un înger al Domnului vine lângă el, chemat de rugăciunea fraților. Și totul se luminează. Iată ce se întâmplă atunci când Dumnezeu apare în viața noastră, lumina biruie întunericul. Dar trebuie să îi dăm voie să vină în viața noastră, fiindcă Dumnezeu nu intră niciodată cu forța. Așa ne spune și Evanghelia, ne vorbește despre paternitate și despre felul în care trebuie să trecem de la paternitatea de sânge, la paternitatea spirituală. Așa cum pentru cei din neamul lui Avraam nu era suficient să se știe din acel neam și trebuia să demonstreze acest lucru cu viața lor, așa este și pentru noi, iubiți credincioși. Noi, astăzi, am demonstrat că suntem urmașii martirilor fiindcă am venit aici, am venit să îi regăsim aici, să regăsim biruința lor aici; dar trebuie să o facem în fiecare zi. Nu ajunge să spunem: «Noi suntem greco-catolici!»; «Noi suntem urmașii Episcopilor martiri!». Ci, în fiecare zi, când ne trezim, trebuie să ne aducem aminte că suntem fiii Tatălui ceresc și viața noastră să fie conformă cu această paternitate. În fiecare zi, când ne trezim noi trebuie să ne trezim să ne trăim Botezul nostru, să spunem «Da!» lui Dumnezeu și «Nu!» acestei lumi. Nu suntem chemați în aceste vremuri să o facem precum Martirii, cu prețul sângelui. Dar o avem de făcut în fiecare zi, în fiecare clipă: când ne trezim trebuie să manifestăm Botezul nostru. Și atunci cu adevărat putem spune că suntem urmașii Martirilor, suntem fiii și fiicele Bisericii Greco-Catolice.”

„Suntem, iubiți credincioși, în luna mai, luna dedicată Maicii Sfinte. Și astăzi, 13 mai, este o zi cu totul specială fiindcă este sărbătorită Maica Sfântă de la Fatima. Știm cu toții momentul acela minunat de la Fatima în care parcă retrăim istoria Bisericii noastre și chiar momentele de acum. La Fatima Maica Sfântă spune că dacă Rusia nu se va converti își va răspândi erorile în toată lumea. La câțiva ani distanță, iubiți credincioși, aici, în România, noi am simțit ce înseamnă acest lucru. Biserica Greco-Catolică a înfruntat din plin aceste erori, cu curaj, cu tărie, cu fermitate. Astăzi avem un război lângă noi: să nu ne pierdem speranța în Maica Sfântă, iubiți credincioși, fiindcă Maica Sfântă ne purta în inima ei încă de atunci. Ar putea spune cineva: «Oare de ce ne spune Maica Sfântă cu ani înainte despre o primejdie: oare nu ne sperie prea mult? Oare nu ne face să ne preocupăm prea mult?» Nu! Maica Sfântă ne spune dinainte de primejdiile și încercările din viața noastră pentru a ne spune că ea este prezentă, că Dumnezeu este Dumnezeul istoriei, că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu, fără permisiunea lui Dumnezeu.”

„Vă aduceți aminte că și în viața Maicii Sfinte regăsim aceste lucruri. Avem acel prim moment de lumină, în care Arhanghelul Gabriel îi vestește Maicii Sfinte Nașterea Mântuitorului, dar avem, în același timp, și momentul în care Simion îi spune că o sabie, o spadă, va străpunge inima ei. Nu i-o spune ca să o sperie. I-o spune ca să înțeleagă că acest lucru face parte din Vestea Bună și că Dumnezeu are în mână istoria și va face în așa fel încât, chiar și acea spadă, să se transforme în veste de Înviere. Așa este și pentru noi, iubiți credincioși. Acest loc, care se voia de moarte, aici, unde cel rău voia să își facă un templu al morții, acel templu, din acea vreme, a fost zdrobit de călcâiul Maicii Domnului. Maica Sfântă a învins prin zâmbetul ei. Vă aduceți aminte că în icoanele în care Maica Sfântă zdrobește capul șarpelui, Maica Sfântă nici măcar nu îl privește, privește la Dumnezeu. Așa trebuie să facem și noi, iubiți credincioși. Avem și noi o luptă de dus, avem și noi de distrus temple, sau locuri de moarte, din sufletele noastre. De aceea este atât de important acest loc, de aceea, acest Sanctuar va fi Sanctuarul nostru al tuturor, de aceea suntem parte a acestui Sanctuar. De aceea sunteți chemați să contribuiți la acest Sanctuar în primul rând cu rugăciunea, cu prezența și cu ajutorul în măsura în care puteți – un ajutor material dacă se poate. Dar să ne aducem aminte că noi suntem acest Templu și de aceea este atât de important pentru noi, fiindcă este semnul biruinței lui Dumnezeu în viața noastră.”

„Atunci când veniți aici frica trebuie să dispară din sufletele voastre, fiindcă ne aducem aminte de lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Biserica noastră și le va face în continuare. (…) Prin faptul că astăzi suntem aici, îi spunem lui Dumnezeu, și Maicii Sfinte, un mare «Da!» pentru viața noastră, pentru familiile noastre, pentru Biserica noastră, pentru țara noastră, pentru lumea în care trăim. Dar în continuu trebuie să facem acest lucru, iubiți credincioși. În continuu trebuie să deschidem larg porțile sufletului nostru pentru ca Dumnezeu, cu lumina Lui, cu biruința Lui, să intre în viețile noastre. Astăzi celebrăm biruința lui Dumnezeu, ne aducem aminte că Dumnezeu, astăzi, aici, ne eliberează, ne vindecă, ne mântuiește pe fiecare dintre noi. Astăzi să îi deschidem larg sufletele noastre cu toate problemele noastre, cu toate suferințele noastre. Sunt convins că ați venit cu toții cu mari probleme, din viața personală, din familie, din locul în care trăiți. Deschideți larg porțile vieții voastre și lăsați-o pe Maica Sfântă să intre și să manifeste biruința lui Dumnezeu. Acesta este rolul nostru, iubiți credincioși.”

„La Fatima Maica Sfântă cere «Convertire, convertire, convertire!» Ne cere să ne schimbăm viața, nu doar pentru noi, și pentru semenii noștri. Suferința Episcopilor noștri nu a fost pentru ei, ci a fost pentru toată lumea. Ei nu au fost Martiri împotriva cuiva, ci pentru toți. Așa să fim și noi, iubiți credincioși, dar este nevoie să ne convertim. Dacă suntem aici, să privim la icoana Martirilor și să ne întrebăm ce avem de schimbat în viețile noastre? Maica Sfântă spune că multă lume se osândește, fiindcă nu sunt oameni care să se roage pentru aceia. Să fim noi acești oameni, iubiți credincioși. Să știm să ne rugăm, nu fiindcă așa cere Biserica, că e frumos, că trebuie să bifăm niște reguli externe, ci să ne aducem aminte că rugăciunea lucrează exact cum a lucrat în viața lui Petru. Așa cum rugăciunea fraților lui Petru, a celor care se rugau pentru Petru, a adus un înger de lumină la el în închisoare, așa va aduce și în închisorile nevăzute ale fraților noștri. Să ne rugăm pentru noi și pentru ei. Când ne rugăm, Maica Sfântă intră în lumea în care trăim și biruința ei este evidentă, imediată. De aceea, iubiți credincioși, vă mulțumesc mult pentru că sunteți aici și vă invit să simțiți cu adevărat acest Sanctuar, un Sanctuar al sufletelor voastre. Cristos a Înviat!”

A încheiat actuala ediție a Pelerinajului cum obișnuiește să o facă în fiecare an, Episcopul locului, Preasfinția Sa Vasile. A adus mulțumire lui Dumnezeu, a mulțumit Ierarhilor și tuturor celor de față, a mulțumit de asemenea celor ce s-au implicat în organizarea pelerinajului. A spus: „Aici, la Sighet, primim multă lumină. Este locul demnității poporului nostru, este locul unde învățăm ce înseamnă jertfa, ce înseamnă rugăciunea, perseverența, răbdarea și toate virtuțile.” Amintind că în acest an celebrarea s-a săvârșit fundația viitorului Sanctuar din Cimitirul Săracilor, a spus: „Noi suntem toți cărămizi vii, pietre vii în Cristos. Și prezența dumneavoastră aici aceasta mărturisește, că suntem pietre vii în templul Dumnezeului Celui viu, piatra cea «din capul unghiului» fiind Cristos, Domnul. Și pentru ca să ne putem adăposti în acest templu ce se ridică aici, se cuvine ca fiecare dintre noi să punem și o cărămidă, ca templul să se înalțe. Să punem o cărămidă pentru ca, împreună, cărămidă cu cărămidă, ajungem sus.”

„Dar acea cărămidă care este cea mai importantă este memoria pe care să o cultivăm și exemplul creștinesc pe care să îl dăm acolo unde trăim. Pentru că pietrele cele vii sunt cele care construiesc templele sufletești. Și, în aceste vremuri avem nevoie de aceste exemple, ale fraților și surorilor noastre, ale creștinilor care dau mărturie despre iubirea lui Dumnezeu, despre îndelunga-răbdare și despre biruința Lui de la sfârșit.” A încheiat prin cuvintele: „În acest loc se fac și minuni. Și, de aceea, să nu uităm să îi invocăm pe Fericiții Episcopi martiri, să ne încredințăm Maicii Sfinte și toți împreună să ne regăsim și anul viitor în acest loc.”