• „Vinerea Mare este ziua în care cerul tace și pământul suspină. Dar în această tăcere se naște speranța.” (Pr. Vasile Tofană)

În Joia Mare, 17 aprilie 2025, programul de după-amiază din Catedrala „Schimbarea la Față” a Eparhiei de Cluj-Gherla a cuprins, de la ora 18.00, Denia celor 12 Evanghelii. Citirea, de către preoți și diaconi, a Evangheliilor Sfintelor Patimi a fost însoțită de rugăciunea studenților Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. Denia – slujbă specifică Postului Mare – în Săptămâna Patimilor este de fapt slujba Utreniei, dar care se oficiază în această săptămână în seara fiecărei zile. Un specific aparte are Denia din Joia Mare, numită și Slujba înfricoșătoarelor Patimi, constând în cele douăsprezece Evanghelii care se citesc pe parcursul slujbei, fiind intercalate cu cântări despre Patimile Domnului.

În timpul acestui oficiu, după cea de-a cincea Evanghelie, preoții și diaconii, în procesiune, au scos din Altar Crucea și au purtat-o prin biserică, pentru a o depune apoi în fața Altarului spre închinare, în amintirea drumului pe care Mântuitorul l-a făcut purtând pe umeri Crucea, de la locul judecății la Golgota. Slujba s-a încheiat cu o meditație a pr. Daniel Avram, vicerector al Catedralei, despre suferința, și mai ales iubirea cu care Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a mântuit lumea.

* * *

Celebrările din Săptămâna Mare și Sfântă a anului 2025 au continuat cu oficiile din Vinerea Mare – una dintre cele mai importante zile liturgice ale anului. A fost un timp de contemplare a morții Domnului pe Cruce și a așezării Sale în mormânt. În prima parte a zilei de 18 aprilie, cu participarea studenților seminariști – care au susținut, cu prezența și rugăciunea lor celebrările fiecărei zile – s-au desfășurat Orele Împărătești, cu un cuvânt de învățătură rostit de pr. Daniel Avram. La orele după-amiezii, ca în fiecare zi a Postului Mare, în Catedrală s-a făcut Calea Crucii, în această zi preotul care a condus devoțiunea fiind pr. Cristian Langa.

A urmat, de la ora 18.00, Prohodul Domnului, a punerii Fiului lui Dumnezeu în mormânt, după ce a împlinit jertfa Crucii până la sfârșit și și-a dat spiritul în mâinile Părintelui ceresc. Slujba de Înmormântare a Domnului este una dintre cele mai frumoase oficii ale ritului bizantin, împletire a tânguirii de durere, cu cântecul de laudă și mulțumire aduse lui Dumnezeu pentru certitudinea apropiatei Învieri. Și în acest an, la momentul de profund simbolism au participat în număr mare credincioșii.

Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, care a participat prin comuniune spirituală, l-a delegat pe pr. Vasile Tofană, Vicarul general eparhial, să îl reprezinte la împlinirea celebrării. Preoții care slujesc în Catedrală, cărora li s-au alăturat și alți preoți, diaconi, subdiaconi împreună cu studenții – cei aflați în Cluj și colegi ai lor care studiază la Roma și s-au întors în țară de Paști – s-au rugat împreună acest oficiu al Prohodului, denumit și „Utrenia Sâmbetei celei Mari”.

Sfântul Epitaf – simbol al mormântului Domnului – a fost dus în procesiune prin biserică. Ajunși în fața Altarului, preoții care purtau Epitaful, mai întâi clericii, apoi toți credincioșii au fost invitați să treacă pe sub Epitaf, semn al urmării lui Cristos la care se angajează fiecare creștin, trecând cu El prin patimi și moarte, pentru a intra apoi împreună cu El în lumina Învierii. După procesiune și trecerea credincioșilor, cu plecarea capului, pe sub pânza devenită poartă spre adevărata Viață, așa cum trupul Domnului a fost depus în mormânt Epitaful a fost așezat pe masa Altarului, unde va rămâne până la Înălțarea Domnului.

Trecerea spre Viață a anunțat-o Vicar general, pr. Vasile Tofană, în cuvântul de încheiere a celebrării, în fața tainei celebrată în această seară și care, a spus: „depășește întreaga noastră înțelegere: moartea și îngroparea Celui care este izvorul Vieții”. A continuat: „În această zi sfântă, iubirea divină se manifestă într-o formă supremă, coborând în adâncurile morții pentru a ridica întreaga omenire spre lumina Învierii. Astăzi, tăcerea mormântului devine un spațiu sacru, în care Dumnezeu acționează nevăzut, pregătind biruința asupra morții.”

A explicat apoi simbolismul slujbei Prohodului Domnului și a încheiat invitând: „Întoarceți-vă din nou la Cristos. El vă așteaptă, vă iubește, vă însoțește, vă întărește, pentru că toți suntem ai Lui. Atunci când avem inimi smerite și deschise și ne întoarcem la Dumnezeu cu o convertire sinceră, suntem cu un pas mai aproape de viața veșnică, dar nu trăită după ce nu vom mai fi în lumea asta, ci cât suntem aici. Iubiți credincioși, Vinerea Mare este ziua în care Cerul tace și pământul suspină. Dar în această tăcere se naște speranța. Cristos ne arată că iubirea Lui nu cunoaște limite, nici măcar moartea, și ne cheamă să ne apropiem cu inimă sinceră de Cruce, întrebându-ne: «Cum voi răspunde eu Celui care s-a jertfit pentru mine?» Încercați să răspundeți la această întrebare înainte de Marea Înviere. Încercați să dați un răspuns, să fie un răspuns personal, dar nu iluzoriu, să fie realist.”

„În procesiunea pe care am trăit-o astăzi, urmând Sfântul Epitaf, am făcut mai mult decât un gest simbolic. Această procesiune este o mărturie de credință și de speranță. Ea ne amintește că Cristos, nu doar că a suferit pentru noi, ci continuă să meargă înaintea noastră, purtând în tăcere poverile durerilor noastre, păcatele noastre ascunse și fricile care ne paralizează inimile. În fața Sfântului Mormânt să avem curajul de a lăsa tot ceea ce ne apasă: vinovățiile, slăbiciunile și rănile. Și să ne întoarcem acasă cu suflete înnoite, cu lumina credinței reaprinsă și cu iubirea Lui adânc sădită în inimile noastre.”