Vecernia Sf. mucenic Gheorghe

23 Aprilie

Sfântul mare martir Gheorghe, purtătorul de biruință

Conform învățăturii de Tipic de la sfârșitul cărții Triodului cu privire la Sărbătoarea Sfântului mare martir Gheorghe:

VIII.d.

Când sărbătoarea sfântului cade marți, miercuri sau vineri în Săptămâna a VI a din Postul Mare (Sfintele Paști la 5, 4 sau 2 mai), slujba sfântului din Minei se cântă împreună cu cea a zilei respective din Triod, precum urmează:

La Vecernia mare, după începutul obișnuit, psalmul 103 și ectenia mare. La Doamne, strigat-am…, se cântă opt stihiri: trei din Triod și cinci ale sfântului, din Minei. Mărire… a sfântului… Și acum… a Născătoarei zilei, glas 6. Intratul cu cădelnița, Lumină lină…, Prochimenele și lecturile zilei, din Triod, apoi ale sfântului. Rugăciunea: Învrednicește-ne, Doamne…, ectenia: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară…, La Stihoavnă, stihirile zilei din Triod, Mărire… a sfântului… Și acum…, a Născătoarei, din ale Învierii, glas 4. După Tatăl nostru… se cântă troparul sfântului… Mărire… Și acum… al Născătoarei, din ale Învierii, glas 4. Apoi ectenia: Miluiește-ne Dumnezeule… cu trei metanii mari… apoi rugăciunea: Preasfântă Treime, stăpânire de o ființă… și Fie numele Domnului binecuvântat (de 3 ori) cu metanii… Cuvine-se cu adevărat să te fericim… și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Doamne îndură-te spre noi (de 3 ori). Mărire… Și acum…
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Vecerniei

Rugăciunea I
Doamne îndurate și milostive, îndelung răbdătorule și mult milostive, ascultă rugăciunea noastră, și ia aminte la glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povățuiește-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; înveselește inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare ești tu, și faci lucruri minunate. Tu singur ești Dumnezeu, și nu este asemenea ție între dumnezei, Doamne: puternic întru milă, și bun întru tărie, spre a ajuta, și a mângâia, și a mântui, pe toți cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. — Că ție se cuvine toată mărirea, cinstea, și închinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerți. Ci fă cu noi după bunăvoința ta, vindecătorule și doctore al sufletelor noastre. Povățuiește-ne la limanul voii tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoașterea adevărului tău; și ne dăruiește cealaltă vreme a zilei de acum, și tot timpul vieții noastre cu pace, și fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor Sfinților. — Că a ta este stăpânirea, și a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Doamne Dumnezeul nostru, adu-ți aminte de noi păcătoșii și netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt, și nu ne rușina întru așteptarea milei tale; ci ne dăruiește, Doamne, toate cererile spre mântuire; și ne învrednicește, să te iubim, și să ne temem de tine, din toată inimă noastră, și să facem în toate voia ta. — Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere, și cu preamărire neîncetată ești lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; și ne dă parte și moștenire cu toți cei ce se tem de tine întru adevăr, și păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor Sfinților tăi. — Că ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care ești îndelung răbdător cu noi toți, și-ți pare rău de răutățile noastre: adu-ți aminte de îndurările tale, și de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; și ne dă, cu darul tău, ca și în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, și fără de vătămare păzește viața noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. — Cu mila, și cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care îm-preună bine ești cuvântat, și cu preasfântul, bunul, și de viață făcătorul tău Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Dumnezeule, cel ce ești mare și minunat, care cu bunătatea cea nespusă, și cu purtarea de grijă cea bogată pe toate le chivernisești, cel ce ne-ai dăruit și bunătățile lumești, și ne-ai arvunit împărăția cea făgăduită, prin bunătățile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca și în partea zilei cea trecută să fim feriți de tot răul, dăruiește-ne, și cea rămasă să o împlinim fără priha-nă, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur ești bun și iubitor de oameni Dumnezeul nostru. — Că tu ești Dumnezeul nostru, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare și preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuiești întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptura întru înțelepciune, cel ce ai despărțit lumina de întuneric, și ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna și stelele spre stăpânirea nopții; care ne-ai învrednicit pe noi, păcătoșii, să întâmpinăm și în ceasul de acum fața ta întru mărturisire, și să-ți aducem lauda cea de seara: însuți, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; și o primește, ca pe o mireasmă cu bun miros; și ne dă nouă seara de acum, și noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuiește-ne de frica nopții, și de tot lucrul ce umblă în întuneric; și somnul, pe care l-ai dăruit spre odihna neputinței noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Așa, Stăpâne, dătătorule al bunătăților, ca și în așternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele tău, și cu gândul poruncilor tale fiind luminați, să ne sculăm în bucurie sufletească, spre lauda bunătății tale, rugăciuni și cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre, și ale întreg poporului tău; pe care, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. — Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta, și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am… pe glasul 6. Se pun 8 stihiri. 3 stihiri, ale zilei din Triod. 5 stihiri ale sfântului mare martir Gheorghe, din Minei, glas 4.

Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.
Pe mine mă așteaptă drepții,
până ce vei răsplăti mie.

Psalmul 129
Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către Tine,
Doamne, Doamne ascultă glasul meu!

Stihirile Triodului, glas 6
Prin multe greșeli și prin plăcerile vieții mi-am slăbit puterea eu, ticălosul, și zac întotdeauna pe patul trândăviei, Stăpâne, și strig Ție, Preamilostive: Venind, cercetează-mă, dându-mi întărire și milă, și nu mă lăsa pe mine, ca nu cumva să adorm de moarte, și să se bucure de pierirea mea dușmanul, cel ce caută pururi, Mântuitorule, să mă tragă în prăpastia cea groaznică a iadului.

Fie urechile Tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.

Râvnind nebunește bogatului celui nemilostiv, cu plăcere mă veselesc, în plăceri și în patimi cufundându-mă; și văzându-mi mintea, Doamne, zăcând pururi înaintea ușilor pocăinței ca și Lazăr, o trec fără simțire, flămând fiind și bolnavă și rănită de patimi; pentru aceasta vinovat sunt a fi în văpaia gheenei; din care izbăvește-mă, Stăpâne, Unule, Mult-milostive.

Pe 6: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea.

Glas 5
Doamne, umblând cu trupul dincolo de Iordan, ai spus mai îna-inte că nu este de moarte boala lui Lazăr, ci că s-a făcut pentru mărirea Ta, Dumnezeul nostru. Laudă faptei Tale celei mai mari și atotputerniciei Tale, că ai surpat moartea pentru mulțimea milostivirii, Iubitorule de oameni.

Pentru numele Tău Te-am așteptat, Doamne;
așteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Stihirile Sfântului mare martir Gheorghe, glas 4
Ca pe un viteaz între Martiri, purtătorule de chinuri Gheorghe, adunându-ne astăzi te lăudăm pe tine; că alergarea ai săvârșit, credința ai păzit, și ai luat de la Dumnezeu cununa biruinței tale. Pe Care roagă-L, ca să mântuiască de stricăciune și din nevoi, pe cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.

Pe 4: Din straja dimineții până în noapte,
din straja dimineții să spere Israel întru Domnul.

Întru înțelepciunea ta cea tare nădăjduindu-te, de bunăvoie ai alergat la chinuri ca un leu, Mărite. Că neuitându-te la trup, ca la cel ce era să se strice, de nestricăciosul suflet înțelepțește te-ai grijit. Și cu multe feluri de chinuri de munci te-ai aprins, ca niște aur lămurit de șapte ori, Gheorghe.

Că la Domnul este mila, și multă mântuire la El
și El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Împreună cu Mântuitorul ai pătimit, și cu moartea morții lui de bunăvoie, Mărite, urmând, împreună cu Dânsul împărățești prealuminat, cu porfiră de sânge luminat fiind îmbrăcat, și cu sceptrul chinurilor tale înfrumusețat; și cu stemă de biruință împodobit, în veacurile cele nesfârșite, mare Martire Gheorghe.

Psalmul 116
Lăudați pe Domnul, toate neamurile,
lăudați-L, toate popoarele.

Cu platoșa credinței și cu pavăza harului, și cu sulița Crucii fiind întrarmat, de cele potrivnice nebiruit ai fost Gheorghe. Și ca un dumnezeiesc viteaz, taberele demonilor biruind, cu îngerii dănțuiești, și pe cei binecredincioși aperi, sfințindu-i, și-i mântuiești când te cheamă.

Că s-a întărit mila Lui peste noi,
și adevărul Domnului rămâne în veac.

Ca pe o stea mult-luminoasă, ca pe un soare strălucitor te știm pe tine, ca pe un mărgăritar de mult preț, ca pe o piatră strălucitoare, ca pe un fiu al zilei, ca pe un viteaz între Martiri, și ca pe un apărător credincioșilor în primejdii te lăudăm, săvârșind pomenirea ta, purtătorule de biruință Gheorghe.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

A Sfântului, glas 6
După vrednicia numelui ai viețuit ostașule Gheorghe, că luând Crucea lui Hristos pe umeri, bine ai lucrat pământul cel înțelenit de înșelăciunea cea diavolilor; și credința idolilor cea spinoasă dezrădăcinându-o, ai sădit vița dreptei credințe. Drept aceea izvorăști vindecări credincioșilor din toată lumea, și te-ai arătat drept lucrător al Treimii. Rugămu-ne ție, roagă-te pentru pacea lumii, și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei, glas 6
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lău-da preacurată nașterea ta? Că Fiul Unul-Născut, Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Același din tine, cea curată, a ieșit în chip de negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Se face Intratul cu cădelnița

Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara și dimineața, și la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru tine am nădăjduit: să nu ne rușinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ție se cuvine toată mărirea, cinstirea și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Înțelepciune, drepți!

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viață, pentru aceasta lumea te mărește.

Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înțelepciune, să luăm aminte.

Prochimen, glas 4
Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (Ps. 106, 2).

Stih: Să zică cei mântuiți de Domnul și scăpați din mânia dușmanului (Ps. 106, 2).

Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (Ps. 106, 2).

Lecturile Triodului

Preotul: Înțelepciune.

Din cartea Facerii (27,1-41) citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isau, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: „Fiul meu”. Zis-a acela: „Iată-mă!”. Și Isaac a zis: „Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. Ia-ți dar uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat; să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvântez sufletul meu până nu mor”. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isau. S-a dus deci Isau la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său; iar a zis către Iacob, fiul cel mai mic: „Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isau, fratele tău, și zicând: „Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc: Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău; iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”. Iacob însă a zis către Rebeca, mama sa: „Isau, fratele meu, e om păros, iar eu nu am păr. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca un înșelător și în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem?”. Zis-a mama sa: „Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povața mea și du-te, de-mi adu iezii”. Atunci, ducându-se Iacob, a luat și a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isau, fiul ei cel mare, care era la ea în casă, și a îmbrăcat pe Iacob, fiule ei cel mai mic; iar cu pieile iezilor a înfășurat brațele și părțile goale ale gâtului lui. Și a dat mâncarea și pâinea ce gătise în mâinile lui Iacob, fiul său, și acesta a intrat la tatăl său și a zis: „Tată!”. Iar acela a răspuns: „Iată-mă! Cine ești tu, copilul meu?”. Zis-a Iacob către tatăl său: „Eu sunt Isau, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit: scoală și șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău”. Zis-a Isaac către fiul său: „Cum l-ai găsit așa curând, fiul meu?”. Și acesta a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. Zis-a Isaac iarăși către Iacob: „Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de ești tu fiul meu Isau sau nu”. Și s-a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacob, iar mâinile sunt mâinile lui Isau”. Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isau; și l-a binecuvântat. Și a mai zis: „Tu oare ești fiul meu Isau?”. Și Iacob a răspuns: „Eu”. Zis-a Isaac: „Adă-mi și voi mânca din vânatul fiului meu, ca să binecuvânteze sufletul meu”. Și i-a adus și a mâncat; apoi i-a adus și vin și a băut. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: „Apropie-te, fiule, și mă sărută!”. Atunci s-a apropiat Iacob și l-a sărutat. Și a simțit Isaac mirosul hainei lui și l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin. Să-ți slujească popoarele, și căpeteniile să se închine înaintea Ta; să fii stăpân peste frații tăi, și feciorii mamei tale să ți se închine ție; cel ce te va blestema să fie blestemat, și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta”. Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob, fiul său, și cum a ieșit Iacob de la fața tatălui său Isaac, a venit și Isau cu vânatul lui. A făcut și el bucate și le-a adus tatălui său, și a zis către tatăl său: „Scoală, tată, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”. Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: „Eu sunt Isau, fiul tău cel întâi-născut”. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte și a zis: „Dar cine-i acela, care a căutat și mi-a adus vânat și am mâncat de la el înainte de a veni tu, și l-am binecuvântat și binecuvântat va fi?”. Iar Isau, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare și foarte dureros și a zis către tatăl său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”. Zis-a Isaac către el: „A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta”. Iar Isau a zis: „Din pricină oare că-L cheamă Iacob, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isau către tatăl său: „Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?”. Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?”. Și a zis Isau către tatăl său: „Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”. Și cum Isaac tăcea, Isau și-a ridicat glasul și a început a plânge. Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: „Iată, locuința ta va fi un pământ mănos și cerul îți va trimite roua sa; cu sabia ta vei trăi și vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica și vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău”. De aceea ura Isau pe Iacob pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său.

Prochimen, glas 7
Inalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul mărirea Ta (Ps. 107, 5).

Stih: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea (Ps. 107,1).

Inalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul mărirea Ta (Ps. 107, 5).

Preotul: Înțelepciune.

Din Pildele lui Solomon (19,16-25), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Zis-a Domnul: Cel ce ia seama la poruncă, își păstrează sufletul său. Iar cel ce disprețuiește cuvântul (lui Dumnezeu) va muri. Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului și El îi va răsplăti fapta lui cea bună. Pedepsește pe feciorul tău cât mai e nădejde (de dreptate), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori. Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruți odată, trebuie să începi din nou. Ascultă sfatul și primește învățătura, ca să fi înțelept toată viața ta. Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlinește. Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preț este un sărac bun decât un om mincinos. Frica de Dumnezeu duce la viață și ne îndestulăm fără să fim loviți de nenorocire. Leneșul întinde mâna în blid și nu are putere să-o ducă la gură. Lovește pe cel ce batjocorește și cel fără de minte va deveni înțelept; mustră pe cel înțelept și el va pricepe știința.

Lecturile Sfântului

Preotul: Înțelepciune.

Din Profeția lui Isaia (43,9-14), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Acestea zice Domnul: toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintru ei. Cine va vesti acestea întru dânșii, sau cele din început cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale, și să se îndrepteze și să asculte și să zică adevărul. Fiți mie mărturii, și eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu. Și pruncul pe care am ales, ca să știți, și să credeți, și să cunoașteți că Eu sunt; mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine mântuitor. Eu am vestit și am mântuit, și am defăimat, și n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, și eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, și nu este cine să scoată din mâinile Mele, face-voi și cine va întoarce aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește pe noi, Sfântul lui Israel.

Preotul: Înțelepciune.

Din Cartea Înțelepciunii lui Solomon (3, 1-9), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele chinul. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor. Și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire, și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat lui vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni popoare, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul; și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

Preotul: Înțelepciune.

Din Cartea Înțelepciunii lui Solomon (5, 15-6,3), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Drepții vor fi vii în veacul veacului, și de la Domnul este răsplata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Drept aceea vor lua împărăția podoabei și cununa frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa, va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-va în loc de platoșă dreptatea, și-și va pune lui coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătate; și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va ridica război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre, pline vor cădea grindine. Înfierbânta-se-va asupra lor apa mării, și apele cele mari repede vor curge. Stava împotriva lor spiritul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei; și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultați dar împărați, și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultați cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt, care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre.

Apoi,
Învrednicește-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit și noi întru Tine.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție mărire se cuvine, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Și îndată

Ectenia cererilor
Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Seara toată desăvârșit sfântă, cu pace și fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cele bune și de folos sufletelor noastre, și pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cealaltă vreme a vieții noastre în pace, și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără de patimă, ne rușinat, cu pace, și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Poporul: Ție, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Preotul, în taină: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile, și Te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi, și spre moștenirea Ta. Că Ție, judecătorului celui înfricoșător și iubitor de oameni, robii Tăi și-au plecat capetele lor, și și-au supus cerbicile lor, nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila Ta, și așteptând mântuirea Ta; pe aceștia îi păzește în toată vremea, și în aceasta seară de acum, și în noaptea ce vine, de tot dușmanul, și de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, și de gânduri deșarte, și de pofte rele.

Preotul, cu glas înalt:
Fie puterea împărăției Tale binecuvântată și preamărită, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

La Stihoavnă

Stihirile zilei, din Triod, glas 4
Scapă-ne, Mântuitorule, de lăcomia cea vătămătoare de suflet și ne numără cu Lazăr cel sărac în sânurile lui Avraam; ca Tu, bogat fiind întru milă, ai sărăcit pentru noi de bunăvoie, și ne-ai adus din stricăciune la nestricăciune, ca un Dumnezeu milostiv și iubitor de oameni.

Cel ce ai primit răbdarea sfinților martiri, primește și de la noi cântare, Iubitorule de oameni; dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

A Sfântului, glas 4
Pe diamantul răbdării cel înțelegător, să-l lăudăm fraților, pe măritul Martir Gheorghe; pe care ca pe cel aprins cu dragostea pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, și chinurile l-au strujit; și feluri de chinuri i-au topit trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul, să meargă la doritul Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei, glas 4
Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul scăpându-ne pe noi; că pe tine singură te avem ancoră tare și neclintită și a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim rușinați, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te, Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

Acum, eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și mărirea poporului Tău Israel.

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Troparul Sfântului, glas 4
Ca un mântuitor al celor robiți, și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraților ajutător, purtătorule de biruință mare Martire Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei, glas 4
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea de voie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel întâi-zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Apoi,

Ectenia întreită (cu trei metanii mari)
Preotul: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfințit (Arhi) Episcopul nostru (N.) și pentru toți frații noștri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ștergerea și iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, frații sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri și fac bine în sfânta și preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă și pentru poporul ce este de față și așteaptă de la Tine mare și multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți frații noștri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție mărire Îți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi,
Rugăciunea aceasta
Preasfântă Treime, Stăpânire de o ființă, Împărăție nedespărțită, Ceea ce ești pricina tuturor bunătăților, fii binevoitoare și mie, păcătosului: întărește și înțelepțește inima mea și șterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te măresc și să Te laud și să mă închin Ție și să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl.

Poporul: Amin.

Și îndată,

Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac (de 3 ori cu trei metanii).

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pe cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înțelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a cucernicilor și dreptcredincioșilor creștini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale, ale cinstitului și măritului prooroc Înaintemergător și Botezător Ioan, ale sfântului mare martir Gheorghe cărui pomenire facem, și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască, ca un bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.