Reînnoire spirituală în sărbătoarea Botezului Domnului, la Catedrala greco-catolică din Cluj

• Liturghie arhierească celebrată de Preasfinția Sa Cristian și Sfințirea Mare a Apei

Sute de credincioși au luat parte, marți, 6 ianuarie 2026, în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie arhierească solemnă din sărbătoarea Botezului Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos în Iordan, și apoi, la ceremonia de Sfințire Mare a Apei.

Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș s-a aflat în mijlocul credincioșilor clujeni, la această mare sărbătoare, din încredințarea Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. Au concelebrat Sfânta Liturghie, și apoi au participat la momentele de rugăciune și binecuvântare a apei, numeroși preoți, împreună cu pr. Vasile Tofană SJ – Vicar general, pr. Traian-Radu Coste-Deak – judecătoresc, pr. Anton Crișan – rector, precum și preoții care slujesc în Catedrală. Au ajutat la celebrare clerici și studenți seminariști, iar răspunsurile liturgice le-au oferit, înălțând armonii îngerești în lumina Botezului Domnului, coriștii corului „Angeli” al Catedralei.

Preasfinția Sa Cristian a vorbit credincioșilor despre semnificația Botezului Domnului și, implicit, a Botezului creștin. A pornit de la pericopa evanghelică a Botezului lui Isus, la Iordan, de către Ioan (Mt 3,13-17), pentru a se opri apoi la însemnătatea Botezului creștin, subliniind invitația marii sărbători, aceea la o adevărată convertire. A reamintit cum Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de păcat, „se pune de partea celor păcătoși”, se face „întru totul asemenea nouă, în afară de păcat”, pentru a ne elibera de robia păcatului, pentru a ne conduce la a fi asemenea Lui: „om pe deplin, om desăvârșit, cum El era om perfect și om desăvârșit”, și, în „starea de a fi fără de păcat”. Mai mult, „El ne dă exemplu de cum trebuie să facem și noi: a sta de partea păcătoșilor, a sta de partea celor care au nevoie de convertire, a sta de partea celor care au nevoie de Botez”.

A reamintit prezența lui Dumnezeu cu noi, oamenii: „Dumnezeul nostru se face pământean, se face părtaș, împărtășește și trăiește tot ceea ce noi trăim … mai ales trăiește Învierea”. A insistat asupra nevoii de a face o schimbare reală în viață, pentru că, „nu are nici un rost să venim la biserică, să ne rugăm, să venim după apă sfințită … dacă în inima noastră și în sufletul nostru și în viața noastră nu se schimbă nimic”. Iar această schimbare, să fie „un salt de calitate în viața noastră cu El, în apropierea noastră de El, în a fi mai asemenea cu El”. A arătat către „umilința lui Dumnezeu”, care „să ne amintească de atitudinile noastre și de modul în care trebuie să ne trăim viața pe acest pământ”. A atenționat: „Pe crucea mormintelor noastre, între cei doi ani, există această cratimă, această liniuță. Practic viața noastră este cuprinsă în această liniuță. Nu știm cât mai avem (…) timpul, fiecare clipă este darul lui Dumnezeu. Și în cratima aceasta a vieții noastre, noi trebuie, până la urmă, să ne mântuim sufletul, să ne câștigăm viața veșnică.”

Asupra acestui scop și deziderat al vieții fiecărui om a insistat Preasfinția Sa Cristian: mântuirea sufletului.  Omul, prin propriile forțe, nu poate câștiga viața veșnică, fiindcă „suntem într-adevăr slabi; o vedem mai ales în momentele de încercare – atunci se cerne, de fapt, răbdarea, calitatea sau tăria credinței noastre -, dar”, a continuat, „în acele momente suntem chemați să avem atitudinea pe care au avut-o cei care, în apropierea lui Isus și-au dat seama de puținătatea lor, de fragilitatea lor și au spus: «Doamne, scapă-mă! Doamne, fie-ți milă de mine!» Și, în acele momente, suntem chemați și noi să ne amintim de Botezul nostru, fiindcă, celebrând astăzi Botezul Domnului Isus, ne gândim cu drag și chiar cu emoție, la Botezul nostru.”

Momentul Botezului fiecărui creștin, Preasfinția Sa Cristian l-a asemănat Botezului lui Isus. Pentru că, în momentul Botezului nostru „s-a întâmplat exact ceea ce s-a întâmplat cu Mântuitorul acum două mii de ani. Și asupra noastră a coborât Spiritul lui Dumnezeu. Și asupra noastră a curs apa curățitoare. Și asupra noastră a coborât moartea care ne nimicește starea de om păcătos și apoi Învierea, ridicarea în mâinile preotului și încredințarea apoi în brațele nașilor noștri, ca fiind creaturi noi, ca fiind și noi parte a unei Familii mari, foarte mari, care a început cu mult înaintea noastră și care va merge înainte cu mult după noi.”

Ierarhul a chemat credincioșii la a-și încredința viața mâinii ocrotitoare a lui Dumnezeu, lucrării Sale mântuitoare care se împlinește mai presus de amenințările și instabilitatea lumii: „Să privim la lucrarea lui Dumnezeu, care scrie cu degetul Lui, scrie drept în istoria noastră adesea strâmbă. Și, în momentele acelea să ne amintim că această Familie a lui Dumnezeu, care a început de mult, care este acum și suntem noi acum, în prezent, va continua și după noi.” A afirmat nevoia de a participa la viața Bisericii, de a împărtăși și transmite mai departe valorile ei, pentru că „nici vocațiile, nici venitul la biserică nu cad din cer. Vin din niște familii în care oamenii și-au dus copiii la Botez, i-au învățat, le-au împreunat mânuțele să se roage, i-au învățat «Îngerelul», i-au dus la catehism, i-au dus la religie, i-au dus la biserică, i-au învățat să facă fapte bune. De acolo vin oamenii cu valori, de acolo vin oamenii buni, de acolo vin oamenii care duc înainte mesajul de libertate și de mântuire pe care Isus Domnul l-a transmis apostolilor Săi.”

De aceea, a spus, „fiecare dintre noi suntem chemați să fim apostoli”, pentru că „și asupra noastră a coborât acel porumbel misterios, Spiritul lui Dumnezeu, și nouă ne-a spus Tatăl, același Tată pe care îl are Isus: «tu ești copilul Meu, tu ești fiul Meu iubit, tu ești cel în care am binevoit»”. A încheiat, rezumând: „Isus ne îndeamnă pe fiecare dintre noi ca să ne schimbăm modul, câteodată închis și obtuz, de a vedea lucrurile. De ce? Pentru că Împărăția Cerurilor este aproape, este aici, este în mijlocul vostru. Cristos este în mijlocul nostru. Și de aceea ne cheamă să ne dilatăm viziunea și inima și sufletul nostru: «Să mă uit la cei din jurul meu și să îi văd pe frații mei, pe surorile mele, cu care pot să împărtășesc, cu care pot să mă bucur, pe care pot să mă bazez, un umăr pe care pot să plâng, un suflet pe care pot să îl mângâi și să îl ajut când are nevoie». Și lucrurile acestea le vom putea face doar dacă știm că Împărăția Cerurilor este aproape, este aici, în mijlocul nostru, pentru toți cei care cred că Isus este Mesia.” Astfel, schimbarea la care este chemat fiecare creștin, constă în nevoia „de a-i lăsa mereu, mereu întâietate și prioritate lui Dumnezeu, în toată viața”.

Sfânta Liturghie a fost urmată de Sfințirea Mare a Apei, care, în această zi, a „Arătării Domnului”, a coborât binecuvântarea Iordanului peste apa care a fost împărțită, la încheiere, tuturor credincioșilor. Primind apa sfințită și sfințitoare, aceștia au dus-o la casele și familiile lor, actualizând, cu fiecare stropire, episodul evanghelic descris prin cuvintele troparului: „În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu Iubit pe Tine numindu-te; şi Spiritul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel ce te-ai arătat, Cristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, mărire Ție.”