Darul chemării și prezenței lui Dumnezeu «astăzi»: 25 de ani de viață consacrată ai sorei Irina din Congregația Surorilor Maicii Domnului

Duminică, 26 ianuarie 2025, surorile din Congregația Maicii Domnului au sărbătorit un Jubileu de 25 de ani de la depunerea primelor voturi călugărești, de către sr. Maria Irina, în această Congregație a Bisericii Române Unite cu Roma. Cu această ocazie, la mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuarul Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca, a fost celebrată Sfânta Liturghie arhierească de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, care i-a avut alături la altar pe pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului, și pr. Marius Cerghizan, capelan al comunității Buna Vestire CMD din Cluj-Napoca. S-au unit în rugăciune în acest moment sărbătoresc la mănăstirea Maicii Domnului, membri ai familiei sr. Irina, precum și surori din alte comunități ale Congregației Maicii Domnului de pe teritoriul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corala Congregației Surorilor Maicii Domnului, dirijată de sr. Dominica, la pian Cristina Mureșan.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a așezat în lumina lecturii evanghelice a acestei duminici, „a lui Zaheu vameșul”, Jubileul de 25 de ani al sr. Irina, amintind că „toate sărbătorile pe care Dumnezeu le pune în calea noastră, toate aniversările pe care le avem, trebuie să ne aducă aminte de aniversarea de zi cu zi, și anume aceea în care ne întâlnim cu Dumnezeu, în care simțim prezența lui Isus, prezența Maicii Sfinte, și totul devine o sărbătoare zi de zi, clipă de clipă. Fiecare clipă trebuie să devină o aniversare a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră”. Și, a propus „trei lucruri” din Evanghelie pe care „să le aplicăm și Jubileului și vieții noastre de zi cu zi”: Mai dintâi s-a referit la „felul în care Dumnezeu cunoaște numele nostru și calea noastră”, așa cum l-a cunoscut pe Zaheu, „un om din mulțime, care era și vameș”, deci considerat păcătos. „Isus îl vede pe Zaheu și îl cheamă pe nume”, este modul în care procedează Dumnezeu cu fiecare. Atunci când ne apropiem de Dumnezeu, El știe bine dorința noastră, și, de fapt, El este Cel care vine în calea noastră și ne cheamă și pe nume, ne cunoaște și dorește să ne ofere mântuire.

Al doilea aspect subliniat s-a referit la  „simbolul casei”: „Isus, nu doar îl cunoaște pe Zaheu, ci îi spune: vreau astăzi să stau în casa ta”. A spus: „În Evanghelie ni se pare că Isus cere lucruri”, dar, „El cere lucruri pentru ca să ni le poată da. El cere doar disponibilitatea noastră.” Pentru că, de fapt, „Isus îl primește pe Zaheu în casa lui, în Împărăția Cerurilor, fiindcă Evanghelia se termină cu cuvintele lui Isus: «Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia». Merită să ne gândim la felul în care noi am ajuns în biserică, la fel Sora Irina”, și pare că Dumnezeu ne cere să mergem la biserică, „să ieșim din confortul nostru, pentru a împlini o poruncă. Dar, de fapt, împlinirea poruncii este împlinirea bucuriei prezenței lui Dumnezeu în viața noastră.” Pentru că, „întotdeauna Isus vrea să ne dăruiască ceva: El vrea să intre în casa noastră în momentul în care noi intrăm”. Și, „această mănăstire este unul dintre «sicomorii» din lume, în care urcăm ca să îl vedem de aproape pe Isus și mai ales ca să ne facem văzuți de El”.

Ultimul lucru meditat a fost legat de cuvântul „astăzi”. A spus: „Să ne gândim la un alt astăzi, în care un alt om păcătos se urcă într-un copac: este copacul Crucii. Atunci când Isus este răstignit pe Cruce, e înconjurat de doi oameni păcătoși, dar unul dintre ei îi cere ajutorul și Isus îi spune: «Astăzi vei fi cu mine în Paradis». Este aproape identică expresia cu cea din Evanghelia de astăzi: «Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia»”. Și, a continuat Ierarhul, „acest astăzi răsună și pentru noi, fiindcă este Jubileul de 25 de ani al sr. Irina, deci este ca un început, ca și cum astăzi ar fi început și pentru ea, si pentru noi, întâlnirea cu Dumnezeu. Sfânta Liturghie de astăzi și orice moment de rugăciune sau în care citim Sfânta Scriptură este un «astăzi» al întâlnirii cu Isus. Nu există, în relația cu Dumnezeu, nici mâine, nici ieri… Isus ne invită să nu ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, fiindcă El va fi cu noi în fiecare clipă.” Și, „singurul moment, momentul prezenței cu Dumnezeu, este astăzi: astăzi suntem la Sfânta Liturghie și atunci suntem împreună cu Isus și deci suntem în Paradis la fel ca Zaheu”. A încheiat cu încurajarea: „Și în clipele din fiecare zi, în clipele aparent banale în care nu simțim neapărat prezența lui Dumnezeu, să fim convinși că Isus cunoaște calea noastră, Isus cunoaște numele nostru și în fiecare clipă caută să intre și să rămână în casa noastră”.

Înainte de Sfânta Împărtășanie din cadrul celebrării, la ceas aniversar, sr. Irina a rostit formula reînnoirii voturilor călugărești. „Ca răspuns de iubire” la chemarea Mântuitorului, „sub privirea ocrotitoare a Maicii Preacurate”, a reînnoit voturile ascultării, castității și sărăciei și a făcut promisiunea statorniciei „în deprinderea carității față de cei săraci, bolnavi și neînvățați”, în Congregația Surorilor Maicii Domnului, „conform Constituțiilor ei”.

La încheierea Sfintei Jertfe Liturgice, Preacuvioasa Maică Teodorina, Superioara generală a CMD a rostit câteva cuvinte, pentru a marca aniversarea. A subliniat că această celebrare a fost o rugăciune de „mulțumire și laudă adusă lui Dumnezeu” pentru cei 25 de ani de viață consacrată ai Sorei Irina, „ani trăiți cu dăruire generoasă și un neobosit spirit de slujire, marcând un parcurs rodnic și plin de har în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii”. A spus că acest moment reprezintă „o binecuvântată ocazie de a reflecta asupra frumuseții și rodniciei vieții consacrate, ca răspuns la chemarea Mântuitorului: «Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea și să-mi urmeze»”. A explicat: „Aceste cuvinte exprimă în mod sublim esența vieții consacrate, o viață trăită în autenticitate evanghelică, în care renunțarea la sine devine izvorul unei comuniuni depline cu Dumnezeu”.

„Viața consacrată este mai mult decât o chemare, este o mărturie vie a iubirii dumnezeiești, este o cale de unire cu Cristos în misterul Crucii transformată în izvor de lumină și speranță pentru lume. Prin această viață, sora Irina și toți aceia care răspund acestei chemări devin semne ale prezenței lui Dumnezeu în lume, oferind un exemplu de dăruire necondiționată și slujire generoasă”. Și, „așa cum afirmă Sfântul Apostol Pavel – «nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine» -, fiecare persoană consacrată devine un instrument al iubirii divine, o rază de speranță în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Prin rugăciunea intensă, slujirea discretă și implicarea activă în misiunea Congregației și a Bisericii, sr. Irina dovedește că viața consacrată nu este doar un ideal nobil, ci o realitate posibilă, plină de bucurie și rodnicie spirituală”. Maica Teodorina a încurajat-o pe sr. Irina să își trăiască vocația „cu același entuziasm și încredere”, pentru a fi, „în fiecare clipă, un semn viu al iubirii și milostivirii lui Dumnezeu”. În semn de mulțumire și prețuire, Maica Superioară a oferit sr. Irina un frumos buchet de flori.

În continuare, Preasfinția Sa Claudiu a înmânat sr. Irina un dar spiritual, o binecuvântare din partea Sfântului Părinte Francisc sub forma unui mesaj scris, amintind că sărbătoarea sr. Irina este o sărbătoare a întregii Familii călugărești a CMD și a întregii Biserici. A spus: „Sfântul Părinte se unește la această nouă sărbătoare a noastră și ne transmite, îi transmite sr. Irina, binecuvântarea sa”. A adăugat: „dincolo de semnul binecuvântării Sfântului Părinte, trebuie să ne bucurăm unii de alții acum când suntem prezenți”. În acest spirit al prezenței, s-a încheiat o zi și o sărbătoare plină de lumină pentru Congregația Maicii Domnului și pentru întreaga Biserică, o sărbătoare a speranței, într-un An dedicat speranței în Biserica Catolică, într-un Sanctuar jubiliar – mănăstirea Maicii Domnului fiind declarată «biserică jubiliară» prin decret episcopal: sfânt lăcaș dătător de har prin rugăciunea celor ce se roagă într-însul, izvor de iubire și milostivire pentru cei ce, căutând să îl întâlnească pe Dumnezeu, pășesc într-însul.