Perspectivă „de sus” asupra unei vieți de dăruire și slujire: cea a sr. Angela – Ana Tămaș OSBM, la trecerea ei în lumina lui Dumnezeu.

• Mărturie deplină de credință și speranță în Anul dedicat Cardinalului Iuliu Hossu

Cuvioasa sr. Angela – Ana Tămaș din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) a fost condusă pe ultimul drum pământesc miercuri, 29 ianuarie 2025. A trecut la cele cerești în 27 ianuarie 2025, la 72 de ani de viață și 49 de ani de viață consacrată oferită lui Dumnezeu în Ordinul Surorilor Baziliene. Slujba Înmormântării a fost celebrată la mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, unde sr. Angela și-a petrecut ultima parte a vieții. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a însoțit cu rugăciunea și prezența sa această nouă înălțare la Cer a unui suflet consacrat, în mijlocul familiei Bisericii.

S-au reunit pentru acest moment solemn, trist, dar însoțit de speranță, surorile baziliene – în mod special comunitățile din această mănăstire -, împreună cu Maica Andreea, Superioară provincială și cu pr. Ioan Pop, capelanul Mănăstirii „Sf. Macrina”. S-au alăturat părinți și frați bazilieni, cu pr. Ioan Albu, protoegumen OSBM, surori ale Congregației Maicii Domnului, preoți și credincioși, membri ai familiei sr. Angela, apropiați și cunoscuți. Au susținut celebrarea studenți ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, precum și diaconul Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial.

Preasfinția Sa Claudiu a prezentat, în acest moment „dureros din punct de vedere al lumii”, perspectiva lui Dumnezeu: una de bucurie și biruință, una de revelare a vieții dumnezeiești la care fiecare este chemat: „Avem în fața noastră un sicriu, suntem în imposibilitatea de a comunica așa cum comunicam până acum cu sora Angela, și, deci, există un moment de ruptură, de durere și slujba pe care o celebrăm menționează acest lucru. Dar perspectiva divină împlinește viziunea umană.” Lecturile slujbei de înmormântare vorbesc despre „perspectiva martirilor care și-au dat viața pentru Cristos și pe care îi chemăm în ajutor, de perspectiva Sfinților în general, de perspectiva prezenței Maicii Sfinte lângă noi, pe care o rugăm să însoțească sufletul sr. Angela, și, mai ales, de perspectiva christică: faptul că Isus Cristos a venit pe acest pământ tocmai pentru a ne salva din acest moment al morții. Nu a venit doar pentru a ne învăța, pentru a vindeca, ci a venit să moară împreună cu noi, pentru că moartea să își piardă puterea și moartea să devină o simplă trecere înspre adevărata viață.”

Preasfinția Sa Claudiu a încredințat că acolo unde se află acum sr. Angela, se află și „adevărata noastră locuință, finalul de cursă pentru fiecare dintre noi. Și atunci, ca și creștini, ar trebui întotdeauna să ne înnoim perspectiva, să vedem lucrurile de sus, și să îi cerem lui Dumnezeu să primească sufletul servitoarei sale, sr. Angela, și să o primească în locașurile drepturilor, să îi dăruiască iertarea păcatelor, și, mai ales, și pe noi să ne învrednicească să facem același parcurs.” A amintit că sufletul creștin „moare” pentru această lume încă din momentul Botezului și, o persoană consacrată „reînnoiește încă o dată, cu tărie, momentul Botezului, atunci când se înveșmântează”. A arătat cum, o persoană consacrată, mărturisește în această lume să trăiește pentru Cer, așa încât acest moment al despărțirii vremelnice ar trebui să fie unul de bucurie: „Să ne bucurăm pentru ea, că a ajuns, în sfârșit, acolo unde voia să ajungă, acolo unde și noi vrem să ajungem, în Împărăția Cerurilor, de unde lipsește durerea, întristarea și suspinul.”

A continuat: „această mărturie este extrem de importantă mai ales în acest an, fiindcă este un An dedicat Fericitului Cardinal Iuliu Hossu în Episcopia noastră și în întreaga țară. Îl numim «Fericit» pe un om care a murit și a fost chinuit și a fost bătut de persecutorii comuniști. Și este extrem de important să dăm această mărturie pentru lume și să demonstrăm că cei care îl urmează pe Domnul, cei care cred în El, cei care îl iubesc pe Domnul, nu vor fi dezamăgiți niciodată și că nici o putere din această lume, nici persecuția, nici durerea, nici întristarea, nici boala, nici măcar moartea «nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu». De aceea îl numim pe Cardinalul Iuliu Hossu «Fericit», împreună cu toți ceilalți Episcopi martiri. Și atunci, în aceeași logică, vedem și momentul trist din punct de vedere al lumii, dar de fericire pentru noi ca și creștini, momentul pe care sora Angela îl trăiește.”

„Este, în același timp, și un An al Speranței, instituit în Biserica Catolică, și, din nou, suntem chemați să dăm mărturie despre speranță, dar trebuie să o facem concret, nu doar cu vorba. Și acesta este un moment concret, în care să trăim bucuria și speranța chiar într-un moment de tristețe, și, mai ales, să arătăm lumii, celorlalți oameni, că și ei pot să își trăiască suferințele lor, durerile lor, întristările lor, în același fel: la fel ca Iuliu Hossu, la fel ca ceilalți martiri, la fel ca fiecare dintre noi, la fel ca sora Angela, știind că nimic nu se termină aici pe acest pământ și totul continuă în viața veșnică. Dumnezeu să îi dăruiască iertarea păcatelor, și să o primească în Împărăția drepților. Amin.”

* * *

Viața și drumul de dăruire și slujire a sr. Angela OSBM

În clipele care au urmat, viața cuvioasei surori Angela s-a derulat în fața privirii sufletelor celor prezenți. A istorisit-o pr. Ioan Pop, preot care i-a însoțit și parcursul spiritual al ultimilor ani. Prin cuvinte line, precum fumul de tămâie ce se ridică spre Cer, a imortalizat trecerea ei prin această lume, felul personal, unic în care sr. Angela l-a slujit și iubit pe Dumnezeu. A spus: „Sora Angela, Ana Tamaș, a văzut lumina zilei în data de 18 mai 1952, în loc. Gherla. A locuit în satul Nicula, jud. Cluj. S-a născut din părinții Maxim și Ana, pe care bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu patru copii, ea fiind cel de-al treilea copil. Al patrulea copil s-a întors în Casa Tatălui ceresc, la doar o lună.”

A amintit apoi, cum „tragediile din familia sr. Angela au continuat, la vârsta de doi ani și-a pierdut mama.” Având o copilărie marcată de lipsuri și greutăți, mai ales de lipsa mamei, „a început școala gimnazială în sat, a continuat studiile cu liceul, clasele a IX-a și a X-a la Gherla, apoi a urmat Școala Profesională de Industrie alimentară, la Valea lui Mihai. În anul 1975, s-a înscris la Liceul «George Coșbuc» din Năsăud, pentru a-și finaliza studiile. În perioada 1992 – 1996, a studiat la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj-Napoca, secția didactică.”

În paralel, pr. Ioan a prezentat și parcursul vocației sr. Angela, atașamentul ei față de Dumnezeu manifestat încă din copilărie, continuat sub forma unei intense activități de trăire a credinței și curajos apostolat, sub supravegherea Securității, împreună cu surorile baziliene, în clandestinitatea Bisericii Greco-Catolice. A amintit momentul primirii Primei Sfinte Împărtășanii de către sr. Angela, la vârsta de nouă ani, în satul natal. Mai târziu, „în perioada 1965-1967, fiind internată de mai multe ori la Spitalul de copii din Gherla, a întâlnit-o pe sr. Bazilia, care lucra la acel spital. Sora Bazilia a devenit pentru ea o mamă, fiind cea care i-a fost prima catehetă, mai cu seamă de religie greco-catolică. A ținut legătura strânsă cu sr. Bazilia, care, după câțiva ani, a adus-o în comunitatea Surorilor Baziliene de la Gherla, unde a început să le cunoască și pe celelalte surori baziliene: pe sr. Mihaela, sr. Cecilia, sr. Aluisia …, de care s-a atașat, și, cu fiecare în parte a avut o relație personală și un program de rugăciune. Prin sr. Bazilia l-a cunoscut pe pr. Sabin Dăncuș OSBM, care i-a explicat ce înseamnă să fii consacrat Domnului.”

Sora Angela „a înțeles că trebuie să se ofere Domnului, să îl urmeze pe calea slujirii. În momentele de dificultate oferea totul lui Dumnezeu, dar se ruga mult. Programul spiritual, și, în special participarea la Sfânta Jertfă Liturgică le considera ca o pâine fără de care nu poate trăi. Împărtășania zilnică a fost ceea ce a susținut-o în cele mai grele momente ale vieții. A fost înveșmântată la 9 mai 1976. Voturile temporare le-a depus în 3 iulie 1977. În 29 martie 1987, a depus voturile perpetue. În perioada 1974-1980, a lucrat la Năsăud, la Fabrica de conserve, era preparatoare de conserve, dar și acolo a început să le vorbească colegilor despre Dumnezeu, le oferea câte un rozariu, le îndemna să meargă la biserică și le chema la rugăciune.”

„În anul 1980 s-a mutat la Cluj, în apartamentul pr. Sabin Dăncuș, pentru a-l îngriji pe acesta, în urma unui accident, împreună cu sr. Agneta, iar, la un moment dat, și împreună cu Sora Valeria. Acolo a urmat un curs de dactilografie, care în perioada clandestinității i-a fost de mare folos. A învățat să scrie la mașina ce aparținea pr. Sabin, copiind multe cărți de rugăciune, atât pentru cuvioasele surori, cat și pentru preoți greco-catolici din acea vreme. Însă acesta a fost un motiv în plus pentru care au fost urmăriți de Securitate. În apartamentul părintelui aveau loc (pe ascuns) întâlnirile lunare ale surorilor baziliene, precum și exercițiile spirituale, iar sr. Angela era cea care primea surorile mereu cu bucurie și se ocupa cu multă dăruire de fiecare.”

„În octombrie 1990, s-a mutat, împreună cu Maica Ioana, în casa din str. Densusianu, nr. 12, Cluj-Napoca, care fusese oferită de familia dr. Bărăianu, sr. Angela ocupându-se de casă. Acolo au început să vină din ce în ce mai multe tinere care doreau să îl cunoască pe Dumnezeu, și, mai apoi să devină surori baziliene. În perioada 1990-1994 a lucrat ca redactor la Editura Viața Creștină din Cluj-Napoca. Sr. Angela a predat și religia în mai multe școli din oraș, în perioada 1996-2005: la Școala Generală nr. 22, la Școala Generală nr. 16, la Colegiul «Gheorghe Șincai» și la Liceul Teoretic «Lucian Blaga». A ținut ore de cateheză și la mănăstirea «Sfânta Macrina», în perioada 2000 – 2008, pregătind mai mulți copii pentru Prima Sfântă Împărtășanie.”

„În Eparhia de Cluj-Gherla, a fost membră a Biroului eparhial pentru Viața Consacrată și Familie, a fost membră a Consiliului Pastoral eparhial; în cadrul Provinciei Surorilor Baziliene, a avut mai multe responsabilități: a fost economă provincială, în perioada 1990-1999. A fost superioară locală în Comunitatea «Sfânta Macrina», între anii 1994-1995; 1999-2002; 2009-2013. Din anul 2019 starea sănătății sale s-a agravat din ce în ce mai mult, având nevoie de o îngrijire tot mai atentă din partea surorilor. Fiecare, în special cuvioasa Soră Adriana, cu multă dăruire i-au stat alături, oferindu-i tot ceea ce avea nevoie, în special iubire.”

„Sora Angela a fost un exemplu de tărie a credinței și a vocației, a dus o viață grea, dar o viață de dăruire, încercând să trăiască în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele. Viața sa a fost o cale spre întâlnirea cu Dumnezeu, o mărturie a devotamentului și slujirii Lui, dedicându-și viața rugăciunii și căutând mereu să fie în relație cu Domnul. În acest an 2025, în 27 ianuarie, tocmai în ziua ei onomastica – ziua sfintei Angela în Biserica latină, a răspuns ultimei chemări a Domnului pentru a intra în lumina Feței Sale. Încurajați de cuvintele Mântuitorului, care spune: «Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi», o încredințăm astăzi în mâinile lui Dumnezeu și a Preacuratei Fecioare Maria, implorând, pentru sora Angela, odihna și fericirea veșnică, având speranța că sufletul ei se află deja în brațele Domnului, alături de cei drepți și sfinți”.

Pr. Ioan Pop a adăugat un gând, pe care sr. Angela îl transmite în acest moment comunității și cuvioaselor surori: „Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua în care vine Domnul nostru. Cu aceste cuvinte, eu îmi aminteam mereu de chemarea finală. Am dorit să îl slujesc o viață întreaga pe Dumnezeu, am dorit să îi slujesc Mirelui nostru ceresc, am dorit să îi urmez Lui, și, am dorit ca tot ceea ce face parte din viața mea pământească să mă pregătească pentru acest moment. Nu cunoșteam când va veni ceasul, deși am încercat să mă pregătesc. Dar, ca de fiecare dată, și acum mă las în mâinile Preacuratei Fecioare Maria. În aceleași mâini materne, astăzi, las totul și pe voi toți, cei de care viața și vocația mea m-au legat. În aceste mâini las, mai presus de toate, comunitatea noastră dragă, Familia Bisericii, precum și familia de sânge, dar astăzi las lumea întreagă. Vă mulțumesc tuturor și tuturor vă cer iertare, vă cer, de asemenea, rugăciuni pentru că mila lui Dumnezeu să fie mai mare decât toate slăbiciunile mele și nevrednicia mea. Amin.” A adăugat împreună cu toți cei de față: „Odihna cea veșnică dă-i-o ei Doamne și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească ei. Să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu. Amin.”

* * *

Încheierea cărții vieții pământești a sorei Angela s-a adăugat acum, cu momentul despărțirii, moment de rugăciune și meditație a celor veniți să o conducă pe ultimul drum, de ultim bun rămas în această viață, moment și de speranță și întărire a credinței în fața perspectivei vieții veșnice a lui Dumnezeu, care se răsfrânge, lumină de dincolo de vălul timpului, a vremelniciei și a morții, lumină și promisiune a Vieții și Învierii în veșnicia lui Dumnezeu.