Pr. Arturo Sosa, Superiorul general al Ordinului Iezuit, aflat în vizită la Cluj-Napoca, s-a întâlnit cu tineri și colaboratori ai Centrului de spiritualitate Manresa 

Pr. Arturo Sosa, Superiorul general al Ordinului Iezuit (Societatea lui Isus), s-a aflat la Cluj-Napoca între 13-15 mai 2024, unde a vizitat comunitatea de aici a Societății lui Isus – instituție de viață consacrată care activează în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla. Cu această ocazie, marți, 14 mai 2024, la orele după-amiezii, distinsul oaspete s-a întâlnit cu tineri și colaboratori ai Centrului de spiritualitate Manresa. Au fost de față membri comunității din Cluj a Ordinului Iezuit, împreună cu pr. Roberto del Riccio, superior provincial SJ, pr. Marius Taloș, superiorul local și pr. Vasile Tofană, Vicarul general al Eparhiei de Cluj-Gherla (care face parte din această comunitate).

Întâlnirea a început cu un moment de rugăciune ignațiană, a urmat o prezentare a activităților Centrului Manresa. În mănăstirea situată în loc înalt, având o frumoasă perspectivă asupra împrejurimilor, părinții și frații SJ de la Centrul Manresa (deschis în urmă cu peste 22 de ani la Cluj-Napoca), au avut mereu porțile și inimile deschise pentru toți căutătorii de Dumnezeu, în special pentru tineri. Împreună cu părinții iezuiți, tinerii sunt cei care, în fața Superiorului general SJ, în această seară s-au prezentat, și-au povestit experiențele de comuniune și credință trăite în cadrul centrului – unde, reiese din mărturia lor, au găsit un adevărat „acasă”. Au proiectat imagini, au descris programele de spiritualitate ignațiană la care au participat sub călăuzirea părinților și fraților SJ.

În partea a doua a programului pr. Arturo Sosa a adresat celor prezenți câteva gânduri. Și-a exprimat mai întâi emoția pentru bogăția și diversitatea activităților care au loc la Centrul Manresa, pentru frumoasele relații spirituale care se întemeiază aici. A definit apoi patru verbe, care consideră că stau la baza „casei comune” ce reunește familia lui Dumnezeu: – primul verb, „a arăta”, pentru că „arătam ceea ce avem în interior”; – al doilea verb, „a umbla”, explicând că acest verb presupune „că noi nu suntem în centru, ci umblăm împreună cu alții și învățăm de la ceilalți”, de la cei care sunt în nevoie. Și, cum s-a evidențiat și în prezentarea activităților centrului, „nu suntem noi cei care ajutăm, ci, atunci când ne apropiem de ceilalți, noi suntem cei ajutați”; – al treilea verb: „a însoți”. A spus: „atunci când însoțim, cel însoțit este în rolul principal” și „a însoți este urmat de a crea: a crea un viitor plin de speranță”. A continuat: „azi trăim într-o lume lipsită de speranță. Știm că speranța va fi creată de cei tineri, că tinerii sunt cei care au înțelepciunea de a vedea lumea într-un mod diferit”. Îi „însoțim, pentru că avem și noi o contribuție, avem ceva de dat în acest proces”. Iar speranța „nu e ceva ce rămâne doar în grup, ci e inter generațională, ține de întreaga umanitate”.

A numit apoi cel de-al patrulea verb, „a contribui” – arătând că „și de data aceasta nu suntem noi în centru, iar posibilitatea de a avea o casă comună este ceva ce se realizează în colaborare cu alții, iar noi dorim să contribuim la această schimbare de mentalitate. Iar casa în care trăim nu e posibilă fără casa comună.” Seara s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și răspunsuri. Pr. Arturo Sosa a răspuns celor care i-au pus întrebări. Între altele, a fost întrebat despre impactul războiului din Ucraina asupra vieții Ordinului Iezuit – și a mărturisit că războiul a produs o schimbare foarte mare, „a schimbat totul!” Și a dat exemple, schimbări survenite în viața unor călugări iezuiți aflați în zonele de război, sau în apropierea acestor zone, unde împlinesc o misiune foarte importantă: aceea de a fi purtători de speranță. O misiune dificilă împlinesc și iezuiții aflați în Rusia, unde Biserica Catolică este minoritară, iar activitatea iezuiților de aici nu e „conformă” ideologiei autorităților ruse – ceea ce crează premise pentru persecuții -, în încercarea lor de a schimba opinia creată de propagandă, cea de intoleranță cu privire la poporul din Ucraina.

O altă întrebare – pusă de Codruța Fernea din Acțiunea Catolică – a fost despre colaborarea între Societatea lui Isus și laicii din Biserică și despre „cum privește Societatea lui Isus activitatea laicilor?” Pr. Arturo Sosa a răspuns mai întâi la a doua întrebare, a spus: „În acest moment, dacă nu ar exista contribuția laicilor – și mai ales a femeilor laice – apostolatul Societății lui Isus în lume ar fi extrem de mic. Nu există nici un apostolat al Societății lui Isus în acest moment, care să fie îndeplinit doar de iezuiți, întotdeauna se află în colaborare cu alții, iar în viitor acest lucru se va întâmpla și mai mult.” La cea dintâi întrebare, răspunsul a fost tot o întrebare, și anume: „Ce anume împărtășim? Împărtășim o carismă”. Iar sensul termenului l-a definit prin cuvântul Sfântului Paul, în Noul Testament: „Sfântul Pavel arată imaginea frumoasă a Bisericii ca pe aceea a unui trup, care are o diversitate imensă de organe, care sunt diferite între ele, dar toate sunt necesare”. Iar Sfântul Pavel subliniază că „ochiul nu-i poate spune piciorului ‘N-am nevoie de tine’” – În această lumină, a arătat, „Societatea lui Isus se naște ca dar al Spiritului Sfânt în trupul Bisericii, este un stil de spiritualitate, de apostolat, de viață religioasă, de viață apostolică și această carismă este trăită de iezuiți ca persoane consacrate, dar această carismă poate fi trăită și de laici” și a adăugat că există o preocupare a călugărilor iezuiți de a pune tot mai mult la dispoziția laicilor programe spirituale prin care să se poată face părtași la trăirea carismei de sorginte ignațiană.

Întâlnirea s-a încheiat cu un moment de comuniune în atmosfera plină de speranță a serii, speranță mai ales prin prezența, bucuria și mărturia tinerilor, prin determinarea lor de a continua, împreună cu Părinții și Frații Ordinului Societății lui Isus, Opera de iubire și mântuire pe care o împlinește prin ei Dumnezeu.