Vernisajul expoziției Via Crucis în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea

Publicat pe: 15 septembrie 2025|Secțiunea: Ştiri|
  • Dovada existenței lui Dumnezeu în lucrare este umbra care se formează pe piatră cu ajutorul luminii

Aula „Cardinal Iuliu Hossu” a Catedralei a Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, Cluj-Napoca a găzduit deschiderea oficială a expoziției Via Crucis, semnată de artistul Remus Moldovan. Evenimentul a avut loc în 12 septembrie 2025, în contextul Anului dedicat Cardinalului Iuliu Hossu în România și a celebrării, de către Biserică, a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.

Pr. Mircea Marțian, protopop greco-catolic de Cluj, în calitate de gazdă a evenimentului și de prezentator al acestei seri de „mers către lumină” sub inspirația artistului, a descris tema expoziției: „Ca să vezi, ai nevoie de lumină”, ca pe o invitație adresată privitorului, „la a descoperi sensurile profunde ale artei creștine, care nu se oprește la frumusețea vizibilă, ci deschide spre nevăzut, spre taina credinței”. A spus: „Lucrările lui Remus Moldovan surprind prin tehnica umbrelor și prin forța de a transforma suferința Crucii în lumină a Învierii. Artistul, născut la Cluj și stabilit de peste două decenii în Canada, are un parcurs impresionant, cu expoziții în România, Italia și America de Nord, iar operele sale se regăsesc în colecții private din întreaga lume. Expoziția actuală este o premieră absolută pentru Cluj și va fi itinerantă.”

Atmosfera vernisajului a fost una de profundă reflecție, în care s-au împletit arta și rugăciunea. Expoziția rămâne deschisă în Catedrală, unde cei ce o vizitează au ocazia să parcurgă „un drum al Crucii ce se transformă, sub privirea și în inima lor, în drum al vieții și al speranței. Este drumul parcurs de toți martirii și mărturisitorii secolului al XX-lea” a afirmat pr. Mircea Marțian, „reprezentați în acest an de Fericitul Cardinal Iuliu Hossu. Anul 2025 care a fost dedicat în România acestei mari personalități, este o lumină care s-a pus asupra unui Om și Episcop ce trebuia să stea în întuneric, să nu știe nimeni despre el niciodată, ba chiar să dispară în meandrele istoriei”.

A continuat: „Tema vernisajului este, așadar, rezumată prin cuvintele, Ca să vezi, ai nevoie de lumină. Este lumina care dezvăluie, lumina care explică, lumina care produce umbra și conferă sens, semnificații. E lumina care vindecă. Dacă intrăm în lumea semnelor biblice, cel mai important semn este acela al vindecării de orbire. Noi avem ochi, dar nu vedem lucrurile care sunt cu adevărat esențiale. Arta lui Remus Moldovan nu are doar o frumusețe vizibilă, ci are o frumusețe care e greu de văzut, e greu de ajuns la ea, e o frumusețe pe care mintea noastră nu o poate cuprinde, ce suscită uimire, ce are nevoie de lumină pentru a putea să fie văzută. Pentru a reuși să înțelegem și să vedem de la înălțimea Crucii, pentru a încerca împreună să descoperim acele lucruri pe care vrea autorul să le evidențieze, ar trebui să intrăm într-o logică de rugăciune. Fascinat de Calea Sfintei Cruci, el ne propune o reprezentare prin umbre convins că doar în lumina Învierii putem înțelege sensul fiecărei stațiuni și doar în această lumină putem înțelege sensul suferinței care primește o valoare. Remus Moldovan surprinde privitorul cu diverse unghiuri, nuanțe, imagini oglindite și iluzii optice cu care completează valoarea artistică a fiecărei opere de artă. Are o obsesie permanentă pentru îmbunătățirea continuă: Calea Crucii pe care acum o vernisăm este la o a II-a variantă, realizată în premieră și dedicată memoriei Cardinalului Iuliu Hossu și înaintașilor lui.”

Pr. Mircea Marțian l-a prezentat, în câteva cuvinte, pe artistul Remus Moldovan, „un creator inspirat care știe că marele Artist este de fapt Dumnezeu”; „un veritabil profet ce nu se promovează pe sine și recunoaște că insuccesul i-a deschis calea spre reușită. E convins de faptul că succesul e mai periculos decât insuccesul, adevăr revelat perfect și înțeles doar de la Înălțimea Crucii.” Fascinat de Calea Sfintei Cruci, el ne propune o reprezentare prin umbre convins că doar în lumina (Învierii) putem înțelege sensul fiecărei stațiuni și doar în această lumină putem înțelege sensul suferinței care primește o valoare”. A precizat că stră-străbunicul artistului Remus Moldovan, Dionisie Iuga din Nicula, „a fost mare pictor biserici, activ în a doua jumătate și la finalul secolului al XIX-lea, lucrând în mai multe zone din Transilvania”. În plus, „tatăl domniei sale picta și i-a cultivat de mic această dragoste”.

A adăugat: „M-a fascinat omul Remus Moldovan și deopotrivă artistul cu har cu o legătură profundă cu arta, cel care mărturisea: «Sunt liber numai când sunt în fața șevaletului și lucrez. În momentul în care am plecat de acolo, devin prizonier, sunt ca un deținut. Doar când lucrez nu sunt prizonier, aceasta este libertatea mea!»” A încheiat cu o reflecție spirituală, o invitație la a descoperi lumina, fiecare, dincolo de povara propriei cruci: „Privind și mai ales pășind pe Calea Crucii, ne descoperim propria cale. Iar această reprezentare dacă este pătrunsă de credință, nu ne lasă doar să-i contemplăm frumusețea, ci ne provoacă să ne convertim, să ne lăsăm și noi atinși de Lumina Divină ce strălucește plenar pe cale. Arta lui Remus Moldovan ne arată că lumina Învierii face posibilă înțelegerea întunericului Crucii și-i conferă sens, dar și energia de a merge mai departe, pentru că din miezul crucii curge iubirea”.

Chiar dacă maestrul nu a putut fi prezent la vernisaj, prietenul său apropiat, Florin Irofti, a redat, pe scurt, din ideile și experiențele care au luminat procesul artistic și spiritual al artistului. A împărtășit, spre exemplu, faptul că „prima serie de desene din acest ansamblu de Drum al Crucii a fost conceput în anul 2020. Iar la inițiativa pr. Mircea Marțian a reluat această temă, în lucrarea realizată în anul 2021, cu titlul: «Ca să vezi, ai nevoie de lumină». O lucrare complexă, din care a adus doar piatra – piatra fiind laitmotivul acestei expoziții. Cealaltă parte, la fel de importantă, este rama. Pentru că, orice secțiune în ramă redă și imaginea Mântuitorului pe Cruce și aceeași imagine se va forma pe piatră. Mesajul care l-a inspirat, când a conceput această lucrare, este din epistolele lui Pavel către Evrei și Corinteni: «Și credința este o încredere neclintită în lucrurile sperate. O puternică convingere despre lucrurile care nu se văd» (Evr 11,1). Și, alt citat, «Căci lucrurile care se văd sunt trecătoare. Pe când lucrurile care nu se văd sunt veșnice» (Cor. 4,18). Cele trei elemente care alcătuiesc lucrurile sunt: piatra, umbra și lumina”.

Între altele, a mai explicat: „Isus este Începutul, reprezentat de Piatra de temelie și Sfârșitul, reprezentat de Piatra din capul unghiului. El este Temelia mântuirii noastre – a ceea ce credem, și a speranței noastre spre viitor. Dovada existenței lui Dumnezeu în lucrarea de față este umbra care se formează pe piatră cu ajutorul luminii. Prin aceste umbre, a doriț să-L urmăm pe Isus și se parcurgem împreună Drumul Crucii. Isus a spus: «Eu sunt Lumina lumii; cine Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.» (Io 8,12). Dumnezeu este Creatorul luminii fizice, cât și Dătătorul luminii spirituale prin care putem vedea adevărul.”  A urmat un moment încărcat de emoție: Florin Irofti a dezvăluit, prin proiectarea luminii, umbra care formează pe piatră imaginea stațiunii a 12-a, moartea lui Cristos pe Cruce.

Mulțumind prietenului Florin Irofti, pr. Mircea Marțian a mulțumit și tuturor celor de față pentru participare – prietenilor sau cunoscuților artistului, iubitorilor de artă, surorilor, credincioșilor, preoților, celor care au contribuit la organizare și nu în ultimul rând domnului Remus Moldovan „pentru darul pe care ni la oferă cu atâta drag și har”. Și a încheiat această seară cu o reflecție spirituală: „Privind și mai ales pășind pe Calea Crucii ne descoperim propria cale. Iar această reprezentare, dacă este pătrunsă de credință, nu ne lasă doar să-i contemplăm frumusețea, ci ne provoacă să ne convertim, să ne lăsăm și noi atinși de Lumina Divină ce strălucește plenar pe cale. Arta lui Remus Moldovan ne arată că lumina Învierii face posibilă înțelegerea întunericului Crucii și-i conferă sens, dar ne conferă și energia de a merge mai departe, pentru că din miezul Crucii curge iubirea. Chiar dacă e vorba despre un ciclul de 14 tablouri, Expoziția Via Crucis trebuie tratată ca o lucrare unitară, dar, în același timp, fiecare tablou este o lucrare de sine stătătoare. În mod special, cea de-a 12-a stațiune, în care Isus este mort pe Cruce, este o piatră. Isus e piatra unghiulară, Începutul și Sfârșitul ce devine baza pentru toate celelalte stațiuni, pe care apar umbrele maiestuos și inspirat reprezentate de artist. Remus Moldovan demonstrează încă o dată că e un pictor sculptural. Fiecare desen pare a avea mai multe straturi în adâncime – s-a folosit, ca tehnică grafică, serigrafia -, pe care privitorul le descoperă treptat.”

„Forța de sugestie a lucrărilor, ca și cea de transmitere a durerii din fiecare tablou sunt cu totul remarcabile. Pentru că, de fapt, ce este arta altceva decât capacitatea de a transmite emoții? Aici însă mi se pare a fi mai mult: în această expoziție, în fiecare amănunt a ei, apare profunda credință a artistului. Simțim, când privim tablourile, nu numai patimile lui Isus, ci și ale celui care le-a zugrăvit. Fiecare umbră reușește, și asta își dorește autorul, să se înfigă dureros în mintea și inima privitorului pentru a produce schimbarea, intrarea în logica de fii ai luminii, nu doar în aceea de funcționari, nu oameni care respectă etichete, ci îndrăgostiți, oameni ai Rusaliilor, frați și surori. Interesant la stațiunile realizate din umbre e faptul că ele pot fi interpretate ca fiind un parcurs în ambele sensuri: ca umbre ale luminii, dar și în sens opus, ca oameni ce merg spre lumină. Acest fapt ne arată că viața noastră nu e o cărare care ne duce spre moarte, ci spre Înviere, că zbaterile noastre nu sunt fără rost și sens, că nu mergem spre întuneric, ci spre lumină. Și noi va trebui să acceptăm și să ne asumăm cu credință acest parcurs, până la ultima stațiune: moartea noastră, pe care să o celebrăm ca pe o adevărată zi de naștere și viețuire în lumină. Dacă înțelegem aceste mesaje, dacă lăsăm Calea Crucii să acționeze asupra vieții noastre, redescoperim capacitatea de a aborda viața știind că suntem destinați Învierii.”