Vizita Preasfinției Sale Claudiu și serbare de hram în parohia „Sf. Gheorghe”, Sângeorz-Băi, protopopiatul Rodna

Marți, 23 aprilie 2024, în sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, Episcopul de Cluj-Gherla s-a aflat în mijlocul credincioșilor greco-catolici din Sângeorz-Băi, cărora li s-au alăturat credincioși din întreg protopopiatul Rodna, precum și din protopopiatul Bistrița, cu ocazia serbării hramului parohiei greco-catolice „Sfântul Gheorghe” din Sângeorz-Băi, păstorită de pr. Nicolae Jarda.

Ierarhul a fost primit în fața bisericii parohiale cu pâine și sare, de tineri în port popular; a fost întâmpinat cu bucurie și de preoții sosiți în număr mare la această sărbătoare; a fost, de asemenea, salutat, din partea autorităților civile, de Ciprian Olinici, secretarul de stat pentru culte, și de Cătălin Bota, primarul mun. Sângeorz-Băi. A urmat, în biserică, Sfânta Liturghie arhierească, la care, împreună cu Preasfinția Sa Claudiu, au concelebrat pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Nicolae Jarda, paroh, preoți din protopopiatele Rodna și Bistrița. Au fost de față, de asemenea, surori ale Congregației Maicii Domnului (CMD), împreună cu pr. Cristian David, rector al mănăstirii CMD din Cluj. Răspunsurile liturgice le-a oferit corul parohiei și de studenții Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca.

Preasfinția Sa Claudiu a rostit cuvântul de învățătură, în care, a evidențiat mai întâi importanța pe care patronul acestei parohii, Sfântul Gheorghe, o are pentru credincioșii din Sângeorz-Băi și pentru Biserică, pentru că „purtătorul de biruință, marele Mucenic Gheorghe, este un semn al biruinței pe care și noi, ca și creștini, o mărturisim în viața noastră”, iar această biruință constă în împlinirea poruncii Mântuitorului: „Aceasta vă poruncesc, să vă iubiți unul pe altul”. A spus: „Așadar, biruința noastră, lupta noastră este încadrată deja, impostată de acest cuvânt al Mântuitorului. Noi, când ne gândim la luptă și la biruință, ne gândim la război, ne gândim la arme, la o victorie după lumea aceasta. Din păcate, avem multe exemple astăzi, de războaie, la granița noastră și mai departe, în multe părți ale lumii. Și de aceea știm ce înseamnă un război, ce înseamnă moarte, ce înseamnă suferință. România a fost în primul rând acolo unde a fost nevoie de îngrijirea refugiaților, a orfanilor, a familiilor separate. Atunci când Ucraina a fost lovită de molima războiului, România primit cu brațele deschise pe toți cei care sufereau.”

Și, de aceea, „înțelegem ce înseamnă un război, înțelegem de asemenea ce înseamnă suferința: suferința familiilor despărțite, a copiilor separați de părinții lor”. „Și atunci”, a întrebat, „în ce constă războiul spiritual al creștinilor?” Și a vorbit despre o altfel de biruință, o biruință „nici într-un caz cu armele acestei lumi”, o biruință a iubirii, așa cum o cere Isus în Evanghelia din această zi: „Să vă iubiți unul pe altul. După aceasta ne va recunoaște lumea că suntem creștini, dacă mărturisim iubirea.”

O astfel de luptă de mărturisire a iubirii – a subliniat Ierarhul – a dus „și Biserica noastră, prin Episcopii ei, prin preoții, surorile, călugării, credincioșii și credincioasele ei, care au pornit o luptă a iubirii, în care nu au răspuns răului cu rău, ci au oprit răul în sufletele lor. Și Episcopii noștri martiri au fost dispuși să își mărturisească convingerile, credința indiferent de consecințe, tocmai fiindcă știau că lupta lor era o luptă a iubirii. Nu era o luptă împotriva oamenilor, nu era o luptă împotriva altor Biserici, era o luptă împotriva celui rău”.  A arătat: „De fapt, cel rău încearcă să se ascundă și să ne facă să credem că noi, oamenii, avem dușmani alți oameni, că războiul nostru este cu alți oameni, dar războiul nostru este doar unul spiritual împotriva celui rău. Este un război în sufletul nostru, cu patimile noastre, cu încercările noastre, cu slăbiciunile noastre, dar nu este o luptă împotriva altcuiva. Și, de aceea, cred că hramul Sfântului Gheorghe este un hram care trebuie să ne vorbească fiecăruia. Fiindcă este o biruință: Sfântul Gheorghe este un ocrotitor al orfanilor, al celor năpăstuiți.”

„Oare suntem și noi, pe urmele lui, astfel de luptători? Putem să privim în stânga și în dreapta noastră, nu doar în Biserică, ci în lumea în care trăim, și să vedem frați și surori, sau vedem încă dușmani, concurenți, oameni pe care trebuie să îi punem deoparte, oameni deasupra cărora trebuie să ne ridicăm… Noi nu avem o luptă cu alți oameni. Toți suntem copiii lui Dumnezeu, suntem o mare familie, familia lui Dumnezeu. De aceea este o mare greșeală și o mare ispită cea pe care ne-o propune cel rău încontinuu, să ne luptăm între noi”. A mai spus: „Prin Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, să încercăm să aducem în sufletele noastre acea biruință a lui Dumnezeu. Și dacă simțim că avem de iertat ceva, cuiva, astăzi să o facem, să nu lăsăm pe mâine, să nu lăsăm pe săptămâna viitoare. Fiindcă nu știm zilele pe care le avem la dispoziție. Și, atunci când vom trece poarta acestei lumi și vom intra din mila lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor, dacă vrem să fim recunoscuți de Isus, atunci vom fi recunoscuți doar dacă iubirea stăpânește sufletele noastre.”

La încheierea celebrării liturgice, pr. Nicolae Jarda și-a exprimat bucuria pentru acest moment de comuniune în care Preasfinția Sa Claudiu a acceptat invitația de a veni în mijlocul comunității greco-catolice din orașul Sângeorz-Băi. A amintit de trecutul îndepărtat, când, în jurul unui obicei de Sf. Gheorghe, s-a format localitatea, și apoi parohia greco-catolică, iar Sfântul Gheorghe a rămas ocrotitorul frumoasei așezări urbane care s-a dezvoltat la poalele Munților Rodnei. Și, asemeni vieții Sf. Gheorghe, a spus, „suferința și biruința sunt tovarășele noastre de călătorie”. Privind această zi ca pe o biruință în numele lui Dumnezeu, pr. Nicolae Jarda a adresat mulțumiri Preasfinției Sale Claudiu, preoților concelebranți, celor care au stat la spovezi, a mulțumit surorilor din Congregația Maicii Domnului cu care a avut o îndelungată și rodnică spiritual colaborare, studenților seminariști prezenți în număr mare. A mulțumit autorităților, corului, membrilor consiliului parohial, tuturor care au contribuit la buna organizare a sărbătorii. În semn de recunoștință pentru vizita pastorală, pentru rugăciune, din partea comunității din Sângeorz-Băi, pr. Nicolae Jarda a dăruit Preasfinției Sale Claudiu un dar spiritual: un „buchet” de rugăciuni și un însemn episcopal, un engolpion cu vălul Maicii Domnului.

Preasfinția Sa Claudiu a primit acest dar ca pe un semn al comuniunii: a asigurat credincioșii și din această parte a Eparhiei de Cluj-Gherla că îi are în rugăciunea sa, și le-a cerut rugăciunea, le-a cerut, de asemenea, rugăciunea, pentru preoți, studenți seminariști, persoane consacrate, a spus: „să ne rugăm unii pentru alții”. A îndemnat credincioșii din Sângeorz-Băi să păstreze mereu, în orice împrejurări, în suflete, pacea lui Cristos.

• Parohia greco-catolică din Sângeorz-Băi, scurt istoric

La Sângeorz-Băi a existat o parohie veche trecută la Unirea cu Roma la 1700. Șematismul din 1847 menționează pentru acea dată existența în localitate a două parohii greco-catolice. Cea dintâi, având „biserică din piatră edificată în 1882, renovată în 1928, în stare bună”, a fost sfințită în 9 iulie 1938 de Episcopul Iuliu Hossu și avea hramul Sfântul Nicolae. Cea de-a doua parohie, cu biserica „de peste apă din lemn, edificată la începutul secolului al XVII-lea, renovată în 1700, 1829”, avea hramul Bunei Vestiri și este menționată o vizită aici a Arhiereului Iuliu Hossu în 26 iulie 1920. Cele două parohii reunite aveau 4207 enoriași, localitatea fiind în majoritate covârșitoare greco-catolică (conform aceluiași Șematism).

După anii de persecuție a Bisericii de către regimul comunist și ieșirea Bisericii Greco-Catolice la lumină, la Sângeorz-Băi se reînființa, în 1992, parohia greco-catolică, dar biserica „Sf. Nicolae” nu a putut fi recuperată. Ca urmare, în primii ani după reînființarea parohiei, Sfânta Liturghie era celebrată într-o clasă de liceu. În noiembrie 1997 a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici parohiale. Lucrările de construcție au început în 1995 sub coordonarea, până în 1997, a pr. Ioan Vranău, fiind realizate cu multă susținere și implicare din partea credincioșilor. Clădirea fiind încă în construcție, s-a început celebrarea Sfintelor Liturghii în capela amenajată la demisol. Biserica a fost finalizată sub păstorirea pr. Nicolae Jarda, și, la 23 august 1998, a fost sfințită de Ierarhul de atunci de Cluj-Gherla, Arhiepiscopul ad personam George Guțiu, cu hramul Sfântul Gheorghe.

După 19 ani în care programul pastoral al parohiei greco-catolice din Sângeorz-Băi s-a desfășurat în biserica primitoare și spațioasă, a urmat un nou moment de binecuvântare, ca urmare a renovării și modernizării sfântului lăcaș. În 29 august 2017, Episcopul de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Florentin – care a vizitat deseori această comunitate – a resfințit biserica. Un an mai târziu, la 2 septembrie 2018 – în anul Centenar al marii Uniri, an omagial Iuliu Hossu în Eparhia de Cluj-Gherla -, Preasfinția Sa Florentin a binecuvântat, în cadrul unei ceremonii militare și religioase, un bust al Cardinalului Iuliu Hossu amplasat lângă biserică în amintirea marelui Arhiereu, acum Fericit Episcop martir.