Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Impărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o ființă, și de viață făcătoarei, și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulțit, cei ce mă necăjesc,
mulți împotriva mea se ridică!
Mulți zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești,
gloria mea, și Cel ce înalți capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
și din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am și am adormit;
deșteptatu-m-am iarăși, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulțimii,
de cei ce din toate părțile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuiește-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toți cei ce zadarnic mă dușmănesc;
dinții celor păcătoși i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
și peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Și iarăși: Culcatu-m-am și am adormit;
deșteptatu-m-am iarăși, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerți,
Că săgețile Tale m-au lovit,
și ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârșit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât și-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, și m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că șalele mele s-au umplut de putreziciune,
și nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost și m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorința mea,
și suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
și lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei și vecinii mei spre mine s-au apropiat și s-au oprit;
și cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Și se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
și, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deșertăciuni,
și vicleșuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
și ca un mut, ce nu-și deschide gura sa.
Și m-am făcut ca un om, ce nu aude,
și în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine dușmanii mei;
și când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aștept,
și durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
și nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar dușmanii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine
și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Și iarăși: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum și trupul meu,
în pământ pustiu, și neumblat, și fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta și gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieții;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viața mea,
și întru numele Tău voi înălța mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă și de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în așternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
și dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi șacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.
Și iarăși: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
și sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
și dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, și noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
și viața mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morți voi fi liber.
Asemenea unor răniți ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
și care din mâna Ta au fost lepădați.
Așezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, și în umbra morții.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
și toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuții mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, și nu pot ieși;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morți vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morți, și Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
și adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaște-se-vor întru întuneric minunile Tale,
și dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci fața Ta de către mine?
Amărât sunt eu și întru necazuri, din tinerețele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit și fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoșările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten și vecin,
și pe cunoscuții mei, pentru ticăloșie.
Și iarăși: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, și noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
și nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viața ta,
pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
și judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător și milostiv e Domnul, îndelung răbdător și mult milostiv;
nu până în sfârșit se va mânia, nici până în veac va ține mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluiește un tată pe fii;
așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-și-a aminte, că țărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, așa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, și nu va mai fi,
și nu se va cunoaște nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac și până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
și-și aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer și-a gătit scaunul
și împărăția Lui toate le stăpânește.
Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniți cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântați pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceți voia Lui.
Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Și iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Și să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit dușmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viața mea.
Așezatu-m-a întru întuneric, ca pe morții veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci fața Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineață mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la dușmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învață-mă, să fac voia Ta,
că Tu ești Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povățui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viață.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
și întru mila Ta vei zdrobi pe dușmanii mei.
Și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Și iarăși: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
și să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povățui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din așternuturile noastre, și ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, și să chemăm numele tău cel sfânt; și să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viața noastră. Și acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feței măririi tale celei sfinte, și așteaptă de la tine bogată milă; și le dă lor, ca slujind ție totdeauna cu frică și cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ție se cuvine toată mărirea, cinstea, și închinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înțelepțește-ne, să facem întru frica ta dreptate și sfințenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, și ne auzi pe noi; și pomenește, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de față, și se roagă, pe toți pe nume, și-i mântuiește cu puterea ta; binecuvântează poporul tău și sfințește moștenirea ta; pace dăruiește lumii tale, bisericilor tale, preoților, și tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, și de mare-cuviință numele tău, al Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învață-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, și îndreptările tale; luminează ochii minții noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipește toată negura de pe inimile noastre; dăruiește-ne nouă soarele dreptății, și nevătămată păzește viața noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează pașii noștri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei și ziua întru bucurie, ca să-ți înălțăm rugăciunile de dimineața. — Că a ta este stăpânirea, și a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce ești sfânt și necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, și ne-ai ridicat spre lauda și ruga bunătății tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primește-ne pe noi, cei ce și acum ne închinăm ție, și după putință îți mulțumim; și ne dăruiește toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, și ai zilei, și moștenitori ai bunătăților tale cele veșnice. Pomenește, Doamne, întru mulțimea îndurărilor tale, și pe tot poporul tău, ce este de față, și se roagă împreună cu noi, și pe toți frații noștri, care sunt pe uscat, pe mare, și în tot locul stăpânirii tale, care așteaptă iubirea ta de oameni; și tuturor le dăruiește mila ta cea mare. — Ca mântuiți fiind cu sufletul și cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat și binecuvântat, al Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăților, izvorule ce pururea izvorăști, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice și atotstăpâni-torule, toți ne închinăm, și ne rugăm ție, chemând milele tale și îndurările tale, spre ajutorul și paza smereniei noastre. Pomenește, Doamne, pe robii tăi, și primește rugăciunile cele de dimineața ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, și nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toți ne păzește cu îndurările tale. Pomenește, Doamne, pe cei ce priveghează și cântă, spre mărirea ta, și a unuia născut Fiului tău și Dumnezeului nostru, și al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor și păzitor; primește rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri și înțelegător. — Că tu ești Dumnezeul nostru, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulțumim ție, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieții noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul și Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopții ce a trecut, și ne-ai ridicat din așternuturile noastre, și ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ție, Doamne: dă-ne har, și putere, ca să ne învrednicim a cânta ție cu înțelegere, și a te ruga neîncetat cu frică și cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomenește, Doamne, și pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânșii, și-i miluiește; și sfărâmă sub picioarele lor pe dușmanii cei nevăzuți și potrivnici luptători. — Că tu ești împăratul păcii, și Mântuitorul sufletelor noastre, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din așternuturile noastre, și împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, și primește ale noastre mulțumiri cele după putință; și ne învață îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu știm, de nu ne vei povățui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ție: orice am greșit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbește, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur ești sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieții noastre, și întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăției tale pururea binecuvântată și preamărită, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, și cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca și noaptea să înălțăm mâinile noastre, și să te mărturisim pe tine întru judecățile dreptății tale: primește rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; și ne dăruiește, Dumnezeule, credință ne rușinată, nădejde tare, dragoste nefă-țarnică; binecuvântează intrările și ieșirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; și ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, și binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, și s-a preamărit împărăția ta, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Strălucește în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoștinței dumnezeirii tale, și deschide ochii minții noastre spre înțelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi și frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viață sufletească să petre-cem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind și făcând. — Că tu ești sfințirea și luminarea noastră, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăință, iertare ai dăruit oamenilor, și pildă a cunoașterii de păcate, și a mărturisirii, ne-ai arătat pocăința proorocului David spre iertare: însuți, Stăpâne, pe noi cei căzuți în multe și mari greșeli, miluiește-ne după mare mila ta, și după mulțimea îndurărilor tale curățește fărădelegile noastre. Că ție ți-am greșit, Doamne, celui ce știi și cele nearătate și ascunse ale inimilor oamenilor, și celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; și inimă curată zidind întru noi, și cu spirit stăpânitor întărindu-ne, și bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la fața ta: ci binevoiește, ca un bun și iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ți aducem jertfă de dreptate, și prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, și cu îndurările, și cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine ești cuvântat, cu preasfântul, și bunul, și de viață făcătorul tău Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai așezat puteri cuvân-tătoare și înțelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, și ție ne cucerim: primește preamărirea noastră, cea după putință, împreună cu a tuturor făpturilor tale, și ne răsplătește cu darurile cele bogate ale bunătății tale; că ție se pleacă tot genunchiul, al celor cerești, și al celor pământești, și al celor dedesubt, și toată suflarea și făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur ești Dumnezeu adevărat și mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cerești, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, și mulțumim ție, Dumnezeul părinților noștri, că ne-a trecut umbra nopții, și ne-ai arătat iarăși lumina zilei; ci ne rugăm bunătății tale: fii milostiv păcatelor noastre, și primește rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv și atotputernic. Strălucește în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptății tale; luminează mintea noastră, și simțurile toate le păzește, ca umblând ca ziua cu bunăcuviință pe calea poruncilor tale, să ajungem la viața cea veșnică — pentru că la tine este izvorul vieții — și să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu ești Dumnezeul nostru, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 4
Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 1. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, și întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, și voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, și este minunată în ochii noștri.

Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 4
Propovăduirea învierii celei luminate înțelegând-o de la înger învățăcelele Domnului, și lepădând osândirea cea strămoșească, apostolilor, lăudându-se, au zis: Prădatu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Troparul Sfântului, glas 3
Pentru mărturisirea dumnezeieștii credințe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoți. Strigă împreună cu Abel către Domnul, și sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-l să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Troparul Născătoarei, al Învierii, glas 3
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând pătimire, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne, glas 4
Căutând la intrarea mormântului și nerăbdând strălucirea Îngerului, mironosițele cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului Raiul? Au doar S-a sculat Cel ce și mai înainte de pătimire a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață și înviere.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai așezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmașul fiind înlănțuit, moartea cumplit s-a prădat și cei din iad toți au strigat, la Învierea Ta cea de viață purtătoare: A înviat Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce rămâne în veci.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând; și în minte a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânță, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit; și, mărturisind logodnicul și ocrotitorul tău, preoților a grăit: Fecioara naște și, după naștere, rămâne iarăși fecioară.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne, glas 4
Înviat-ai ca un nemuritor din iad, Mântuitorule, împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morții, arătat-ai, Îndurate, tuturor, Învierea. Pentru aceasta, Te și mărim, Cel ce singur ești iubitor de oameni.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Dintru înalțimile de sus coborându-se Gabriel și la piatră venind, unde era Piatra vieții, în veșminte albe fiind îmbrăcat, a grăit celor ce plângeau: Încetați voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveți de-a pururea bună milostivire; îndrăzniți, că Acela pe Care Îl căutați cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta, spuneți Apostolilor că a înviat Domnul.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngerești de taina cea înfricoșătoare a nașterii tale; cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om este ținut și primește început Cel mai înainte de veci și cu lapte este hrănit Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăită bunătate; și pe tine, cea cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, lăudându-te, te măresc.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecați, o, învățăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeți voi mormântul, și cunoașteți, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineață Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeți, ci spuneți Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiți cu cei morți pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

A Treimii.
Inchinămu-ne Tatălui, și Fiului acestuia, și Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viață născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, și bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 4
Mai înainte alergând purtătoarele de mir, au vestit Apostolilor cele despre Învierea Ta cea minunată, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Antifoanele glasului 4

Antifonul I
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.

Cei ce urâți Sionul, rușinați veți fi de Domnul; că precum iarba de foc, așa veți fi uscați.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță, se luminează prin Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.

Antifonul II
Strigat-am Ție, Doamne, cu căldură, dintru adâncul sufletului meu; și mie să-mi fie spre ascultare dumnezeieștile Tale urechi.

Tot cel ce și-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toți cei ce-l întristează.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura spre rodire de viață.

Antifonul III
Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalțe; și nimic din dulcețile lumii nu mă va amăgi, spre dorirea celor de jos.

Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus și a înțelepciunii; că întru Dânsul toate dogmele părintești le descoperă Cuvântul.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 4
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au spus nouă. (Ps. 43, 1)

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 4
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudați pe Dumnezeu întru Sfinții lui.

Apoi:
Preotul: Și pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)

Preotul: Înțelepciune, drepți să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!

Poporul: Și spiritului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Ioan, citire:

Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.

Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a X-a, a Învierii. Evanghelia după Ioan (21, 1-14)

In vremea aceea, după ce a înviat din morți, Isus S-a arătat iarăși discipolilor, la Marea Tiberiadei, și S-a arătat Erau împreună Simon-Petru și Toma, cel numit Geamănul, și Natanael, cel din Cana Galileei, și fiii lui Zevedeu și alți doi din discipolii Lui. A zis către ei Simon-Petru: Mă duc să pescuiesc. Ceilalți i-au răspuns: Mergem și noi cu tine. Și au ieșit și s-au suit în corabie, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar când s-a făcut dimineață, Isus a stat la țărm; dar discipolii nu știau că este Isus. Deci le-a zis Isus: Fiilor, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu avem. Iar El le-a zis: Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei și veți afla. Deci, au aruncat-o și nu mai puteau s-o tragă de mulțimea peștilor. Atunci, discipolul acela, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, și-a luat haina, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în apă. Iar ceilalți discipoli au venit cu corabia, căci nu erau departe de țărm, ci la două sute de coți, trăgând mreaja cu pești. Deci, când au ieșit la țărm, au văzut jar întins și pește pus deasupra și pâine. Isus le-a zis: Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum. Simon-Petru s-a suit în corabie și a tras mreaja la țărm, plină de pești mari: o sută cincizeci și trei; și, atâția fiind, totuși mreaja nu s-a rupt. Isus le-a zis: Veniți de prânziți. Și nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-L întrebe: Cine ești Tu?, știind că este Domnul. Deci, a venit Isus și a luat pâinea și le-a dat-o lor, de asemenea și peștele. Aceasta este, acum, a treia oară când Isus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți.

Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.

Invierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă învierea ta o lăudăm și o preamărim. Că tu ești Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu știm, numele tău numim. Veniți toți credincioșii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, șterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, șterge mulțimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Inviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă.

Preotul: Mântuiește, Dumnezeule, poporul tău și binecuvântează moștenirea ta; cercetează lumea ta cu milă și cu îndurări; înalță puterea creștinilor dreptcredincioși; și trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cerești Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător și Botezător Ioan; ale sfinților măriți și întru tot lăudați Apostoli; ale celor dintru sfinți Părinții noștri și ai lumii mari Dascăli și Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, și Ioan Gură-de-aur; și ale celui dintru sfinți părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinților măriți și bine învingători Martiri ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtători Părinților noștri; ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, ale Sfântului părinte Pavel Mărturisitorul a cărui pomenire o facem și ale tuturor Sfinților, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm ție, și te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, și cu îndurările, și cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine ești cuvântat, cu preasfântul, și bunul, și de viață făcătorul tău Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 4, din Octoih.
Canonul Crucii și al Învierii, din Octoih.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih.
Canonul Sfântului, din Minei, glas 4.

Canonul Învierii
Cântarea I, glas 4
Irmos:
Noianul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Înălțatu-Te-ai, îndreptând căderea noastră, pe lemnul preacurat al Crucii, vindecând pierzarea cea prin lemn, Stăpâne, ca un bun și atotputernic.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, iar în rai cu tâlharul, și pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl și cu Spiritul, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins.

Fără sămânță, cu voia Tatălui, de la Spiritul cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu și cu trup ai născut pe Cel fără de mamă din Tatăl, și pentru noi din tine fără de tată.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Vindecat-ai sfărâmarea prin cădere a omenirii, Doamne, cu dumnezeiescul Tău sânge din nou zidind-o, și zdrobind pe cel puternic întru tărie, care zdrobise de demult zidirea Ta.

A morților înviere Te-ai făcut prin omorâre, că tăria morții a pierit, luptându-se cu Viața cea veșnică, cu Dumnezeu Cel întrupat, care stăpânește toate.

Frumoasă mai presus decât Puterile cerești s-a făcut dumnezeiasca Ta casă cea însuflețită, Fecioară, care Te-a purtat pe Tine în pântece, muntele cel sfânt al Dumnezeului nostru.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Cutremuratu-s-au popoarele, tulburatu-s-au neamurile, iar împărățiile cele puternice s-au plecat de frica nașterii tale, Curată; că a venit împăratul meu, a zdrobit pe tiranul și lumea din stricăciune a răscumpărat.

Hristos, Cel ce locuiește întru cei de sus, coborându-Se la oameni, Și-a sfințit locașul Său și neclintit l-a arătat; că singură ceea ce a născut pe Ziditorul a rămas după naștere odor al fecioriei.

Canonul Sfântului, glas 4
Întărire credinței, învățător Bisericii și stâlp nemișcat al mărturisirii, luminător cu multe lumini ale harului și gură de foc suflătoare te propovăduim pe tine, Pavele.

Pavel, soarele cel preamare al lumii, te arată pe tine, de trei ori fericite, al doilea Pavel, ca pe un foc ce arde toate eresurile și ca pe o secure ce taie necredința.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

După lege te-ai nevoit, grăitorule de Dumnezeu, răbdând primejdii pentru dumnezeiasca cuvântare, ca un ierarh credincios. Și cu vinele dogmelor tale, l-ai sugrumat pe Arie cel cu mintea deșartă, ca pe o fiară.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să lăudăm toți pe preacurata Maria, care singură a împodobit omenirea, pe cea care L-a născut pe Dumnezeu întrupat și a rămas Fecioară curată.

Cântarea I a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Deschide-voi gura mea și se va umple de Spirit, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Canonul Învierii
Cântarea III, glas 4
Irmos:
Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, scăparea și întărirea.

Pomul vieții, vița cea cerească și adevărată, pe Cruce se răstignește, tuturor băutură dulce izvorând.

Ca un Dumnezeu mare, ca un înfricoșător, ca Unul care a zdrobit mândria iadului, și ca un Dumnezeu fără stricăciune acum trupește S-a sculat.

Tu una te-ai făcut celor de pe pământ, pricinuitoare a bunătăților celor mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm ție: Bucură-te!

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Dinți plini de venin a înfipt șarpele în mine, Mântuitorule; pe care cu cuiele mâinilor Tale i-ai zdrobit, Stăpâne atotținătorule. Că nu este sfânt între sfinți, afară de Tine, iubitorule de oameni.

Văzutu-Te-ai în mormânt, Iubitorule de oameni, de voie mort, făcătorule de viață, și porțile iadului le-ai deschis sufletelor celor din veac; că nu este sfânt între sfinți, afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Țarină nearată ai fost văzută, ceea ce ai născut pe Spicul Vieții, pe Sfântul cel ce Se odihnește cu sfințenie întru Sfinți, Care este mijlocitor tuturor celor ce se împărtășesc de nemurire.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Ființa omenească se curățește prin tine, unindu-se cu focul dumnezeiesc cel mistuitor, ca o azimă de pâine cocându-se întru tine, Preacurată Fecioară, cu Cel ce și pe tine nevătămată te-a păzit.

Cine este aceasta, care cu adevărat este aproape de Dumnezeu, ca una care este mai presus decât toate cetele îngerilor? Ceea ce singură strălucește întru frumusețea fecioriei, ca o Maică a Celui ce stăpânește toate.

Canonul Sfântului, glas 4
Făcându-te fiu prin dumnezeiescul har, pe Fiul cel din fire singur, pe Cel dimpreună fără de început cu Tatăl nu L-ai coborât întru zidire, Pavele, urmând dogmele lui Pavel, purtătorul de Dumnezeu.

Cu gura, cu limba și cu inima L-ai propovăduit pe Hristos: Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu și Cuvânt Ipostatic, Pavele, gânditorule de Dumnezeu Cuvioase, defăimând pe Arie cel de rea credință.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Pe Spiritul lui Dumnezeu cel Sfânt, al puterii celei mai presus de ființă, prin Care noi ne îndumnezeim, cu dreaptă cugetare, preaînțelepte, L-ai mărturisit Dumnezeu din fire, a toate lucrător și atotputernic.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Tatălui Celui fără de început și mai presus decât toată începătoria, acum a luat început, întrupându-Se din tine, Curată, și a fost sub vreme Cel mai presus de toți anii.

Cântarea a III-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvorul cel viu și îmbelșugat, care s-au împreunat ție ceată sufletească, întărăște-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfântului, glas 2
Luminând pe pământ ca o stea luminătoare, din cer luminezi acum Biserica cea a toată lumea, pentru care și pătimind, ți-ai pus sufletul tău, Pavele, și strigă lămurit sângele tău către Domnul, ca al lui Zaharia și al lui Abel.

Icosul Sfântului
Stâlp al mărturisirii ești, și întocmai la nume cu Pavel, luminătorul pământului, întocmai cu obiceiul și întocmai pătimitor, rănile lui Isus purtându-le pe trupul tău, Pavele, de sfințenie tăinuitorule, și într-însele îndulcindu-te și bucurându-te totdeauna, înaintea împăraților celor rău măritori ai stat, și îngrozit fiind, mai mult te-ai întărit. Pentru aceasta, mai arătat strigă sângele tău către Domnul.

Sedealna Sfântului, glas 8
Ca unul ce ești de același nume și următor vasului celui ales, Părinte, ai răbdat primejdii și prigoniri pentru credință și ai ajuns la Roma ca și el, Cuvioase, propovăduind pretutindeni cinstea cea întocmai a Treimii. Drept aceea săvârșind călătoria, în Armenia, după vrednicie ai luat cununa de la Domnul, rușinând pe Macedonie și pe Arie cel fără de Dumnezeu. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Altă Sedealnă, a Sfântului, glas 3
Întărind dogma cea dumnezeiască, ai zdrobit graiul cel fără de Dumnezeu, Pavele de Dumnezeu înțelepțite, rușinând pe Arie. Că ai propovăduit pe Fiul de o Ființă cu Tatăl, întărindu-i pe credincioși. Părinte Cuvioase, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Născătoarei, glas 3
Nu s-a despărțit de firea cea dumnezeiască, întrupându-Se în pântecele tău, ci, făcându-Se om, a rămas Dumnezeu, Cel ce după naștere te-a păzit pe tine Maică Fecioară ca mai înainte de naștere, Preacurată, Însuși Domnul. Roagă-L pe El neîncetat, să ne dăruiască nouă mare milă.

Canonul Învierii
Cântarea IV, glas 4
Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne!

Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le, cu Pătimirea preacuratului Tău trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru aceasta, strigăm Ție: Mărire puterii Tale, Doamne!

Gustând moartea din trupul Tău cel fără păcat și de viață făcător, moartea s-a omorât, precum i se cădea, Stăpâne; iar noi strigăm Ție: Mărire puterii Tale, Doamne!

Fără ispită de nuntă ai născut, Fecioară! Și după naștere te-ai arătat feciorind iarăși; pentru aceasta, cu glasuri fără tăcere, strigăm ție, Stăpână, cu credință neîndoită: Bucură-te!

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Sub Lege fiind Israel, pe Tine, Hristoase, Dumnezeul dătător de Lege, nu Te-a cunoscut; ci, ca pe un fără de lege, Te-a pironit pe Cruce, călcând Legea cel nevrednic de punerea Legii.

Sufletul Tău cel îndumnezeit, Mântuitorule, vistieriile iadului prădându-le, sufletele cele din veac împreună Ie-a înviat, iar trupul cel purtător de viață a izvorât tuturor nestricăciune.

Pe tine, ceea ce ești pururea fecioară și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, toți te mărim, Preacurată, pe tine, pe care mai înainte te-a închipuit lui Moise, văzătorul de Dumnezeu, rugul cel ce s-a unit cu focul, fără să fie ars.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Împreună cu oamenii a locuit, văzut făcându-Se Cel nevăzut, rămânând în chipul Dumnezeirii celei necuprinse și luând chipul cel străin din tine, Fecioară; mântuiește pe cei ce te știu pe tine, Curată Maică a lui Dumnezeu.

Primit-a Fecioara întru materie pe Cel fără materie, întru împărtășirea materiei, pe Cel ce S-a făcut dintr-însa prunc. Pentru aceasta, Cel Unul este cunoscut în două firi: Dumnezeu purtător de trup și om mai presus de ființă.

Cel ce S-a sălășluit întru tine, Fecioară, și S-a născut fără sămânță, Cuvântul și Dumnezeu, te-a păstrat și după naștere fecioară, și întru naștere te-a păzit fecioară, ca un Stăpân și Făcător a toată zidirea.

Canonul Sfântului, glas 4
Cinstea cea neprețuită a așezat-o Ziditorul, cu dreapta Sa cea purtătoare de viață, pe creștetul tău, adică cununa mărturisirii, ca unui purtător de biruință, Pavele, arătătorule de Dumnezeu fericite.

Precum te-ai nevoit pentru dogmele dreptei credințe, preaînțelepte, așa ai luat răsplătirile acum, dobândind lemnul vieții, fericite Pavele, arătătorule de Dumnezeu minunate.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Învrednicitu-te-ai a locui în pământul cel ceresc, unde stau picioarele celor blânzi, fiind nevoitor luminat și apărător al adevărului, preacinstite Pavele.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

De o ființă cu Tatăl ca un Fiu văzându-Te, Mântuitorule, întrupându-Te, Te-ai născut din Fecioară, de o ființă cu noi, vrând să mântuiești neamul omenesc.

Cântarea a IV-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Sfatul cel neînțeles și Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Profetul Avacum avându-l în minte, a strigat: Mărire Puterii Tale, Doamne.

Canonul Învierii
Cântarea V, glas 4
Irmos:
Tu, Doamne al meu, lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci din întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă cu credință.

Tu, Doamne, pe pământ cu îndurare Te-ai coborât; Tu ai înălțat firea omenească cea căzută, pe lemn răstignindu-Te.

Tu ai ridicat, Hristoase, vina greșelilor mele, Tu ai dezlegat durerile morții, Îndurate, cu învierea Ta cea dumnezeiască.

Pe tine te punem înainte ca pe o armă nesfărâmată, împotriva vrăjmașilor; pe tine tărie și nădejde a mântuirii noastre te-am câștigat, dumnezeiască Mireasă.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Primitu-Te-a pe Tine întreg în gura iadului cel nepriceput; că, văzându-Te pironit pe lemn, cu sulița împuns fără suflare, pe Tine, Dumnezeul cel viu, te-a socotit un simplu om; dar, încercând, a cunoscut puterea Dumnezeirii Tale.

După ce s-a stricat lăcașul trupului Tău, Iubitorule de oameni, împărțindu-L mormântul și iadul de voie, amândoi s-au osândit; unul, adică sufletele sfinților Tăi, iar celălalt, trupurile împreună eliberându-le, Nemuritorule.

Iată acum s-a împlinit profeția profetului; că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pc Dumnezeu Cel peste toate și ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Casă a măririi, munte sfânt al lui Dumnezeu, Mireasă curată, cămară, biserică a sfințeniei și rai de veșnică desfătare, te-a lucrat nouă pe tine Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit întru tine.

Trup din sângele cel fecioresc ai luat, Hristoase, fără de sămânță, preacurat și ipostatic, cuvântător, voitor, Însuși stăpânitor și Însuși puternic.

Pe cugetul cel tiranic l-a rușinat pântecele Fecioarei; că Pruncul a încercat cu mâna vizuina viperelor celor pierzătoare de suflete; și pe potrivnicul cel mândru doborându-l, sub picioarele credincioșilor l-a supus.

Canonul Sfântului, glas 4
Semănătura și putreziciunea eresului le-ai oprit, punând doctorie prealucrătoare, de Dumnezeu înțelepțite Părinte, mărturisirea ta, lumina dogmelor tale, curățirea gândului și râvna cea dumnezeiască.

Cu îndestulare s-a vărsat harul Sfântului Spirit pe buzele tale, preafericite, aflându-te cu adevărat apărător tare al dreptei credințe; pentru aceasta, ai luminat adunările cele dumnezeiești ale drept măritorilor.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Necredința lui Arie și hula lui Macedonie răsturnându-le, Pavele, cu țesătura dogmelor și a învățăturilor tale cele de Dumnezeu insuflate, precum David de demult pe cei de alt neam, i-ai sugrumat pe aceștia și cu tărie i-ai osândit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul cel fără de început și împreună veșnic, acum S-a născut sub vreme, luând Trup însufiețit și înțelegător din tine, Fecioară curată, neispitită de nuntă, dăruind pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a V-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate și ai născut pe Fiul cel fără de ani, Ceea ce dăruiești mântuire tuturor celor ce te laudă.

Canonul Învierii
Cântarea VI, glas 4
Irmos:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica Ta către Tine, de sângele diavolilor curățindu-se cu sângele cel curs din coasta Ta, prin milostivire.

Suitu-Te-ai pe Cruce, cu putere fiind încins și luptându-Te cu tiranul, ca un Dumnezeu din înălțime l-ai doborât; iar pe Adam cu mână nebiruită l-ai înviat.

Înviat-ai strălucind frumos din mormânt, Hristoase, și pe toți vrăjmașii i-ai risipit cu dumnezeiască puterea Ta, și pe toate de veselie le-ai umplut, ca un Dumnezeu.

O, minune mai uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească, pe Cel ce cuprinde toate nu L-a strâmtorat.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Iadul și-a deschis gâtlejul și m-a înghițit și sufletul și-a lărgit, nepriceputul; dar Hristos, coborându-Se, a scos viața mea, ca un iubitor de oameni.

Moartea a fost biruită prin moarte, că Cel ce a murit a înviat, dăruindu-mi nestricăciune; iar femeilor arătându-Se cel fără de moarte, le-a vestit bucuria.

Încăpere a Dumnezeirii celei neîncăpute s-a arătat pântecele tău cel curat, Născătoare de Dumnezeu. Spre Care cetele cerești nu pot să privească fără de frică.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
De demult m-a amăgit șarpele și m-a omorât prin strămoașa mea Eva; iar acum, Curată, Cel ce m-a zidit m-a chemat prin tine, din stricăciune.

Adâncul îndurării te-a arătat pe tine, Fecioară, în chip negrăit, adânc ales al minunilor; că din tine, prin fulgerul Dumnezeirii, a strălucit mărgăritarul Hristos.

Canonul Sfântului, glas 4
Arie, cel ce a grăit despre Cel Preaînalt cuvinte de hulă, și pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu L-a micșorat întru făptură, a fost osândit, ticălosul, de către tine, Pavele, purtătorule de Dumnezeu.

Macedonie cel fără de minte, fără de Dumnezeu și fără de pricepere, care L-a micșorat pe dumnezeiescul Spirit, a fost surpat prin împotrivirea ta cea tare, Părinte, descoperitorule de cele dumnezeiești

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Șarpele cel amăgitor, înmulțitorul cetei eresurilor, a fost omorât cu cuvintele tale cele pline de viață, arhiereule al lui Dumnezeu, preafericite, grăitorule de cele dumnezeiești, preasfințite.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lăudăm, Fecioară Maica lui Dumnezeu, nașterea ta cea mai presus de fire și curăția ta cea neîntinată. Că întru tine cu minune s-au adunat nașterea și fecioria cea nestricată.

Cântarea a VI-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Înțelepții lui Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc și cu totul lăudat, al Maicii lui Dumnezeu, veniți să batem din mâini, mărind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii
Mântuitorul și Izbăvitorul meu, din mormânt, ca un Dumnezeu, a sculat din legături pe pământeni, porțile iadului a zdrobit și ca un Stăpân a înviat a treia zi.

Icosul Învierii
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a înviat din morți a treia zi, și porțile morții astăzi Le-a sfărâmat cu puterea Sa, iadul l-a omorât, boldul morții l-a tocit și pe Adam dimpreună cu Eva i-a eliberat, să-L lăudăm toți pământenii, cu mulțumire strigându-I cântare cu dinadinsul. Că El Însuși, ca un singur Dumnezeu puternic și Stăpân, a înviat a treia zi.

Sinaxar
În această lună, în ziua a șasea, Duminica XXIV după Rusalii, celebrăm amintirea celui între sfinți Părintelui nostru Pavel Mărturisitorul arhiepiscopul Constantinopolului.

Pentru rugăciunile lui, Doamne, îndură-Te de noi și ne mântuiește. Amin.

Canonul Învierii
Cântarea VII, glas 4
Irmos:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, arzând mai mult de dragostea dreptei credințe decât de văpaia focului, strigau: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne!

La nestricăciune iarăși a fost chemată omenirea, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulțumire cântând: Binecuvântat ești în Biserica măririi tale, Doamne!

Ca un purtător de viață, mai înfrumusețat decât raiul, cu adevărat, și mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătat mormântul Tău, Hristoase, izvorul învierii noastre.

Ceea ce ești dumnezeiesc lăcaș sfințit al Celui preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, ceea ce ești cu totul fără prihană, Stăpână.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Pe Cruce fiind răstignit, ai smerit ochiul cel trufaș, și sprânceana cea ridicată la pământ ai doborât-o, mântuind pe om: Prealăudate Doamne și Dumnezeule al părinților, binecuvântat ești!

Cu puterea Ta înalță semnul nostru, al celor ce slujim Ție, Cel ce ai înviat din morți și ai deșertat bogăția iadului cea mai înainte cu mulți oameni, Stăpâne; Doamne al Părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești!

Spuselor celor dumnezeiești urmând, mărim o Dumnezeire, ca pe Ceea ce este în trei străluciri, neamestecată, neîmpărțită, strălucire neînserată, luminând toată făptura, care strigă: Dumnezeule, binecuvântat ești!

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Focul cel din inimă al dorului Fecioarei mă trage spre cântare, ca să strig Maicii și Fecioarei: Binecuvântată, Domnul îngerilor este cu tine.

Mai înaltă decât făpturile te-ai arătat, ca una care ai născut pe Făcătorul și Domnul; pentru aceasta, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu: Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine.

Domnie una în trei sfințiri, cântându-Te pe Tine, nedespărțită Te laud, Fire ceea ce ești în trei Ipostasuri, strigând Ție: Binecuvântată ești, Ceea ce pe toate le ocârmuiești.

Canonul Sfântului, glas 4
Mutatu-te-ai, gânditorule de Dumnezeu, Pavele, la lăcașurile cele cerești, și apropiindu-te de Dumnezeu, fiind îndumnezeit prin împărtășire, Cuvioase, dumnezeiesc te-ai făcut, cântând: Doamne al Părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Luând învățătură din cuvintele tale, Pavele prealăudate, ne-am învățat a cinsti în chip nedespărțit Dumnezeirea cea unită în trei Sori, Căreia și cântăm: Doamne al Părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Cât este de sfințită, dumnezeiască și plăcută lui Dumnezeu mărturisirea ta; că lămurindu-te ca aurul, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă bine-primită, Cuvioase, veselindu-te cu urmarea Pătimirilor Mântuitorului nostru.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tuturor oamenilor te-ai arătat singură mijlocitoare a dumnezeieștii mântuiri, născând, ceea ce ești cu totul fără prihană, pe Mântuitorul tuturor, Căruia toți Îi strigăm: Prealăudate Doamne al Părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Cântarea a VII-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Înțelepții lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, ci numai Făcătorului; și groaza focului bărbătește călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinților noștri și Doamne, bine ești cuvântat.

Canonul Învierii
Cântarea VIII, glas 4
Irmos:
Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credință, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mâinile întizându-Ți pe Cruce, toate neamurile le-ai adunat și ai arătat o Biserică lăudându-Te pe Tine, Stăpâne, a celor de pe pământ și din cer, care cântă cu un glas: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alb ca zăpada s-a arătat femeilor, strălucind cu lumina cea neapropiată a Învierii îngerul care strigă: Ce căutați pe Cel viu în mormânt, ca pe un mort? Cu adevărat S-a sculat Hristos, Căruia strigăm: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Tu singură în toate neamurile, Fecioară curată, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut lăcaș al Dumnezeirii, ceea ce ești cu totul fără prihană, rămânând nevătămată de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta, toți te binecuvântăm, Marie, a lui Dumnezeu mireasă.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Junghierea Ta cea nedreaptă văzând-o zidirea, întristându-se, s-a tânguit; că pământul tulburându-se, cu întunericul ca într-o haină neagră soarele s-a îmbrăcat; iar noi neîncetat Te lăudăm și Te preaînălțăm, Hristoase, în veci.

Cel ce Te-ai coborât la mine până la iad și tuturor cale ai făcut către înviere, iarăși Te-ai suit, ridicându-mă pe umerii Tăi, și la Tatăl m-ai adus. Pentru aceasta strig Ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe Mintea cea dintâi și pricină a toate, pe Tatăl Unul cel fără pricină ÎI mărim și pe Cuvântul cel fără de început și pe Spiritul cel mângâietor, pe un Dumnezeu și Domn și făcător a toate; Treimii Celei de o ființă închinându-ne și înălțând-O întru toți vecii.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Cel ce te-a zidit din coasta lui Adam, din fecioria ta S-a întrupat Domnul tuturor, pe Care lăudându-L, strigăm: Toate lucrurile lăudați și binecuvântați pe Domnul.

În cort Avraam a văzut taina cea din tine, Născătoare de Dumnezeu; că pe Fiul tău neîntrupat L-a primit, cântând: Toate lucrurile lăudați și binecuvântați pe Domnul.

Pe cei întocmai la număr cu Treimea i-ai mântuit, închipuirea cea mai dinainte a fecioriei tale; că în trupuri feciorești au călcat văpaia, Fecioară, strigând: Lăudați și binecuvântați pe Domnul.

Canonul Sfântului, glas 4
Izvoarele dogmelor tale curg și adapă toată Biserica, iar cu cinstitul tău sânge, Părinte, i-ai sfințit pe cei ce ți-au urmat ție cu credință dreptmăritoare și strigă: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

La limanul cel lin ai ajuns acum, lepădându-te de întreitele valuri ale vieții, că L-ai avut cârmuitor pe Domnul, Care îndrepta toată călătoria ta, Pavele preafericite, pe Cel ce le face pe toate cu tăria; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu

Sălășluindu-se în tine lumina cea cu trei străluciri a dumnezeieștii Treimi, te-a făcut pe tine o a doua lumină, și luminezi adunarea dreptcredincioșilor, iar ceata ereticilor o întuneci, Părinte și strigi: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Urmând graiurilor Profeților, Fecioară, te vestim pe tine Născătoare de Dumnezeu, că ai născut prunc mai vechi decât toți, Care s-a chemat Emmanuel, Căruia Îi și strigăm: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a VIII-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului cântându-I și preaînălțăndu-L întru toți vecii.

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum împlinită; pe toată lumea o ridică să-Ți cânte Ție: pe Domnul, lucrurile, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui și mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu brațul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune și a înălțat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui până în veac.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Canonul Învierii
Cântarea IX, glas 4
Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, S-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, unind firile cele depărtate. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Născătoare de Dumnezeu.

Tu întreg pe mine întreg m-ai luat întru unire neamestecată, Dumnezeul meu, mie dându-mi mântuirea prin Pătimirea Ta, pe care ai răbdat-o cu trupul pe Cruce, pentru îndurarea Ta cea multă.

Ucenicii Tăi, văzând deschis mormântul Tău și giulgiurile cele de Dumnezeu purtate deșarte, la Învierea Ta, împreună cu îngerul ziceau: Cu adevărat S-a sculat Domnul.

Unime cu adevărat a Ființei celei dumnezeiești, dar Treime a Fețelor, toți credincioșii cu închinăciune mărim în fețe neamestecate, de aceeași putere, de aceeași cinste, pe Care cu bună cinstire O mărim.

Canonul Crucii și al Învierii glasului 4 din Octoih
Cu vicleșug târându-se șarpele, din Eden m-a luat rob; iar Domnul cel atotputernic, de piatra cea prea tare a locului Căpățânii, pe acela l-a lovit ca pe un prunc și mie mi-a deschis iarăși intrare la desfătare, prin lemnul Crucii.

Pus-ai acum cetățile cele tari ale vrăjmașului întru pustiire, și cu mâna cea preatare bogăția lui răpind-o, din pântecele iadului împreună m-ai înviat, Hristoase, și pe cel ce odinioară se lăuda fără măsură, batjocorindu-l, de râs l-ai arătat.

Vino de cercetează suferința poporului Tău celui sărac și cu mâna Ta cea prea-îndurată și tare întărește pe credincioșii purtători de Cruce, împotriva vrăjmașilor celor hulitori, ca să scoți din primejdii moștenirea Ta cea aleasă, Hristoase, ca un iubitor de oameni.

Canonul Născătoarei glasului 4 din Octoih
Ca pe un crin te vedem pe tine cu porfira Spiritului celui dumnezeiesc vopsită, Preacurată, în mijlocul spinilor strălucind, și de bună mireasmă umplând pe cei ce din inimă te măresc.

Firea omenească cea pieritoare luând-o din pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel fără stricăciune întru Sine a arătat-o nepieritoare, din milostivire; pentru aceasta, ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim.

Ceea ce stăpânești toate făpturile, dăruiește poporului tău semne de biruință, pe cel vrăjmaș făcându-l prieten împăcat al Bisericii, ca să te mărim ca pe Născătoarea de Dumnezeu.

Canonul Sfântului, glas 4
Cu totul mă aduc pe mine, dumnezeiescule, la dumnezeiescul tău acoperământ. Că tu ca un sfințit Martir, luând de la Hristos putere a dezlega greșelile, rupând lanțul greșelilor mele, miluiește-mă cu rugăciunile tale și mă luminează cu lumina cea dumnezeiască.

Aprinzându-te de râvnă, Pavele preaalesule, te-ai arătat minte, făcându-te acum ascultător cuvintelor celor negrăite, și ca un părtaș al obiceiurilor, în Rai te-ai făcut părtaș al izbăvirii, luând cununa Împărăției lui Hristos cea preafrumoasă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Ca un viteaz ostaș, te-ai arătat surpător a tot eresul, dumnezeiesc apărător al dreptei credințe, sfințite Martire, fiind luminat arătat cu razele harului, pururea lăudate Pavele, și strălucit cu lumina Treimii celei nezidite.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Îmbrăcându-Se Cuvântul cu trup din tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, și întrupându-Se, a viețuit în lume ca un milostiv, rămânând Dumnezeu ca și mai înainte de întrupare. Și pe cel ce odinioară i-a chinuit pe toți, l-a surpat cu dumnezeiasca putere.

Cântarea a IX-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Tot neamul omenesc să salte cu Spiritul, fiind luminat; și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, lăudând mărită prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Preotul: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a X-a. A Învierii
Marea Tiberiadei, odinioară, cu feciorii lui Zevedeu, pe Natanail, cu Petru și cu alți doi, și pe Toma, i-a avut la pescuit; care, după porunca lui Hristos de-a dreapta aruncând, au prins mulțime de pești; pe care Petru cunoscându-l, către El a înotat; cărora a treia oară s-a arătat, și pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.

A Născătoarei
Pe Domnul, cel ce a treia zi a mormânt, Fecioară, roagă-l pentru cei ce te laudă pe tine, și cu dragoste te măresc. Că toți pe tine te avem scăpare și mijlocitoare către El; că moștenirea și robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, și la a ta folosință toți căutăm.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii, glas 4, din Octoih
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați pe El întru cele înalte; Ție se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudați pe El toți îngerii Lui, Lăudați pe El toate puterile Lui; Ție se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Cel ce ai suferit Crucea și moartea și ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, mărim învierea Ta.

Lăudați pe Domnul întru Sfinții Lui, lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai eliberat pe noi; și, cu moartea Ta, pe diavolul, care chinuia firea noastră, l-ai zdrobit; iar cu scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta, strigăm Ție: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție!

Lăudați-L pe El întru puterile Lui, lăudați-L pe El după mulțimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău și ne scapă de cursele vrăjmașului; Cel ce ai înviat din morți scoală-ne pe noi, cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile sfinților Tăi.

Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță, lăudați-L pe El în psaltire și în alăută. (Ps. 150, 3)

De sânurile Părintelui Tău nedespărțindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, și cruce și moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce ești fără patimă cu Dumnezeirea; dar, înviind din morți, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un singur atotputernic.

Lăudați-L pe El în timpane și în horă, lăudați-L pe El în strune și în organe. (Ps. 150, 4)

Moarte ai primit cu trupul, dându-ne nouă nemurire, Mântuitorule; și în mormânt Te-ai sălășluit, ca să ne mântuiești pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine, pătimind cu adevărat ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, cântăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață Doamne, unule Iubitorule de oameni.

Lăudați-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Pietrele s-au despicat Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpățânii; înfricoșatu-s-au portarii iadului, când ai fost pus în mormânt ca un mort; că, zdrobind puterea morții, tuturor celor morți nestricăciune le-ai dăruit, prin Învierea Ta, Mântuitorule. Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție!

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalță-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Ps. 9, 32)

Dorit-au femeile să vadă Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule. Venit-au, luând-o înainte Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt și pe Înger șezând și grăind: Ce căutați pe Cel viu cu cei morți? Înviat-a, ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Ps. 9, 1)

Unde este Isus pe Care v-ați închipuit că-L veți păzi? Spuneți, iudeilor: Unde este Cel pe Care L-ați pus în mormânt, piatra pecetluind? Dați pe Cel mort, voi care v-ați lepădat de Viață; dați pe Cel îngropat, sau credeți Celui ce a înviat. Că, deși veți tăinui voi Învierea Domnului, pietrele vor striga, mai ales cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina rânduielii Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a X-a. A Învierii, glas 6
După coborârea în iad, și după învierea din morți, întristați fiind, precum se cădea, învățăceii, pentru despărțirea ta, Hristoase, la meșteșugul lor s-au întors; și iarăși: luntrea și mrejele, și pescuitul nicăieri! Ci tu, Mântuitorule, ca un Stăpân al tuturor arătându-te, de-a dreapta ai poruncit să arunce mrejele. Și cuvântul faptă s-a făcut îndată, și mulțime mare de pești, și cină minunată gata pe uscat! Din care împărtășindu-se atunci învățăceii, și pe noi acum ne învrednicește, sufletește să ne hrănim, iubitorule de oameni Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei, glas 2
Preabinecuvântată ești, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât, și noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Bine ești cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce bine ai voit așa, mărire ție.

Preotul: Mărire ție, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îți mulțumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotținătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, și Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluiește-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primește rugăciunea noastră, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui,
și te îndură spre noi.
Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
și voi lăuda numele Tău în veac, și în veacul veacului,
Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri,
și lăudat și preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit și noi întru Tine.
Bine ești cuvântat, Doamne:
învață-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă, să fac voia Ta,
că Tu ești Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieții,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Și acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 4
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm celui ce a înviat din mormânt, și începătorului vieții noastre, că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dat nouă și mare milă.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.