PS Claudiu: Astăzi sărbătorim, iară și iară, iubirea Domnului pentru fiecare dintre noi

Publicat pe: 6 ianuarie 2024|Secțiunea: Ştiri|

Sărbătoarea Botezului Domnului, izvor de har și binecuvântare în Catedrala Episcopală din Cluj-Napoca

  • Preasfinția Sa Claudiu: „Astăzi sărbătorim, iară și iară, iubirea Domnului pentru fiecare dintre noi”

În sărbătoarea Botezului Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos în Iordan, sâmbătă, 6 ianuarie 2024, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a celebrat Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală „Schimbarea la Față”, Cluj-Napoca. Ierarhul i-a avut alături, la masa Sfântului Altar, pe pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic eparhial, preoții care slujesc în catedrală: pr. Anton Crișan, pr. Daniel Avram, pr. Cristian Langa, pr. Radu Tălpălariu, pr. Teodor Lazăr, pr. Iosif Irimie. A diaconat dc. Lucian Ovidiu Marișca, au ajutat la celebrare subdiaconi, studenți seminariști. Răspunsurile liturgice le-au oferit coriștii Corului „Angeli” al catedralei, dirijat de prof. Angela David.

În acest cadru solemn, sărbătoresc, Preasfinția sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a urat părinților vicari, protopopi, preoți, diaconi, seminariștilor, persoanelor consacrate, coriștilor și tuturor credincioșilor, „An nou binecuvântat sub ocrotirea Maicii Sfinte. Vă doresc să simțiți binecuvântarea Domnului în acest nou an” – fiind prima celebrare arhierească a anului 2024 în Catedrală. Apoi, prin cuvântul de învățătură, a condus în contemplarea și pătrunderea Tainei Botezului Domnului. A spus: „Sărbătoarea Botezului Domnului este una dintre marile sărbători ale anului liturgic, care, ca fiecare sărbătoare, ne vorbește despre ceva ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani, dar ne vorbește despre faptul că același mister se întâmplă și în sufletele noastre astăzi și în fiecare zi.”

„E vorba despre momentul în care Isus își începe misiunea publică, vizibilă, în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Este un moment cu totul aparte, fiindcă Ioan, după cum știm din paginile Sfintei Scripturi, deja începuse să pregătească lumea. El propunea un botez de pocăință în care oamenii să se dispună deja pentru venirea Mântuitorului, în care să își dea seama de păcatul lor, de starea lor de viață, și, percepând slăbiciunile, greșelile, păcatul din viața lor, să își dea seama că pentru întâlnirea cu Dumnezeu trebuie să schimbe ceva. Aceasta este semnificația pregătirii pe care Ioan vestește, și pe toți îi invită să schimbe ceva, să lase la o parte faptele lor rele, să se întoarcă înspre poruncile lui Dumnezeu.”

„Pentru a înțelege contextul și a pătrunde mai bine misterul Sărbătorii Botezului Domnului, este semnificativ și faptul că totul se întâmplă la râul Iordan. Privind la Vechiul Testament, vom vedea că, de fapt, exact acest rău, Iordan, este intrarea în Țară Făgăduită poporului ales de Dumnezeu. Puțin mai înainte este momentul robiei din Egipt, sosirea și misiunea lui Moise de a scoate poporul evreu din robia Egiptului și de a-l aduce în Țara Sfântă, există un prim moment în care puterea lui Dumnezeu se manifestă în fața tuturor: atunci când poporul ajunge la Marea Roșie și, la cuvântul lui Moise, Dumnezeu despică Marea Roșie și poporul trece prin mijlocul mării ca pe uscat.”

„Există un al doilea moment atunci când ajung la Iordan – granița finală care permite accesul în Țara Făgăduită. Și în acel moment, miracolul de la Marea Roșie se repetă în mod tainic: atunci când poporul intră în Iordan, Iordanul se oprește, apele se întorc înapoi – așa cum recităm de multe ori în celebrarea de astăzi. Și poporul din nou trece ca pe drum uscat și intră în Țara Făgăduită. Este simbolul trecerii de la robie la libertate și de aceea este semnificativ faptul că Ioan Botezătorul își începe misiunea tocmai acolo. Fiindcă, din nou, în mod spiritual de această dată, oamenii sunt invitați să iasă din robie și să intre în Țara Făgăduită de Dumnezeu, care este o țară a libertății, a bucuriei, a fericirii și care este doar o imagine a Împărăției lui Dumnezeu pregătită pentru noi toți.”

„Ioan își începe acolo, la Iordan, botezul lui, pentru ca toți să înțeleagă că, din nou, va avea loc o trecere din țara robiei în țara eliberării, a libertății. Și Isus vine și el la Ioan în același loc unde Ioan botează. Aceasta, pentru ca noi să înțelegem semnificația profundă care ne schimbă în făpturi noi, fiindcă, din momentul Botezului Mântuitorului avem deja percepție a Botezului nostru. Și înțelegem cât de important este momentul pe care l-am trăit cu toții, când eram mici, sau mai târziu, în care am fost aduși la biserică și am trecut și noi spiritual Iordanul prin apa în care am fost confundați, sau care ni s-a turnat pe creștet, dar simbol al unei morți – suntem morți pentru țara păcatului – și a unei noi nașteri spirituale, pentru Împărăția Cerurilor. Prin urmare, deja când celebrăm sărbătoarea de astăzi ne aducem aminte de darul minunat pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Botezul nostru și înțelegem mai mult ce înseamnă acest dar: înseamnă că am fost scoși din robie și am fost duși de către harul lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor.”

„Noi astăzi suntem în Împărăția cerurilor: Sfânta Liturghie pe care o celebrăm este o taină care ne aduce aminte de Banchetul ceresc la care cu toții suntem chemați. Iată, pe de o parte, contextul în care are loc sărbătoarea de astăzi și Botezul Domnului. Pe de altă parte, există această Epifanie, sau Teofanie, în care Sfânta Treime se arată, își dezvăluie ceva din mister tuturor. Isus pentru prima dată se arată lumii, intrând în rând cu lumea – El, care nu avea nevoie să fie purificat se pune în rând cu toți ceilalți și aceasta pentru a ne arăta că ia asupra Lui slăbiciunile noastre, greutățile noastre și că este asemenea nouă, în afară de păcat. Dar se pune în rând cu toți păcătoșii și ajunge la Ioan și îi cere lui Ioan să fie botezat. Iar în momentul în care Isus se scufundă în apa Iordanului avem această manifestare a lui Dumnezeu: Spiritul Sfânt în chip de porumbel este deasupra Lui și glasul Tatălui se aude tuturor: «Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit». Acest moment este important fiindcă în el este cuprinsă întreaga misiune a lui Isus. Avem deja, în mod tainic, și moartea lui Isus. În icoana Botezului, așa cum deja se întâmplă în icoana Nașterii, contemplăm misterele viitoare.”

„În icoana Nașterii ne aducem aminte de faptul că peștera (grota, ieslea), este reprezentată ca o gaură neagră care ne aduce aminte vizual despre momentul în care Isus va fi în mormânt – se poate vedea acel întuneric, care Îl înconjoară pe Pruncul Isus. Și scutecele Pruncului Isus ne aduc aminte de giulgiu: felul în care este înfășat Pruncul Isus ne aduce aminte de giulgiu, de felul în care va fi învelit în giulgiu Isus înainte să fie pus în mormânt. Avem deja o prevestire a întregului mister al vieții, morții și Învierii Domnului nostru Isus Cristos. La fel se întâmplă și la Bobotează: în icoana Botezului, se vede apa ca un fel de mormânt lichid în jurul lui Isus. Din nou, vedem această văgăună, acest întuneric care ne aduce aminte de moarte. În această sărbătoare este cuprins deja parcursul vieții Mântuitorului, dar este, mai ales, cuprinsă dragostea lui Dumnezeu.”

„De aceea este atât de importantă această sărbătoare, fiindcă în această sărbătoare Dumnezeu îi vorbește Fiului despre dragostea Lui în fața tuturor: «Acesta este Fiul meu iubit întru care am binevoit». Această iubire a Tatălui îl va susține pe Isus și îl va face capabil să îndure absolut totul și în momentul Crucii, al morții, să spună: «Tată, în mâinile Tale încredințez sufletul meu» – De ce? – «Fiindcă știu că mă iubești». Acest moment caracterizează viața lui Isus, și viața noastră, iubiți credincioși. Fiindcă, și pentru noi este la fel. După Botez, Isus este dus în pustiu, unde postește 40 de zile și îl înfruntă pe cel rău. Este timpul ispitirilor, dar, înainte de luptă, de ispitiri, este acest moment minunat al iubirii Tatălui: «Acesta este Fiul Meu». Acest moment va face posibilă dăruirea finală a lui Isus, și, acest moment ne susține și pe noi, fiindcă Botezul nostru este conținut în Botezul lui Isus. Noi cântăm astăzi: «Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați și îmbrăcat». Nu e vorba despre o haină exterioară, ci suntem îmbrăcați în Isus. În așa manieră suntem în interiorul misterului Mântuitorului, încât și pentru noi răsună glasul Tatălui: «Acesta este fiul meu preaiubit». Ne-am îmbrăcat în Isus. Dumnezeu se uită la noi, după Botez, și ne vede așa cum îl vede pe Isus astăzi.”

„Noi trăim acel moment al Botezului în fiecare clipă a vieții noastre și în virtutea acelui Botez, astăzi, și la fiecare Sfântă Liturghie, primim Trupul și Sângele Domnului, care devine trup și sânge în ființa noastră. Și din nou, în momentul în care primim Trupul și Sângele Domnului, Dumnezeu privește la noi și îl vede pe Isus, și spune: «Acesta este fiul meu» fiecăruia dintre noi. Este o taină iubirii pe care o putem doar percepe extrem de puțin. Este ca și cum am întredeschide o fereastră, o ușă, înspre misterul Domnului. Dar înțelegem, prin ceea ce Evanghelia ne spune și prin ceea ce noi trăim astăzi, că la baza vieții noastre, a existenței noastre, stă această iubire. Și această iubire ne consolează, iubiți credincioși, în încercările noastre. Și această iubire ne va ajuta ca și noi, la sfârșitul vieții noastre pe acest pământ, să nu fim plini de frică, de cutremur, de teroare, ci, cu aceeași încredere a lui Isus, să spunem: «Tată, în mâinile Tale dăruiesc, pun sufletul meu, fiindcă știu că mă iubești». În momentul Botezului nostru, avem această mărturie care ne însoțește întreaga viață.”

„Este ceea ce face Maica Sfântă. Sfânta Scriptură ne vorbește despre Maica Sfântă care păstrează și ea, în sufletul ei, toate mărturiile de iubire din partea Tatălui. Și pentru Maica Sfântă, la fel ca pentru Isus, fiecare manifestare a Domnului este o comoară pe care Maica sfântă o pune în inima ei. Și, chiar dacă o spadă va străpunge la un moment dat inima ei, atunci când în fața Crucii îl va vedea murind pe Fiul ei, această comoară de iubire o va face să continue să spere. Maica Sfântă, plină de această mărturie, de această bogăție a faptelor minunate pe care Dumnezeu le face pentru ea și pentru poporul lui Dumnezeu, va continua să creadă și să spere în cuvântul lui Dumnezeu chiar în fața morții Fiului ei, în fața Crucii, acolo unde totul pare pierdut, acolo unde toți sunt dezamăgiți: «Acesta, care trebuia să fie Fiul lui Dumnezeu, care spunea despre El că este Mesia, moare pe cruce…» Dar Maica Sfântă, fiecare această bogăție în inimă, continuă să spere și vede prima Învierea Fiului ei.”

„Așa trebuie să fie și pentru noi, iubiți credincioși. De aceea sărbătoarea de astăzi este, din nou, ca și orice altă sărbătoare, sărbătoarea noastră, fiindcă ne vorbește despre faptul că și noi suntem prezenți în acest moment: în Botezul Domnului este prezent Botezul nostru; în glasul Tatălui care răsună pentru Isus Cristos în acest moment suntem și noi prezenți. Glasul Tatălui vorbește și despre noi. Iar mărturia Maicii Sfinte să ne facă să devenim cu adevărat fiii ei, să ne aducem aminte, dincolo de obiceiuri și de tradiții care pot fi bune și frumoase, că astăzi sărbătorim, iară și iară, iubirea Domnului pentru fiecare dintre noi.”

A urmat în Catedrală, după Sfânta Liturghie, slujba de Sfințire Mare a Apei, săvârșită de Preasfinția Sa Claudiu și de toți celebranții. După înălțătoarea rugăciune și binecuvântarea cu apă sfințită a credincioșilor de către Ierarh, toți cei prezenți s-au închinat în fața Sfântului Altar, unde era așezată icoana Botezului Domnului, și apoi au primit, fiecare, apă sfințită spre binecuvântarea caselor și a apropiaților, răspândind, prin picăturile încărcate cu har și lumina spirituală izvorâtă în suflete prin rugăciune, bucurie și putere vindecătoare, reparatoare, a lui Dumnezeu coborât între oameni.