Utrenia Înălțării Domnului

29 Mai
Înălțarea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos

Cuvioasa martiră Teodosia Fecioara

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului binecuvântează Părinte.

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zidind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 4
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvân-tat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvân-tat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvân-tat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvân-tat, cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi minunată este întru ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; bine este cuvân-tat, cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Praznicului, glas 4
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Înălţatu-Te-ai întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne, glas 1
Îngerii mirându-se de suirea cea minunată şi Ucenicii spăimântându-se de ridicarea cea înfricoşătoare, Te-ai înălţat întru mărire, ca un Dumnezeu, şi porţile s-au deschis Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta Puterile cerurilor se minunau, grăind: Mărire coborârii Tale, Mântuitorule! Mărire împărăţiei Tale! Mărire înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni!

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Îngerii mirându-se de suirea cea minunată şi Ucenicii spăimântându-se de ridicarea cea înfricoşătoare, Te-ai înălţat întru mărire, ca un Dumnezeu, şi porţile s-au deschis Ţie, Mântuitorule. Pentru aceasta Puterile cerurilor se minunau, grăind: Mărire coborârii Tale, Mântuitorule! Mărire împărăţiei Tale! Mărire înălţării Tale, Unule, Iubitorule de oameni!

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne, glas 3
Cuvântul, Cel mai-nainte de veci şi, fară de început, îndumnezeind în chip tainic firea omenească, pe care a luat-o, astăzi S-a înălţat; îngerii, mergând înainte, Îl arătau Apostolilor pe Dânsul, înălţându-Se la ceruri cu mărire multă; iar ei, închinându-se Lui, ziceau: Mărire lui Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul, Cel mai-nainte de veci şi, fară de început, îndumnezeind în chip tainic firea omenească, pe care a luat-o, astăzi S-a înălţat; îngerii, mergând înainte, Îl arătau Apostolilor pe Dânsul, înălţându-Se la ceruri cu mărire multă; iar ei, închinându-se Lui, ziceau: Mărire lui Dumnezeu, Celui ce S-a înălţat.

Polieleul

Robii, robii Domnului

Robii, robii Domnului! Aliluia.
Lăudați numele Domnului, lăudați, robi, pe Domnul! Aliluia.
Cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
Lăudați pe Domnul că este bun Domnul, cântați numelui Lui că este bun.
Că pe Iacob și-a ales sieși Domnl,
Pe Israel spre moștenire Lui.
Că eu am cunoscut că mare este Domnul,
Și Dumnezeul nostru peste toți dumnezeii.
Toate, câte a voit Domnul, a făcut,
În cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
Ridicând nori de la marginea pănântului,
Fulgerele spre ploaie le-a făcut, cel ce scoate vânturile din visteriile sale.
Cel ce a bătut cele întâi născute ale Egiptului, de la om până la dobitoc,
Trmis-a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte,
Lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
Cel ce a bătut neamuri multe și a ucis împărați tari.
Pe Sion împăratul Amoreilor și pe Og împăratul Basanului, și toate împărățiile lui Hanaan.
Și pământul lor l-a dat moștenire, moștenire lui Israel poporului său.
Doamne, numele tău e în veac și pomenirea Ta în neam și neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său și de robii săi se va îndura.
Idolii neamurilor, argint sunt și aur, lucruri de mâini omenești.
Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea.
Urechi au și nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie cei ce fac acestea, și toți cei ce nădăjduiesc într-înșii.
Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul,
Casa lui Aron, binecuvântați pe Domnul,
Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul,
Cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul,
Binecuvântat este Domnul din Sion,
Cel ce locuiește în Ierusalim.

Mărimurile Praznicului
Stih 1: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. (Ps. 46,1)

Mărimu-Te pe Tine, Dătătorule de viaţă, Hristoase, şi cinstim dumnezeiasca Înălţare cu preacuratul Tău trup la ceruri.

Stih 2: Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vânturilor. (Ps. 17,12)

Pripeală: Înălțatu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă: Să mântuiască chipul lui Adam.

Stih 3: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile veşnice, şi va intra Împăratul măririi. (Ps. 23,7)

Stih 4: Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui. (Ps. 96,8)

Stih 5: Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta. Cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale. (Ps. 20,14)

Stih 6: Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta. (Ps. 56,7)

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte: mărire Ţie, Dumnezeule.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Marie, ceea ce eşti cu har dăruită, Domnul este cu tine: şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sedealna după Polieleu, glas 5
Coborându-Te din cer la cele de pe pământ şi împreună ridicând, ca un Dumnezeu, chipul lui Adam, care zăcea jos, în temniţa iadului, l-ai ridicat la ceruri, Hristoase, cu înălţarea Ta, şi împreună-şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Coborându-Te din cer la cele de pe pământ şi împreună ridicând, ca un Dumnezeu, chipul lui Adam, care zăcea jos, în temniţa iadului, l-ai ridicat la ceruri, Hristoase, cu înălţarea Ta, şi împreună-şezător pe scaunul Părintelui Tău l-ai făcut, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

Antifonul I al glasului 4
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul; că precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă, luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile harului, care adapă toată făptura spre rodire de viață.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimen glas 4
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. (Ps. 46, 5)
Stih: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie! (Ps. 46, 1)
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. (Ps. 46, 5)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 5
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Marcu, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a III a a Învierii. Evanghelia după Marcu (16, 9-20)

În vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii, Isus S-a arătat întâi Măriei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Ea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu Dânsul şi care se tânguiau şi plângeau. Iar ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau pe drum, ducându-se la câmp. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei care-L văzuseră înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura! Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor care vor crede, le vor urma minunile acestea: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi, chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci, Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, şi Domnul lucra împreună cu ei şi întărea cuvântul prin minunile ce urmau. Amin.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. (o dată)

Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,
Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
Stihira idiomelă, glas 6
Astăzi, puterile cele de sus văzând firea noastră în ceruri, mirându-se de chipul cel minunat al suirii, nu pricepeau, zicând unele către altele: Cine este Acesta Care vine? Dar văzând pe Stăpânul lor cel adevărat, au poruncit să se ridice porţile cereşti. Cu care împreună Te lăudăm neîncetat pe Tine, Cel ce iarăşi vei veni de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul I al Înălțării Domnului, glas 5
Canonul II al Înălțării Domnului, glas, 4
Catavasiile din Penticostar, glas 4

Canonul I
Cântarea I, glas 5
Irmos:
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a călăuzit pe iudei prin mare, cu picioarele neudate, şi a înecat pe Faraon, cu toată oastea, Aceluia singur să-I cântăm, că S-a preamărit.

Lui Hristos, Celui ce S-a înălţat întru mărire pe umerii Heruvimilor, şi pe noi ne-a pus să şedem cu El de-a dreapta Tatălui, toate popoarele să-I cântăm cântare de biruinţă, că S-a preamărit.

Pe Hristos, Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, cetele îngerilor văzându-L cu trupul între cele de sus, se mirau şi cu un glas îi cântau cântare de biruinţă.

Lui Dumnezeu Celui ce S-a arătat în Muntele Sinai şi lui Moise, văzătorul de Dumnezeu, i-a dat Legea. Celui ce S-a înălţat cu trupul din Muntele Măslinilor, Aceluia cu toţii să-I cântăm, că S-a preamărit.

Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine şi din sânurile Părintelui nu S-a depărtat, să mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Canonul II
Cântarea I, glas 4
Irmos:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spirit, şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Înviat-ai a treia zi, Cel ce din fire eşti fără de moarte, şi Te-ai arătat celor unsprezece şi tuturor Ucenicilor, şi Te-ai suit, Hristoase, la Tatăl, de nor fiind purtat, Făcătorule a toate.

David, cel de Dumnezeu insuflat, psălmuind, grăieşte în chip foarte lămurit: Suitu-S-a Domnul la cele cereşti în strigare şi în glas de trâmbiţă, şi la Părintele, începătorul luminilor, a venit.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Lumea cea îmbătrânită în multe păcate, înnoind-o cu Patima şi cu învierea Ta, Doamne, Te-ai suit, purtat fiind de nor, la cele cereşti. Mărire Ție!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pe Stăpânul tuturor L-ai născut, stăpână cu totul fără prihană, pe Cel ce a suferit patimă de bună voie şi S-a suit la Părintele Său, pe Care nu L-a părăsit nici când a luat trup.

Cântarea I a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4
Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul, a cuvântat despre Legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochii minţii, vede pe Cel ce este şi se luminează în cunoaşterea Spiritului, lăudând cu dumnezeieşti cântări.

Canonul I
Cântarea III, glas 5
Irmos:
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte mintea mea, ca să laud şi să preamăresc înălţarea Ta cea mântuitoare.

Suitu-Te-ai la Tatăl, Dătătorule de viaţă, Hristoase, şi ne-ai înălţat pe noi, Iubitorule de oameni, cu negrăită milostivirea Ta.

Cetele îngerilor, Mântuitorule, văzând firea omenească suindu-se împreună cu Tine, mirându-se, neîncetat Te lăudau pe Tine.

Cetele îngerilor se spăimântau Hristoase, văzându-Te pe Tine înălţându-Te cu trupul, şi lăudau sfântă înălţarea Ta.

Firea omenească, cea căzută prin stricăciune o ai ridicat, Hristoase, şi cu suirea Ta ai înălţat-o, şi împreună cu Tine pe noi ne-ai preamărit.

Roagă neîncetat, Curată, pe Cel ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească, din înşelăciunea diavolului, pe cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Canonul II
Cântarea III, glas 4
Irmos:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ție ceată sufletească, întăreşte-i şi, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor preamăririi învredniceşte-i.

Puterile cele de jos ziceau celor de sus: Ridicaţi porţile cereşti, că iată a venit Hristos, împăratul şi Domnul, trup pământesc purtând!

Căutând, Hristoase, pe Adam cel amăgit de înşelăciunea şarpelui, când Te-ai îmbrăcat într-însul, Te-ai suit şi ai şezut de-a dreapta Tatălui, ca Cel ce eşti împreună pe scaun şezător, lăudându-Te îngerii.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Pământul prăznuieşte şi dănţuieşte, şi cerul se bucură astăzi de înălţarea Făcătorului făpturii, Cel ce cu voia Sa a unit, învederat, pe cele despărţite.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai născut pe Biruitorul morţii, pe unul Dumnezeu, Cel fără de moarte, Fecioară Maică preacurată, pe Acela roagă-L pururea să omoare patimile cele ce mă omoară pe mine, şi să mă mântuiască.

Cântarea a 3-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp, şi ocara cea greu de răbdat a celei bineroditoare, numai rugăciunea profetesei Ana de demult, a celei purtătoare de spirit umilit, către cel Atotputernic şi Dumnezeul cunoştinţelor.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sedealna, glas 8
Suindu-Te pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai înălţat şi ai şezut de-a dreapta Tatălui, ca Cel ce eşti de o fiinţă cu Dânsul şi cu Spiritul; că, deşi Te-ai arătat în trup, ai rămas neschimbat. Pentru aceasta aştepţi plinirea vremii, ca, venind pe pământ, să judeci toată lumea. Dreptule Judecător, Doamne, îndură-Te spre sufletele noastre, dăruind iertare de greşeli robilor Tăi, ca un Dumnezeu milostiv.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Suindu-Te pe norii cerurilor şi lăsând pace celor de pe pământ, Te-ai înălţat şi ai şezut de-a dreapta Tatălui, ca Cel ce eşti de o fiinţă cu Dânsul şi cu Spiritul; că, deşi Te-ai arătat în trup, ai rămas neschimbat. Pentru aceasta aştepţi plinirea vremii, ca, venind pe pământ, să judeci toată lumea. Dreptule Judecător, Doamne, îndură-Te spre sufletele noastre, dăruind iertare de greşeli robilor Tăi, ca un Dumnezeu milostiv.

Canonul I
Cântarea IV, glas 5
Irmos:
Auzit-am, Doamne, glasul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis printr-însa, şi am grăit: Mărire puterii Tale, Doamne!

Înălţatu-Te-ai întru mărire, împărate al îngerilor, ca să ne trimiţi nouă pe Mângâietorul de la Tatăl. Pentru aceasta grăim: Mărire înălţării Tale, Hristoase!

Când S-a suit Mântuitorul, cu trupul, la Tatăl, s-au mirat de Dânsul oştile îngerilor şi au grăit: Mărire înălţării Tale, Hristoase!

Puterile îngerilor grăiau către cele mai de sus: Ridicaţi porţile, lui Hristos, împăratului nostru; pe Care îl lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Spiritul.

Fecioara a născut şi cele ale maicilor nu le-a cunoscut, ci Maică este, şi fecioară a rămas; pe care lăudând-o, grăim: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.

Canonul II
Cântarea IV, glas 4
Irmos:
Cel ce șade întru mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Isus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Mărire puterii Tale, Hristoase!

Isus, Dătătorul de viaţă, luând pe cei pe care i-a iubit, S-a suit în Muntele Măslinilor şi i-a binecuvântat; şi pe nor, fiind purtat, la sânurile Tatălui a ajuns, pe care nicicum nu le-a părăsit.

Toată lumea cea văzută şi cea nevăzută prăznuieşte cu bucurie; îngerii şi credincioşii saltă, lăudând neîncetat înălţarea Celui care S-a unit cu noi, prin întrupare, pentru bunătate.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Zdrobind stăpânirea morţii, ca un Domn fără de moarte, ai dăruit tuturor nemurire, Iubitorule de oameni; şi Te-ai înălţat întru mărire, privind la Tine cinstiţii Tăi Ucenici, Isuse Atotputernice.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Fericit este pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană; că pe Cel ce a deşertat în chip minunat pântecele iadului, te-ai învrednicit a-L primi în chip de negrăit în tine; pe Care roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Cântarea a 4-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Împărate al împăraţilor, Unule dintru Unul singur, Cuvinte, Cel ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Spiritul Tău cel adevărat, Cel întocmai puternic, Făcător de bine, L-ai trimis Apostolilor celor ce cântau: Mărire puterii Tale, Doamne.

Canonul I
Cântarea V, glas 5
Irmos:
Întâmpinându-Te de dimineaţă, grăim către Tine, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Umplând toate de veselie, Milostive la Puterile cele de sus cu trupul Te-ai întors.

Puterile îngerilor, văzându-Te pe Tine înălţându-Te, grăiau: Ridicaţi porţile Împăratului nostru!

Apostolii, văzând pe Mântuitorul înălţându-Se, cu cutremur grăiau: Mărire Ţie, Împăratului nostru!

Fecioară după naştere, te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu-Cuvântul.

Canonul II
Cântarea V, glas 4
Irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară nenuntită, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Omorând moartea cu moartea Ta, Doamne, luând pe cei ce i-ai iubit, Te-ai suit în muntele cel sfânt al Măslinilor şi de acolo Te-ai ridicat la Părintele Tău, Hristoase, de nori fiind purtat.

Minunată este Naşterea Ta, minunată este învierea Ta, minunată şi înfricoşătoare este şi dumnezeiasca Ta înălţare din munte, Dătătorule de viaţă! Pe care închipuind-o Ilie, în car cu foc s-a suit, lăudându-Te pe Tine, Iubitorule de oameni.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Îngerii grăiau către apostolii care priveau: Bărbaţi galileeni, pentru ce vă miraţi de înălţarea Dătătorului de viaţă, Hristos? Acesta va veni iarăşi pe pământ, să judece toată lumea, ca un prea drept Judecător.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Păzindu-te pe tine fecioară neîntinată şi după naştere, Născătoare de Dumnezeu, Se suie Hristos la Tatăl, pe Care nu L-a părăsit, măcar că a luat din tine trup înţelegător şi însufleţit, pentru mila cea negrăită.

Cântarea a 5-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
O, fii cu chipuri luminate ai Bisericii! Primiţi curăţire mântuitoare de păcate, roua Spiritului cea de foc insuflată. Că acum din Sion a ieşit Legea, harul Spiritului, Cel în chip de limbi de foc.

Canonul I
Cântarea VI, glas 5
Irmos:

Înconjuratu-m-a adâncul, mormânt s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi dreapta Ta m-a mântuit, Doamne.

Bucuratu-s-au apostolii de nădejdea Spiritului, văzând astăzi pe Făcătorul ridicându-Se în înălţime, şi cu frică au grăit: Mărire Înălţării Tale!

Au stat înainte îngerii, Hristoase, grăind ucenicilor Tăi: Aşa precum aţi văzut pe Hristos suindu-Se cu trupul, tot aşa va să vină iarăşi, ca un drept Judecător al tuturor.

Când Te-au văzut pe Tine Puterile cereşti, Mântuitorul nostru, cu trupul ridicându-Te în înălţime, grăiau, zicând: Mare este, Stăpâne, iubirea Ta de oameni!

Rug nears şi munte, scară însufleţită şi poartă cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie prealăudată, podoaba dreptcredincioşilor.

Canonul II
Cântarea VI, glas 4
Irmos:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul prealăudat, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din mâini, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Să ne picure de sus norii bucurie netrecătoare! Că Hristos, pe nor fiind purtat ca pe heruvimi, la Părintele Său se suie astăzi.

Arătându-Te în înfăţişarea trupului, pe cele mai înainte despărţite le-ai adunat într-una, Iubitorule de oameni; şi Te-ai înălţat, îndurate, la cele cereşti, privindu-Te ucenicii Tăi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Pentru ce sunt înroşite hainele Celui ce S-a unit cu trupul cel materialnic? ziceau Sfinţii îngeri, văzând pe Hristos purtând dumnezeieştile semne ale cinstitei Patimi.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Lăudăm, Fecioară, zămislirea; mărim şi negrăită naşterea ta, prin care ne-am mântuit, curată, din stricăciune şi din răutate şi din temniţa cea întunecată a iadului.

Cântarea a 6-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Curăţire şi mântuire, Hristoase, Stăpâne, ne-ai strălucit nouă din Fecioara; că precum pe prorocul Iona, din pântecele fiarei celei din mare întreg l-ai scos, aşa să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut, cu tot neamul.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condac, glas 6
Plinind rânduiala cea pentru noi, şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, de unde nicidecum nu Te-ai despărţit, ci ai rămas nedepărtat, grăind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Icos
Pe cele pământeşti pe pământ lăsându-le şi pe cele din ţărână dându-le ţărânii, veniţi să ne trezim şi să ne ridicăm ochii şi cugetele la înălţime; să ne înălţăm, noi muritorii, privirile împreună cu simţirile spre porţile cereşti; în Muntele Măslinilor să ne închipuim că suntem şi că privim la Mântuitorul, Cel purtat pe nor; că de acolo S-a suit Domnul la ceruri, şi acolo Iubitorul de dăruire a împărţit daruri Apostolilor Săi, mângâindu-i şi întărindu-i pe dânşii ca un Părinte, povăţuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

Sinaxar
În această zi, în joia săptămânii a șasea a paștilor, sărbătorim înălțarea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Cel care te-ai înălțat în mărire, Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin.
Canonul I
Cântarea VII, glas 5
Irmos:
Cel ce ai mântuit în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei ce înălţau cântare, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cel ce Te-ai înălţat pe nor de lumină şi ai mântuit lumea, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Pe umeri ridicând, Mântuitorule, firea cea rătăcită şi înălţându-Te, o ai adus la Dumnezeu şi Tatăl.

Cel ce Te-ai suit cu trupul la Părintele cel fără de trup, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Firea noastră cea omorâtă prin păcat ridicând-o, ai dus-o la însuşi Părintele Tău, Mântuitorule.

Cel ce Te-ai născut din Fecioara, pe care ai făcut-o să fie Născătoare de Dumnezeu, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri!

Canonul II
Cântarea VII, glas 4
Irmos:
Înţelepţii lui Dumnezeu, făpturii nu s-au închinat, ci numai Făcătorului; și groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Pe Tine, Doamne, Care eşti lumină, un nor luminos Te-a ridicat, înălţându-Te de pe pământ, mai presus de cuget; şi cetele cereşti Te-au lăudat împreună cu Apostolii, zicând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Să batem toţi din palme, bucurându-ne de înălţarea lui Hristos şi veseli să cântăm: Suitu-S-a Domnul în glas de trâmbiţă, şi a şezut de-a dreapta Tatălui, ca Cel ce este împreună pe scaun şezător în veci.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Marele Moise, psălmuind odinioară, grăia: Să se închine îngerii cereşti lui Hristos, Celui ce Se înalţă, ca unui împărat al tuturor; Căruia-I cântăm: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

O, minune uimitoare! Cum ai încăput, ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită, pe Dumnezeu cel neîncăput, Care cu trupul a sărăcit şi S-a înălţat astăzi cu mărire multă la cele cereşti şi pe oameni i-a înviat?

Cântarea a 7-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Cu un glas a răsunat cântarea organelor, spre a cinsti pe idolul cel făcut din aur şi neînsufleţit. Iar harul cel purtător de lumină al Mângâietorului ne îndeamnă să strigăm cu evlavie: Treime una, deopotrivă puternică şi fără de început, binecuvântată eşti.

Canonul I
Cântarea VIII, glas 5
Irmos:
Pe Fiul şi Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă S-a întrupat din Maică-Fecioară, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în toţi vecii!

Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce în două firi la ceruri S-a înălţat cu mărire, şi este împreună cu Tatăl şezător, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în toţi vecii!

Pe Tine, Cel ce ai mântuit făptura din robia idolească, şi ai înfăţişat-o liberă înaintea Părintelui Tău, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălţăm în toţi vecii!

Pe Cel care cu coborârea Sa a biruit pe potrivnicul, şi cu suirea Sa a înălţat pe om, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L în toţi vecii!

Mai presus de heruvimi te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, curată, purtând în pântecele tău pe Cel ce şade pe dânşii; pe Care noi oamenii, împreună cu cei fară de trupuri, îl preamărim în toţi vecii!

Canonul II
Cântarea VIII, glas 4
Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum, fiind plinită, pe toată lumea ridică să cânte Ție: Pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Arătatu-s-au Apostolilor îngerii la înălţare şi ziceau: Ce staţi de priviţi, mirându-vă? Acesta, Care Se suie la cele cereşti, va să vină iarăşi pe pământ, să judece pe oameni, fiind singur Judecător.

Să dăm mărire lui Dumnezeu şi într-un glas de laudă să-I grăim, să cântăm, să dănţuim şi să batem din palme: Suitu-S-a Dumnezeul nostru de pe pământ la ceruri, îngerii şi arhanghelii lăudându-L pe Dânsul ca pe Stăpânul şi Făcătorul tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu.

Fost-a ridicată mai presus de îngeri firea noastră cea căzută de demult, şi pe scaunul cel dumnezeiesc, mai presus de cuget a fost aşezată. Veniţi să prăznuim şi să cântăm: Pe Domnul lăudaţi-L făpturile Lui şi-L preaînălţaţi în toţi vecii!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Iată Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, prădând cu Crucea Sa moartea, a înviat a treia zi şi arătându-Se Ucenicilor Săi, S-a suit la cele cereşti; Aceluia şi ţie închinându-ne, vă lăudăm şi vă preamărim în toţi vecii!

Cântarea a 8-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L în toţi vecii.
Dezleagă legăturile şi răcoreşte văpaia, chipul cel în trei străluciri al dumnezeieştii Stăpâniri. Tinerii cântă şi toată făptură cea zidită binecuvintează pe Unul Mântuitorul şi a toate Ziditorul, ca pe un Făcător de bine.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Canonul I
Cântarea IX, glas 5
Irmos:
Pe Tine, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de cuget şi de cuvânt ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii, cu un gând, te mărim.

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Pe Tine, Mântuitorul lumii, Hristos-Dumnezeu, văzându-Te Apostolii înălţându-Te dumnezeieşte, cu frică săltând, Te măreau.

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Trupul Tău cel îndumnezeit, Hristoase, văzându-l îngerii în înălţime, îl arătau unii altora, zicând: Cu adevărat, Acesta este Dumnezeul nostru.

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Cetele celor fără de trupuri văzându-Te pe Tine, Hristoase Dumnezeule, suindu-Te pe nori, strigau: Ridicaţi porţile, împăratului măririi!

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Pe Tine Te mărim, Cel ce Te-ai coborât până la cele mai de jos ale pământului şi ai mântuit pe om şi cu suirea Ta l-ai înălţat.

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a înălţat de pe pământ la cer.

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu; că văzând astăzi pe cel ce L-ai născut, înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai mărit.

Canonul II
Cântarea IX, glas 4
Irmos:
Tot neamul creştinesc să salte, cu spiritul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curate, pururea Fecioară!

Stih: Îngerii văzând suirea Stăpânului s-au mirat, cum S-a ridicat cu mărire de pe pământ la cele de sus.

O, darurile cele mai presus de pricepere! O, taină înfricoşătoare! Că Cel ce stăpâneşte toate, suindu-Se de pe pământ la cele cereşti, a trimis ucenicilor pe Spiritul Sfânt, Care a luminat mintea lor şi cu harul i-a făcut ca de foc.

Stih: Îngerii văzând suirea Stăpânului s-au mirat, cum S-a ridicat cu mărire de pe pământ la cele de sus.

Spus-a Domnul cetei ucenicilor: Voi să staţi în Ierusalim şi Eu vă voi trimite vouă alt Mângâietor, Care şade pe scaun împreună cu Tatăl, şi este cinstit deopotrivă cu Mine, pe Care Mă vedeţi înălţându-Mă şi pe nor luminos fiind purtat.

Stih: Îngerii văzând suirea Stăpânului s-au mirat, cum S-a ridicat cu mărire de pe pământ la cele de sus.

Fost-a ridicată, cu strălucire, mai presus de ceruri, mărirea Celui ce S-a smerit în trup, iar cu şederea cea împreună cu Tatăl a fost cinstită firea noastră cea căzută. Să prăznuim şi cu un glas să cântăm cu toţii şi să batem din palme, bucurându-ne.

Stih: Îngerii văzând suirea Stăpânului s-au mirat, cum S-a ridicat cu mărire de pe pământ la cele de sus.

Cel ce a strălucit Lumină din Lumină, din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, a răsărit şi toată întunecimea păgânătăţii a risipit, şi pe cei ce dormeau în noapte i-a luminat. Pentru aceasta toţi, după datorie, pe tine fără încetare te fericim în veci!
Cântarea a 9-a a Catavasiilor din Penticostar, glas 4:
Bucură-te, Împărăteasă-Maică, lauda fecioarelor! Că toată gura cea limpede bine-grăitoare, vorbind, nu te poate lăuda după cuviinţă; şi orice minte e neputincioasă să priceapă naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Luminătoarea Praznicului, glas 2
Privind ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii, înainte alergând, strigau: Ridicaţi porţile, ridicaţi! Că Împăratul S-a înălţat la mărirea cea începătoare de lumină.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Privind ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii, înainte alergând, strigau: Ridicaţi porţile, ridicaţi! Că Împăratul S-a înălţat la mărirea cea începătoare de lumină.

La Laude

Stihirile Laudelor Praznicului din Penticostar, glas 1

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalmul 148, 2)

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Psalm 150, 2)

Îngereşte să prăznuim noi, cei din lume, cântând cântare lui Dumnezeu, Celui ce Se poartă pe scaunul măririi: Sfânt eşti, Părinte ceresc! Sfânt eşti, Cuvinte Cel împreună-veşnic! Sfânt eşti şi Spirite Preasfinte!

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150, 3)

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150, 4)

Căpeteniile îngerilor privind cu mintea înălţarea cea minunată, Mântuitorule, nedumerindu-se, ziceau unii către alţii: Ce privelişte este aceasta? Căci Cel ce Se vede este om la chip, dar ca un Dumnezeu Se suie cu trupul mai presus de ceruri.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150, 5-6)

Galileenii privind la Tine, Cuvinte, înălţându-Te din Muntele Măslinilor cu trupul, auzeau pe îngeri grăind către dânşii: Ce staţi privind? Acesta va să vină iarăşi cu trupul, aşa precum L-aţi văzut.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Glas 2
Născutu-Te-ai precum însuţi ai voit; arătatu-Te-ai, precum însuţi ai socotit; pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat, călcând moartea; înălţatu-Te-ai în mărire, Cel ce pe toate le plineşti; şi ne-ai trimis pe dumnezeiescul Spirit, ca să lăudăm şi să mărim Dumnezeirea Ta.

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Praznicului, glas 4
Înălţatu-Te-ai în mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel care întru mărire S-a înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind și de oameni iubitor.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.