Utrenia Duminicii după Botezului Domnului

12 Ianuarie

Duminica după Botezul Domnului. Dupăprăznuirea Bobotezei. Sfânta martiră Tatiana diaconița.

UTRENIA

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai Utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mania Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete-lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi-dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 4
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 4
Predicarea învierii celei luminate înţelegând-o de la înger uceniţele Domnului, şi lepădând neascultarea strămoşilor, apostolilor, lăudându-se, au zis: Prădatu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Troparul Sfintei Martire, glas 4
Mieluşeaua Ta, Isuse, Tatiana, cu glas mare strigă: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă înmormântez cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc împreună cu Tine; şi mor pentru Tine, ca să și viez pentru Tine; ci, ca o jertfă neprihănită, primeşte pe ceea ce cu iubire se jertfește Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Troparul Praznicului, glas 1
În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Spiritul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ție

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale glasului 4
Căutând la intrarea mormântului şi nerăbdând strălucirea Îngerului, mironosiţele cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului Raiul? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai înainte de pătimire a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viaţă şi înviere.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai aşezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmaşul fiind înlănţuit, moartea cumplit s-a prădat şi cei din iad toţi au strigat, la Învierea Ta cea de viaţă purtătoare: A înviat Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce rămâne în veci.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând; şi în minte a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi, mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău, preoţilor a grăit: Fecioara naşte şi, după naştere, rămâne iarăşi fecioară.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale glasului 4
Înviat-ai ca un nemuritor din iad, Mântuitorule, împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morţii, arătat-ai, Îndurate, tuturor, Învierea. Pentru aceasta, Te şi mărim, Cel ce singur eşti iubitor de oameni.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Dintru înălţimile de sus coborându-se Gabriel şi la piatră venind, unde era Piatra vieţii, în veşminte albe fiind îmbrăcat, a grăit celor ce plângeau: Încetaţi voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveţi de-a pururea bună milostivire; îndrăzniţi, că Acela pe Care Îl căutaţi cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de taina cea înfricoşătoare a naşterii tale; cum Cel ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un om este ţinut şi primeşte început Cel mai înainte de veci şi cu lapte este hrănit Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrăită bunătate; şi pe tine, cea cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, lăudându-te, te măresc.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 4
Mai înainte alergând mironosiţele, au vestit Apostolilor cele despre Învierea Ta cea minunată, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Antifoanele glasului 4

Antifonul I
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul; că precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă, luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Antifonul II
Strigat-am Ţie, Doamne, cu căldură, din adâncul sufletului meu; şi mie să-mi fie spre ascultare dumnezeieştile Tale urechi.

Tot cel ce şi-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toţi cei ce-l întristează.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura spre rodire de viaţă.

Antifonul III
Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalţe; şi nimic din dulceţile lumii nu mă va amăgi, spre dorirea celor de jos.

Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este bogăţia cunoştinţei de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus şi a înţelepciunii; că întru Dânsul toate dogmele părinteşti le descoperă Cuvântul.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 4
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă. (Ps. 43, 1)

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 4
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Ioan, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a VII-a, a Învierii. Evanghelia după Ioan (20, 1-10)

În ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus. Deci, au ieşit Petru şi celălalt discipol şi veneau la mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt discipol, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit după el Simon Petru şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurilepuse jos, iar mahrama, care fusese pe capul lui Isus, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci deosebi înfăşurată, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Isus trebuia să învie din morţi. Şi s-au întors discipolii iarăşi la ai lor.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale Sfintei Martire Tatiana și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 4, din Octoih.
Canonul I al Praznicului, din Minei, glas 2.
Canonul Sfintei Martire Tatiana, din Minei, glas 2.
Catavasiile Botezului Domnului, glas 2.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea I, glas 4
Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit.

Înălţatu-Te-ai, îndreptând căderea noastră, pe lemnul preacurat al Crucii, vindecând pierzarea cea prin lemn, Stăpâne, ca un bun şi atotputernic.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, iar în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Spiritul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

A Născătoarei
Fără sămânţă, cu voia Tatălui, de la Spiritul cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu şi cu trup ai născut pe Cel fără de mamă din Tatăl, şi pentru noi din tine fără de tată.

Canonul I al Praznicului
Pe Adam, cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului şi capetele diavolilor, celor ascunşi, le sfărâmă Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a preamărit.

Cu focul cel fără de materie al Dumnezeirii, în Trup materialnic îmbrăcându-Se, cu apa Iordanului Se acoperă Cel ce S-a întrupat din Fecioară, Domnul, că S-a preamărit.

Cel ce spală păcatele oamenilor, împreună cu aceştia S-a curăţit în Iordan, cu care voind S-a asemănat, rămânând ceea ce era, şi pe cei din întuneric i-a luminat Domnul, că S-a preamărit.

Canonul Sfintei Martire
Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, Muceniță, cerând să se mântuiască de greşeli pierzătoare de suflet, cei ce te laudă.

Avuţia cea stricăcioasă nicicum nu ai băgat-o în seamă, Muceniţă, cu osârdie căutând avuţia cea nestricăcioasă şi veşnică în ceruri, şi bucurându-te ai intrat în priveliştea mucenicilor.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Spre chinuri, spre dureri, spre bătăi de multe feluri, ai alergat fără temere, Muceniţă, că ai avut întru ajutor Darul Mântuitorului întărindu-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai născut izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă răpeşte, ceea ce singură eşti de Dumnezeu dăruită Fecioară.

Cântarea I a Catavasiilor Botezului, glas 2
Fundul adâncului l-a descoperit, şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel tare în războaie, că S-a preamărit.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea III, glas 4
Irmos:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, scăparea şi întărirea.

Pomul vieţii, viţa cea cerească şi adevărată, pe Cruce se spânzură, tuturor băutură dulce izvorând.

Ca un Dumnezeu mare, ca un înfricoşător, ca Unul care a zdrobit mândria iadului, şi ca un Dumnezeu fără stricăciune acum trupeşte S-a sculat.

A Născătoarei
Tu una te-ai făcut celor de pe pământ, pricinuitoare a bunătăţilor celor mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm ţie: Bucură-te!

Canonul I al Praznicului
Veseleşte-te, astăzi, Biserică a lui Hristos, care mai înainte erai stearpă şi cumplit neroditoare. Că prin apă şi prin Spirit s-au născut ţie fii, care cu credinţă strigă: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Înaintemergătorul strigă în pustiu cu mare glas: Gătiţi căile lui Hristos şi cărările Dumnezeului nostru drepte le faceţi şi cu credinţă strigaţi: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Canonul Sfintei Martire
Întreitele valuri ale chinurilor împresurându-te, nu au putut mişca turnul inimii tale prealăudată, căci era întărit pe piatra dragostei lui Hristos, Căruia strigai: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Cel ce a purtat neputinţa oamenilor, a întraripat neputinţa ta cu puterea Sa. Pentru aceasta pe balaurul, ca pe un neputincios l-ai trântit la pământ, Muceniţă, strigând cu credinţă: Nu este sfânt, afară de Tine, Doamne.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Fântânile nelegiuirii le-ai uscat, cu râurile sângiurilor tale, Fericită? Iar acum te îndulceşti de râul desfătării, şi locuieşti în lumină neînserată, strigând: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Zămislirea şi naşterea ta este mai presus de cuvânt, că ai născut pe Cel ce a făcut veacurile cu cuvântul, Care a izbăvit de necuvântare marginile lumii, Fecioară neispitită de bărbat, pe Care roagă-L totdeauna, să ne mântuim noi.

Cântarea a III a a Catavasiilor Botezului, glas 2
Domnul, Cel ce dă împăraților noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, S-a născut din Fecioară şi vine la Botez. Drept aceea, credincioşii să-I strigăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfintei Martire, glas 4
Luminat ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai mohorât în sângiurile tale, şi ca o frumoasă porumbiţă, către Cer ai zburat Tatiano! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.

Sedealna Sfintei Martire, glas 1
Pe urmele Iubitului tău urmând, cinstită Tatiano, cu osârdie ai râvnit morţii Aceluia şi patimii celei curate. Pentru aceasta ai şi aflat cămara cea cerească, purtând cununa nestricată, după vrednicie, şi mărire nemuritoare.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Praznicului, glas 1
Ploaia cea mare, vine către râurile apelor, vrând să Se boteze cu trupul. Către Care spăimântându-se dumnezeiescul Mergător înainte, zicea: Cum Te voi boteza neavând nicicum întinăciune? Cum îmi voi tinde dreapta pe creştetul, de Care se cutremură toate.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea IV, glas 4
Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne!

Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le, cu patima preacuratului Tău trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru aceasta strigăm Ţie: Mărire puterii Tale, Doamne!

Gustând moartea din trupul Tău cel fără păcat şi de viaţă făcător, moartea s-a omorât, precum i se cădea, Stăpâne; iar noi strigăm Ţie: Mărire puterii Tale, Doamne!

A Născătoarei
Fără ispită de nuntă ai născut, Fecioară! Şi după naştere te-ai arătat feciorind iarăşi; pentru aceasta, cu glasuri fără tăcere, strigăm ţie, Stăpână, cu credinţă neîndoită: Bucură-te!

Canonul I al Praznicului
Să se curăţească Soarele cel prealuminat din fire, cine a mai văzut, a strigat propovăduitorul? Să Te spăl cu ape pe Tine, strălucirea Slavei, chipul Tatălui, Cel pururea veşnic şi iarbă fiind eu să mă ating de focul Dumnezeirii Tale? Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Arătatu-şi-a Moise dumnezeiasca-i cucernicie pe care a avut-o, apropiindu-se de Tine. Că dacă Te-a înţeles, când l-ai strigat din rug, îndată şi-a întors faţa. Dar eu cum Te voi privi desluşit, sau cum îmi voi pune mâna peste Tine? Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Suflet înţelegător având şi cinstit fiind cu dreapta judecată, mă ruşinez de cele neînsufleţite; că dacă Te voi boteza pe Tine, mă vor învinui: muntele ce fumega cu foc, marea ce s-a despărţit în două şi Iordanul acesta, care s-a întors. Că Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Canonul Sfintei Martire
Frumoasă statornicie a sufletului având Tatiana, strălucind cu frumuseţea bunei credinţe şi cu lumina muceniciei minunat, se sălăşluieşte cu Mirele Cel Curat.

Pe cei fărădelege ce îţi zgâriau obrazul cu fier, îi chinuiau nevăzut îngerii cereşti, fiind trimişi de la Dumnezeu spre ajutorul tău, Muceniţă, care s-au minunat de răbdarea ta.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Propovăduind pe Hristos, după lege, ai biruit pe cei fărădelege şi te-ai adus Lui jertfă fără prihană, bineprimită şi desăvârșită, strigând: Pe Tine iubindu-Te Mântuitorule mă jertfesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Către liman liniştit îndreptează-mă Mireasă a lui Dumnezeu Preasfântă, că furtuna şi valul păcatului mă viscoleşte, suflându-se cumplit de vânturile spiritelor celor viclene, care mă necăjesc.

Cântarea a IV a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2
Auzit-am, Doamne, glasul Tău, Care a zis: Glasul celui ce strigă în pustie, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de faţă, iar prin Spiritul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea V, glas 4
Irmos:
Tu, Doamne al meu, lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.

Tu, Doamne, pe pământ cu îndurare Te-ai coborât; Tu ai înălţat firea omenească cea căzută, pe lemn spânzurându-Te.

Tu ai ridicat, Hristoase, vina greşelilor mele, Tu ai dezlegat durerile morţii, Îndurate, cu învierea Ta cea dumnezeiască.

A Născătoarei
Pe tine te punem înainte ca pe o armă nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor; pe tine tărie şi nădejde a mântuirii noastre te-am câştigat, dumnezeiască Mireasă.

Canonul I al Praznicului
Adunându-se popoare nenumărate să se boteze de la Ioan, acela a stat în mijlocul lor şi a strigat către cei de faţă: cine v-a arătat vouă, neascultătorilor, să fugiţi de mânia ce va să fie? Aduceţi roade vrednice lui Hristos, că Cel ce stă acum de faţă dăruieşte pacea.

Lucrătorul şi Ziditorul în mijloc stând, ca Cel ce singur cearcă inimile tuturor, şi în mâini luând lopata curăţitoare, desparte cu multă înţelepciune aria cea a toată lumea, arzând nerodirea şi dăruind viaţă veşnică celor bine roditori.

Canonul Sfintei Martire
Frica lui Dumnezeu primindu-o în pântecele cugetului, ai născut minunat spirit de mărturisire mântuitoare şi de mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz, pătimind tare şi biruind începătoriile cele potrivnice.

Ceea ce s-a împreunat cu Tine prin nepătimire, urmând patimii Tale celei cinstite şi fericite, Dătătorule de viaţă, Hristoase, pătimeşte cu osârdie, tăindu-i-se mădularele, strigând: Alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Cu rază luminătoare străluceşti, luminându-te cu luminarea Sfântului Spirit. Şi luminezi inimile credincioşilor risipind întunericul păcatului, Muceniţă a lui Hristos purtătoare de chinuri preacinstită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Norule cel luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumină ca să risipească întunericul păcatelor mele. Dă-mi mână celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor, ridică-mă de unde zac; că tu singură eşti îndreptarea lui Adam celui căzut.

Cântarea a V a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2
Isus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi-zidit. Şi ca Dumnezeu, curăţire netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VI, glas 4
Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica Ta către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se cu sângele cel curs din coasta Ta, prin milostivire.

Suitu-Te-ai pe Cruce, cu putere fiind încins şi luptându-Te cu tiranul, ca un Dumnezeu din înălţime l-ai doborât; iar pe Adam cu mână nebiruită l-ai înviat.

Înviat-ai strălucind frumos din mormânt, Hristoase, şi pe toţi vrăjmaşii i-ai risipit cu dumnezeiască puterea Ta, şi pe toate de veselie le-ai umplut, ca un Dumnezeu.

A Născătoarei
O, minune mai uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească, pe Cel ce cuprinde toate nu L-a strâmtorat.

Canonul I al Praznicului
Cel ce S-a născut fără stricăciune din Dumnezeu Tatăl, S-a întrupat din Fecioara, fără de pată, Hristos; a Cărui curea, adică unirea Cuvântului cea cu noi, Înaintemergătorul ne învaţă că nu este lesne a o dezlega; Care izbăveşte pe pământeni din stricăciune.

Cu foc botează în cele din urmă, Hristos, pe cei neascultători, care nu Îl socoteau Dumnezeu. Iar pe cei ce cunosc Dumnezeirea Lui, cu Spiritul îi înnoieşte, prin apă, cu harul, de greşeli izbăvindu-i.

Canonul Sfintei Martire
Dacă a cunoscut cinstita Muceniță, că ai fost întins pe lemn Hristoase, rabdă spânzurare şi zgârieturile trupului, pentru dragostea Ta, Atotputernice.

Sălbaticele fiare s-au ruşinat de tine când te chinuiai bărbăteşte în mijlocul priveliştei, ca şi mai înainte de Tecla ceea ce a pătimit, a cărei râvnă ai avut pururea fericită.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Venindu-ţi îngeri cereşti în mijlocul temniţei, te-au luminat cu lumină, uşurându-te de dureri şi mărindu-te ca pe o mieluşea a lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Din toate neamurile te-a ales pe tine podoaba lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, Preacurată, şi din tine răsărind S-a arătat.

Cântarea a VI a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2
Glasul Cuvântului, sfeşnicul Luminii, Luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustie strigă tuturor popoarelor: Pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi, căci, iată de faţă stă Hristos, mântuind lumea din stricăciune.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii
Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, din mormânt, ca un Dumnezeu, a sculat din legături pe pământeni, porţile iadului a zdrobit şi ca un Stăpân a înviat a treia zi.

Icosul
Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce a înviat din morţi a treia zi, şi porţile morţii astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, iadul l-a omorât, boldul morţii l-a tocit şi pe Adam dimpreună cu Eva i-a eliberat, să-L lăudăm toţi pământenii, cu mulţumire strigându-I cântare cu dinadinsul. Că EI însuşi, ca un singur Dumnezeu puternic şi Stăpân, a înviat a treia zi.
Sinaxar
În această lună, în ziua a douăsprezecea, amintirea Sfintei Martire Tatiana.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, îndură-Te de noi și ne mântuiește. Amin.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VII, glas 4
Irmos:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, arzând mai mult de dragostea dreptei credinţe decât de văpaia focului, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne!

La nestricăciune iarăşi a fost chemată omenirea, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulţumire cântând: Binecuvântat eşti în Biserica măririi tale, Doamne!

Ca un purtător de viaţă, mai înfrumuseţat decât raiul, cu adevărat, şi mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătat mormântul Tău, Hristoase, izvorul învierii noastre.

A Născătoarei
Ceea ce eşti dumnezeiesc locaş sfinţit al Celui preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Canonul I al Praznicului
Precum în cer tot aşa şi la Iordan, puterile îngereşti au stat de faţă, cu cutremur şi cu mirare, privind la smerenia cea mare a lui Dumnezeu: cum Cel ce ţine aşezarea apelor celor mai de deasupra a stat în ape, purtător de trup, Dumnezeul părinţilor noştri.

Norul şi marea întru care, oarecând, s-a botezat poporul de demult, întru ieşire, prin Dătătorul Legii, au preînchipuit minunea dumnezeiescului Botez. Şi marea era chipul apei, iar norul, al Spiritului; prin care desăvârşiţi făcându-ne, strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Toţi credincioşii, teologhisind neîncetat, cu îngerii să mărim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, că Aceasta este Treimea cea în Trei Ipostasuri de o fiinţă şi Unul este Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Canonul Sfintei Martire
Tăindu-te tare cu sabia, ai răbdat cu tărie tăierea sânilor, ca o nebiruită şi cu foc din Cer ai ars Muceniță pe cei ce nu vreau să se închine lui Dumnezeu, pe Care toată făptura mărindu-L, Îl laudă.

Purtând în inimă dumnezeiescul foc al dragostei Tale Hristoase, cea pururea pomenită nu s-a temut de focul cel asemenea cu dânsa rob, asemănându-se la bărbăţie şi la tărie tinerilor celor mai de înainte.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Sălbătăcia fiarelor s-a supus ţie, căscările leilor le-ai trecut nevătămată, mărindu-te pe tine Dumnezeu, pe Care L-ai preamărit, plinind patimile Lui în trupul tău, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai născut nouă viaţă Ipostatnică, care cu moartea pe moarte arătat a pierdut-o, omoară patimile trupului nostru, care te cinstim pe tine cu credinţă Curată, ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi preamărită.

Cântarea a VII a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2
Pe tinerii cei binecredincioşi, care au intrat în cuptorul cel de foc, suflând Spiritul cel răcoritor, şi coborârea dumnezeiescului înger i-a păzit. Deci, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VIII, glas 4
Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mâinile întizându-Ţi pe Cruce, toate neamurile le-ai adunat şi ai arătat o Biserică lăudându-Te pe Tine, Stăpâne, a celor de pe pământ şi din cer, care cântă cu un glas: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alb ca zăpada s-a arătat femeilor, strălucind cu lumina cea neapropiată a învierii îngerul care strigă: Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt, ca pe un mort? Cu adevărat S-a sculat Hristos, Căruia strigăm: Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

A Născătoarei
Tu singură în toate neamurile, Fecioară curată, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut locaş al Dumnezeirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, rămânând nevătămată de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta, toţi te binecuvântăm, Marie, a lui Dumnezeu mireasă.

Canonul I al Praznicului
Leapădă orice temere, a zis Izbăvitorul Înaintemergătorului; pleacă-te Mie şi vino la Mine ca la Hristos, că Acesta sunt din fire; supune-te poruncii Mele şi Mă botează pe Mine, Cel ce Mă cobor. Pe Care Mă binecuvântează popoarele şi Mă preaînalţă întru toţi vecii.

Cuvintele Stăpânului dacă le-a auzit Botezătorul, cutremurându-se, palma şi-a întins. Dar atingându-se cu mâna de creştetul Ziditorului său, Cel ce vrea să Se boteze, a strigat: Sfinţeşte-mă, că Tu eşti Dumnezeul meu, pe Care Te binecuvintează popoarele şi Te preaînalţă întru toţi vecii.

A Treimii arătare în Iordan, s-a făcut; că însăşi Firea mai presus de Dumnezeire, Tatăl, a strigat: Acesta Ce Se botează este Fiul Meu Cel Iubit. Şi Spiritul a venit la Cel asemenea; pe Care Îl binecuvintează popoarele şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Canonul Sfintei Martire
Împodobindu-te cu bunătăţi, te-ai înfrumuseţat cu podoabele muceniciei, şi te-ai logodit cu Mirele Cel mai frumos decât toţi oamenii, strălucind cu frumuseţea nemuririi, Tatiano de Dumnezeu cugetătoare.

Împreună cu slujitorii cei fără de trup, preamăreai la închisoare pe mărirea dumnezeieştii străluciri, şi rămânând neapropiată de toţi cei ce erau ţinuţi de întunericul înşelăciunii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu,

Zdruncinarea mădularelor tale, a slăbit meşteşugirile vrăjmaşului şi curgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele cumplite ale nedumnezeirii, arătându-se nouă noian de minuni, preacurată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mântuieşte, milostiveşte-te spre noi ceea ce ai născut mai presus de cuvânt, pe îndurătorul Dumnezeu Mântuitorul, ridicând de la noi arsurile cugetelor şi zăduful patimilor, cu rugăciunile tale Maică Curată Fecioară.

Cântarea a VIII a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-i şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul cel netrupesc şi să îngăduie pe Ziditorul, Cel ce Se botează cu trupul; pe Care Îl binecuvântează popoarele şi Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Canonul Învierii glasului 4
Cântarea IX, glas 4
Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, S-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, împreunând firile cele depărtate. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Născătoare de Dumnezeu.

Tu întreg pe mine întreg m-ai luat întru împreunare neamestecată, Dumnezeul meu, mie dându-mi mântuirea prin patima Ta, pe care ai răbdat-o cu trupul pe Cruce, pentru îndurarea Ta cea multă.

Ucenicii Tăi, văzând deschis mormântul Tău şi giulgiurile cele de Dumnezeu purtate deşarte, la învierea Ta, împreună cu îngerul ziceau: Cu adevărat S-a sculat Domnul.

A Treimii
Unime cu adevărat a Fiinţei celei dumnezeieşti, dar Treime a Feţelor, toţi credincioşii cu închinare mărim în feţe neamestecate, de aceeaşi putere, de aceeaşi cinste, pe Care cu bună cinstire O preamărim.

Canonul I al Praznicului
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel ce a venit la Iordan să Se boteze.

Troparul
Vino, Davide, cu Spiritul la cei luminaţi. Cântă acum: apropiaţi-vă de Dumnezeu cu credinţă, grăind: luminaţi-vă; că săracul acesta Adam, întru cădere, a strigat şi l-a auzit pe el Domnul, venind la apele Iordanului, şi pe cel stricat l-a înnoit.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel ce a fost mărturisit de glasul părintesc.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Unul din Treime, Care Și-a plecat creștetul şi Botez a primit.

Troparul
Isaia grăieşte: spălaţi-vă şi vă curăţiţi; lăsaţi-vă vicleşugurile dinaintea Domnului. Cei însetaţi mergeţi la Apa cea vie. Că Hristos stropeşte cu apă înnoitoare pe cei ce se apropie de Dânsul cu credinţă şi botează cu Spirit spre viaţa cea neîmbătrânitoare.

Stih: Prorocule, vino la Mine, întinde-ţi mâna şi Mă botează degrabă.

Stih: Prorocule, lasă acum, şi mă botează pe Mine, Cel ce voiesc, că am venit să plinesc toată dreptatea.

Troparul
Păziţi suntem, credincioşilor, cu harul şi cu pecetea. Că precum evreii scăpau de pierzătorul ungând pragurile cu sânge, aşa şi nouă această dumnezeiască prăznuire ne va fi baie de a doua naştere; din care vom vedea şi Lumina cea neapusă a Treimii.

Canonul Sfintei Martire
După chinurile cele multe, cumplitul judecător, te-a pus la osânda sabiei, Muceniţă, la a cărei suire s-au veselit cetele cele îngereşti, iar Hristos te-a încununat pe tine, cu dreapta cea atotputernică, ca pe una ce te-ai chinuit după lege.

Împreună cu cetele cele prealuminate ale mucenicilor te-ai sălăşluit, şi apropiindu-te mai arătat la Dumnezeu, vezi cele ce văd îngerii şi ca o fecioară curată locuieşti în cămara Mirelui tău, rugându-te să se mântuiască cei ce cu dragoste te cinstesc.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Izvor pecetluit şi grădină închisă, Dar cinstit şi sfinţit, mireasă a lui Hristos nestricată, jertfă şi junghiere, mieluşa şi frumoasă porumbiţă a Stăpânului tuturor te propovăduim Tatiano.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce primeşti glasurile celor ce cu credinţă cer de la tine folosinţă, care singură eşti scăparea credincioşilor, mântuieşte, milostiveşte-te Stăpână, păzeşte de stricăciune şi de toată asuprirea pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă pururea te măresc.

Cântarea a IX a a Catavasiilor Botezului Domnului, glas 2

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită decât oştile cereşti.

Nu se pricepe nicio limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a VII-a. A Învierii
Că au luat pe Domnul, spunând Maria, au alergat la mormânt Simon Petru, şi alt cunoscător al lui Hristos, pe care-l iubea; şi au grăbit acei doi, şi au aflat giulgiurile înăuntru goale zăcând, iar marama capului era la o parte de ele; pentru aceasta iarăşi au tăcut, până ce au văzut pe Hristos.

A Născătoarei
Mari şi preamărite pentru mine ai lucrat, Hristoase al meu mult milostive: că din Fecioară tânără negrăit te-ai născut, şi crucea ai luat-o, şi moartea răbdând ai înviat întru mărire, şi firea noastră din moarte ai mântuit-o. Mărire, Hristoase, stră-lucirii tale, mărire puterii tale.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii glasului 4, din Octoih

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Cel ce ai suferit Crucea şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, mărim învierea Ta.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai eliberat pe noi; şi, cu moartea Ta, pe diavolul, care chinuia firea noastră, l-ai zdrobit; iar cu scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta, strigăm Ţie: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne scapă de cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi scoală-ne pe noi, cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

De sânurile Părintelui Tău nedespărţindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, şi cruce şi moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea; dar, înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un singur atotputernic.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Moarte ai primit cu trupul, dându-ne nouă nemurire Mântuitorule, și în mormânt te-ai sălășluit, ca să ne eliberezi pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine, pătimind cu adevărat ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață Doamne, unule Iubitorule de oameni.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Pietrele s-au despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt crucea Ta în locul Căpățânii; înfricoșatu-s-au portarii iadului, când ai post pus în mormânt ca un mort; că, zdrobind puterea morții, celor morți, tuturor nestricăciune le-ai dăruit, prin învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii până Tăi până la sfârșit. (Ps. 9, 32)

Dorit-au femeile să vadă învierea Ta, Hristoase Dumnezeule. Venit-au, luând-o înainte Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt și pe înger șezând și grăind: Ce căutați pe Cel viu între cei morți? Înviat-a ca un Dumnezeu ca să mântuiască toate.

Lăudate-voi Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Ps. 9, 1)

Unde este Isus pe care v-ați închipuit că-L veți păzi? Spuneți, iudeilor, unde este Cel pe care L-ați pus în mormânt, piatra pecetluind? Dați pe Cel mort, voi care v-ați lepădat de Viață; dați pe Cel îngropat sau credeți Celui ce a înviat. Căci, chiar de veți tăinui voi învierea Domnului, pietrele vor striga, mai ales cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina rânduielii Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a VII-a. A Învierii. glas 7
Iată întuneric şi de dimineaţă este! Și ce stai la mormânt, Marie, având în suflet mult întuneric? Cu care întrebi; unde a fost aşezat Isus? Ci vezi învăţăceii împreună alergând, cum prin giulgiuri şi prin mahramă au cunoscut învierea, şi-a adus aminte de Scriptura cea despre care, şi prin care, şi noi crezând, te lăudăm pe tine, dătătorule de viaţă Hristoase.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 4
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre, că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, ale sfintei martire Tatiana a cărei pomenire facem și ale tuturor Sfinților să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.

Duminica după Botezului Domnului

Utrenia Duminicii după Botezului Domnului