Prezentarea, la Cluj, a volumului „Greco-catolici dincolo de cortina de fier. Vasile Bărbat în vâltoarea secolului XX”, autor: Laura Stanciu

Marți, 6 mai 2025, Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, din Piața Cipariu, Cluj-Napoca a găzduit, cu participarea autoarei, Laura Stanciu, prezentarea volumului „Greco-catolici dincolo de cortina de fier. Vasile Bărbat în vâltoarea secolului XX”, Editura Mega, Cluj, 2025. Evenimentul a fost deschis și încheiat cu armonie, prin cântările și prezența Corului „Adoremus” al noii Catedrale, dirijor Ana-Maria Mureșan, și, totodată, a fost așezat în lumina actualului an – 2025 – Anul „Cardinal Iuliu Hossu”, prin interpretarea imnului „Primul nostru Cardinal”, compoziție a marelui Marius Cuteanu. A moderat acest dialog (între cei de față, dar și între generații), pr. Mircea Marțian, protopop și paroh la Catedrala „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea”.

Pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, l-a reprezentat la Preasfinția Sa Claudiu și i-a adus binecuvântarea. Este cel care „a deschis” filele cărții, vorbind celor prezenți despre viața preotului iezuit greco-catolic Vasile Bărbat (1925-1963), teolog și istoric – asupra căreia s-a aplecat autoarea – în contextul încărcat de neliniști, în „vâltoarea” secolului XX. A lecturat, primit în suflet și interpretat acest volum, ca preot iezuit greco-catolic urmaș al eroului cărții, din aceeași familie călugărească și preoțească. A spus: „Astăzi stau în fața dvs, nu doar ca Vicar general, ci și ca preot iezuit și ca fiu al acestei Biserici. Punând împreună toate aceste semnificații, parcurgerea cărții a trezit emoții și amintiri, pentru că, în perioada comunistă fiii acestei Biserici au învățat să creadă și să se roage în tăcere, să spere pe ascuns și să slujească în catacombe. Printre tinerii pe care i-am întâlnit în Colegiul Pontifical Pio Romeno erau nepoți care încă mai purtau în sânge memoria părinților și a bunicilor forțați să își trăiască credința în șoaptă. Intrând în noviciatul iezuit am auzit vorbindu-se despre Vasile Bărbat.”

A făcut referire la lucrarea de doctorat a pr. Vasile Bărbat, „Rolul teologului iezuit”, cu care, a spus, „Vasile Bărbat nu mai este doar un personaj istoric. Devine pentru noi o conștiință vie, o prezență care în ciuda tăcerii impuse nu a încetat să vorbească”. „Cartea nu este doar o lucrare de cercetare sau o biografie. Este o reconstituire a unei forme de mărturisire trăită în afara scenei, dar cu o fidelitate deplină. A rămas drept fără a se impune, a fost fidel fără a căuta să fie vizibil iar mărturisirea pe care a dat-o Vasile Bărbat este legată de statornicie și a avut o linie discretă, dar fermă. Tăcerea lui nu a fost o absență, ci o formă de solidaritate cu o Biserică reduse la tăcere. Vasile Bărbat nu a avut putere politică, dar a avut curajul. A refuzat să se plece, a refuzat să uite… Nu a ținut discursuri zgomotoase, dar a scris cu luciditate și inimă. A fost preot, iezuit, cercetător, dar înainte de toate a fost un om al conștiinței”.

Au continuat, de fiecare dată evocând noi lumini din complexa realitate istorică surprinsă de carte, conf. dr. Liviu Țârău, pr. Cristian Langa și conf. dr. Laura Stanciu. „O realizare istoriografică extraordinară care reconstituie un destin, o viață și totodată soarta complexă a unei instituții care a avut un rol determinant în formarea națiunii române”, și-a început expunerea conf. dr. Liviu Țârău. „Cartea este o călătorie într-o rană încă deschisă și este scrisă cu gândul la aceia care au compus Biserica Tăcerii în timpul războiului rece, oameni marginalizați social, pe care societatea i-a exclus, i-a făcut aproape pierduți. E un capitol din povestea tăcerii acestei Biserici”, a citat-o pr. Cristian Langa pe autoare.

Laura Stanciu a istorisit, la încheiere, despre cum și-a început cercetarea, pentru „a recupera un destin, aproape necunoscut”. A mărturisit: „Ceea ce m-a fascinant e că nu era un personaj inhibant, dimpotrivă, l-am simțit extrem de apropiat și de cald, de senin … Și, am spus că cel mai important pentru mine este să păstrez această stare de bine pe care să încerc să o transmit, pentru ca și alții să îl cunoască așa cum am încercat eu să îl cunosc”. Și-a reamintit că a pornit de la o întrebare: „Vasile Bărbat a fost un pretext pentru a răspunde la o întrebare pe care eu o aveam: Cum a reușit această Biserică să reziste? Ce a alimentat această dârzenie, rezistență a greco-catolicilor – Ierarhie, cler, enoriași, enoriașe. Și, aflând mai multe despre Vasile Bărbat și lumea lui – ca să parafrazez titlul unui volum -, aceasta m-a aruncat în sec. XX atât de complicat și atât de dur. De aici și călătoria într-o rană pe care o resimțim mulți dintre greco-catolici atunci când vorbim despre anul 1948 și după. M-a fascinat și felul în care, dincolo de Cortina de Fier, în lumea liberă, au supraviețuit acești oameni, au găsit soluții.”

Pr. Mircea Marțian a mulțumit tuturor celor implicați, mulțumind în mod deosebit Laurei Stanciu pentru efortul de a veni de la Alba Iulia spre a-l face cunoscut clujenilor pe pr. Vasile Bărbat. I-a mulțumit și pentru contribuția adusă la realizarea, împreună cu Cristian Bădiliță, a volumului, „Geniul greco-catolic românesc”, „un volum ce pune în valoare personalitățile prin care Dumnezeu a lucrat pentru România frumoasă și europeană atât cât este ea astăzi.” A adăugat: „Suntem onorați să contribuim și noi la răspândirea acestor pagini ce se dorea a fi cenzurate, uitate, marcând și la Cluj centenarul acestui mare Bărbat nu doar după nume, ci și după întreaga viață. (…) A fost o seară specială, cu iz de tratament împotriva uitării și a nerecunoștinței față de acest teolog și istoric iezuit «Exilat» și «semi-uitat de propriul său popor» – așa cum scria Cristian Bădiliță într-o recenzie publicată în Cotidianul cu privire la această carte. O seară care a încercat să reînvie o lume pierdută a «Demnității, dar și a Rușinii românești» ce pare că nu se mai termină. O lume «din rănile căreia ne istovim» spre lumină, spre armonie și frumusețe.”