Ora a IX-a cu Vecernia

descărcare în format PDF
înapoi la secțiunea liturgică

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Preotul: Mărire ție, Dumnezeul nostru, mărire ție. Împărate ceresc…
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 68

Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund;
Întrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
Întăritu-s-au dușmanii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele;
Că râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
Și mi-am smerit cu postul sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bineplăcut.
Dumnezeule, întru mulțimea milei auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
Mântuiește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
Ca să nu mă înece furtuna apei, nici să nu mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale.
Să nu-ți întorci fața Ta de la credinciosul Tău, că mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile dușmanilor izbăvește-mă,
Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era, și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, și spinarea lor pururi o gârbovește;
Varsă peste dânșii urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, și au înmulțit durerea rănilor lui.
Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, și să nu intre întru dreptatea Ta;
Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
Lăuda-voi numele Dumnezeului meu, cu cântare, și-L voi preamări pe El cu laudă.
Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.
Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu ută spre mine. va fi sufletul vostru!
Că a auzit pe cei săraci Domnul, și pe cei ferecați în obezi ai săi nu i-a urgisit.
Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile Iudeii, și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
Și semeția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Psalmul 69

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!
Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce îmi voiesc mie rele;
Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”.
Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururi cei ce iubesc mântuirea Ta: „Mărit să fie Domnul!”
Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
Ajutorul meu și Răscumpărătorul meu ești Tu; Doamne nu întârzia!
Psalmul 85

Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.
Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.
Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.
În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
Nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne, și nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne, și vor mări numele Tău.
Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu.
Povățuiește-mă, Doamne, pe calea Ta și voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea și voi mări numele Tău în veac.
Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.
Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale.
Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Poporul: Doamne îndură-te spre noi (de 3 ori)
Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
Tropar, glas 8
Văzând tâlharul pe Începătorul vieții pe Cruce spânzurând, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu Cel ce S-a întrupat, Care cu noi s-a răstignit, nu și-ar fi ascuns soarele razele sale, nici nu s-ar fi clătinat pământul, cutremurându-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomenește-mă, Doamne, în Împărăția Ta.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei, glas 8
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi; și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul deznădăjduit.

Și se cântă trei tropare din cele douăsprezece, glas 7, repetându-le:

Spaimă era a vedea pe Făcătorul cerului și al pământului spânzurat pe Cruce, soarele întunecându-se și ziua iarăși în noapte schimbându-se, și pământul scoțând afară din morminte trupurile morților. Cu care ne închinăm Ție, mântuiește-ne pe noi.

Stih: Împărțit-au hainele Mele loruși și pentru cămașa Mea au aruncat sorții (Ps. 21,20).

Și această stihiră, glas 2
Când au pironit pe Cruce cei fără de lege pe Domnul măririi, a strigat către dânșii: Cu ce v-am mâhnit pe voi? Sau cu ce v-am mâniat? Mai înainte de Mine cine v-a izbăvit pe voi din necaz? Și acum pentru ce-Mi răsplătiți Mie cu cele rele în loc de bune? În locul stâlpului celui de foc, pe Cruce M-ați pironit; în locul norului, mormânt Mi-ați săpat; în loc de mană, Mi-ați adus fiere; în loc de apă, cu oțet M-ați adăpat. De acum voi chema alte neamuri și acelea Mă vor preamări, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Spirit.

Mărire…, Și acum…, glas 6
Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini s-a încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă s-a îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a eliberat în Iordan pe Adam. Cu piroane s-a pironit mirele Bisericii. Cu suliță s-a împuns Fiul Fecioarei, Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase! Arată-ne nouă și mărită învierea Ta.

Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor!

Lectorul: Și spiritului tău.

Prochimen, glas 6
Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu” (Ps. 13, 1).
Stih: Nu este cel ce face bine, nu este până la unul (Ps. 13, 1).
Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu” (Ps. 13, 1).

Preotul: Înțelepciune!

Din Profeția lui Ieremia (11,16-23; 12,1-5,9-11,14-15), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Domnul mi-a descoperit ca să știu și mi-a arătat faptele lor. Eu însă, ca un miel blând, dus la înjunghiere, nici nu știam ca ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: „Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui și să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească”. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, dă-mi să vadrăzbunarea Ta asupra lor, pentru că Ți-am încredințat pricina mea. De aceea, așa zice Domnul despre oamenii din Anatot, care caută sufletul meu și zice: „Nu mai profeți în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre”. De aceea, așa zice Domnul Savaot: „Iată, îi voi cerceta și tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor și fiicele lor vor muri de foame; nu va scăpa nici unul din ei, căci voi aduce nenorocire asupra oamenilor din Anatot, în anul cercetării lor…”. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne; dreptatea va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: „Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire? Tu i-ai sădit și ei au prins rădăcini, au crescut și au făcut roade; Tu ești aproape numai de buzele lor, iar de inima lor ești departe. Pe mine însă mă știi, Doamne, mă vezi și mă cercetezi dacă inima mea este cu Tine. Osebește-i dar, ca pe niște oi de înjunghiat, și pregătește-i pentru ziua înjunghierii. Până când va jeli țara, și iarba de prin toate țarinile se va usca? Dobitoacele și păsările pier pentru necredința locuitorilor ei, căci aceștia zic: „Domnul nu vede căile noastre!” . „Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii…? Strângeți-vă și vă duceți toate fiarele câmpului, duceți-vă și o mâncați. Mulțime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubită au făcut-o deșert neroditor. Pustietate au făcut-o, și ea, în pustiirea sa, plânge înaintea Mea…”. Așa zice Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părții pe care El a dat-o de moștenire poporului Său Israel: „Iată, îi voi smulge din țara lor și casa lui Iuda o voi smulge din mijlocul lor. Dar după ce îi voi smulge, iarăși îi voi întoarce și-i voi milui, și voi aduce pe fiecare la țarina sa și la ogorul său”.

Preotul: Înțelepciune!

Din Epistola către Evrei
(10,19-31) citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Fraților, având îndrăznire, să intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, și având mare preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău și spălându-ne trupul cu apă curată. Să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit. Și să ne cunoaștem unul pe altul, ca să ne îndemnăm la dragoste și fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua aceea. Căci, dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoștință despre adevăr, numai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe cei protivnici. Cine a lepădat legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori. Gândiți-vă: cu cât mai aspră va fi pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a nesocotit sângele legământului, cu care s-a sfințit, și a batjocorit spiritul harului. Căci cunoaștem pe Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti”. Și iarăși: „Domnul va judeca pe poporul Său”. Înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.

Preotul: Pace ție, cititorule!
Lectorul: Și Spiritului tău. Aliluia. Aliluia. Aliluia.

Apoi:
Preotul: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist, Ioan, citire:
Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a după Ioan (19, 23-37)

În vremea aceea, după ce au răstignit pe Isus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte, și cămașa. Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime. Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorți. Așadar ostașii acestea au făcut. Și stăteau, lângă crucea lui Isus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena. Deci Isus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, știind Isus că toate s-au săvârșit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oțetul, Isus a zis: Săvârșitu-s-a. Și plecându-Și capul, Și-a dat spiritul. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Isus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui e adevărată; și acela știe că spune adevărul, ca și voi să credeți. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: Nu I se va zdrobi niciun os. Și iarăși altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe care L-au împuns.

Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.

Apoi:
Nu ne da pe noi până în sfârșit pentru numele Tău cel sfânt și nu ne strica legătura Ta și nu ne depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, pentru Isaac robul Tău, și Israel sfântul Tău.

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Apoi:
Condac, glas 8
Pe Cel ce s-a răstignit pentru noi, veniți toți să-L lăudăm; că pe Acesta L-a văzut Maria pe lemn și a zis: Deși rabzi răstignire, Tu ești Fiul și Dumnezeul meu.

Apoi:
Doamne, îndură-te spre noi (de 3 ori)

Cel ce în tot timpul și în toată ora, în cer și pe pământ ești închinat și preamărit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive și mult îndurate; care pe cei drepți îi iubești și pe cei păcătoși îi miluiești, cel ce pe toți îi chemi la mântuire cu făgăduința bunătăților tale ce vor să fie. Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre în ora aceasta și îndreaptă viața noastră spre poruncile tale. Sufletele noastre le sfințește, trupurile le curățește, judecățile le îndreaptă, gândurile le curățește și ne mântuiește de tot necazul, de rele și de durere. Ocolește-ne cu sfinții tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți să ajungem la unitatea credinței și la cunoștința măririi tale celei neapropiate. Că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Doamne, îndură-te spre noi (de 3 ori)
Mărire … Și acum …
Ceea ce ești mai onorată decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Poporul: Întru numele Domnului, Părinte, binecuvântează.

Preotul: Dumnezeule, îndură-te spre noi și ne binecuvântează; luminează fața ta peste noi și ne miluiește.

Poporul: Amin.
Apoi:
Rugăciunea aceasta
Stăpâne Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greșelile noastre, și până la această oră de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viață făcător fiind răstignit, tâlharului celui binecunoscător intrare în rai i-ai gătit, și cu moartea pe moarte ai pierdut: curăță-ne și pe noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi; că am greșit și fărădelege am făcut, și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri și să privim la înălțimea cerului; pentru că am părăsit calea dreptății Tale și am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm nemărginitei bunătății Tale: Iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale, și ne mântuiește pe noi pentru numele Tău cel sfânt; că s-au petrecut întru de-șertăciune zilele noastre. Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, și ne iartă nouă păcatele, și ucide gândul nostru cel trupesc; ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim, Stăpânului și Făcătorului nostru de bine; și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc.
Că Tu ești după adevăr veselia și bucuria cea adevărată a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție preamărire înălțăm, împreună și Părintelui Tău celui fără de început, și Preasfântului și de viață făcătorului Tău Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

S-a luat deprinderea, ca în această Sfântă și Mare zi de Vineri, să nu se facă nici o Liturghie și nici masă să nu se pună, nici să nu se mănânce în această zi a răstignirii. Iar de este cineva prea neputincios sau prea bătrân și nu va putea să petreacă postind, să i se dea numai pâine și apă, după apusul soarelui. Așa am luat din sfintele porunci ale Sfinților Apostoli, să nu mâncăm în Vinerea Mare; că și cuvântul Domnului către farisei zice:

Dacă se va lua mirele de la dânșii, atunci vor posti în acele zile.

Apoi:
Psalmul 103
B
inecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă casa aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am… pe glasul 1. Se pun 6 stihiri.

Psalmul 140

Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.
Pe mine mă așteaptă drepții:
până ce vei răsplăti mie.
Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către tine, Doamne!
Doamne ascultă glasul meu.
Fie urechile tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.

Pe 6: De te vei uita la fărădelegi, Doamne:
Doamne, cine va suferi? că la tine este îndurarea:

Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat și temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate. Cel ce ai răbdat pentru noi de voie, Doamne, mărire Ție.

Pentru numele tău te-am așteptat, Doamne,
așteptat-a sufletul meu cuvântul tău:
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat și temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate. Cel ce ai răbdat pentru noi de voie, Doamne, mărire Ție.

Pe 4: Din straja dimineții până în noapte:
din straja dimineții să spere Israel întru Domnul.

Glas 2
Poporul cel nelegiuit și nedrept, pentru ce cugetă cele deșarte? Pentru ce a judecat spre moarte pe Cel ce este viața tuturor? Minune mare! Ca Făcătorul lumii S-a dat în mâinile celor fără de lege și s-a înălțat pe lemn Iubitorul de oameni, ca să scoată din iad pe cei legați, care strigă: Îndelung-răbdătorule, Doamne, mărire Ție.

Că la Domnul este mila, și multă mântuire la el:
și el va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Astăzi văzându-Te pe Tine, Cuvinte, Fecioară cea fără prihană spânzurând pe Cruce, tânguindu-se cu milă ca o maică, s-a rănit la inimă cu amar și suspinând cu durere din adâncul sufletului, zgâriindu-și obrazul se chinuia; de aceea în piept bătându-se, a strigat cu jale: Vai mie, dumnezeiescule Fiu; vai mie! Lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu, pentru Care oștile celor fără de trupuri erau cuprinse de spaimă zicând: Cel ce ești necuprins, Doamne, mărire Ție.

Psalmul 116

Lăudați pe Domnul, toate neamurile,
lăudați-l, toate popoarele.

Pe lemn răstignit văzându-Te, Hristoase, pe Tine, Făcătorul și Dumnezeul tuturor, ceea ce Te-a născut fără sămânță, a strigat cu amar: Fiul meu, unde a apus frumusețea chipului Tău? Nu sufăr a Te vedea răstignit fără dreptate. Însă grăbește-te de Te scoală, ca să văd și eu învierea Ta din morți cea dea treia zi.

Că s-a întărit mila lui peste noi,
și adevărul Domnului rămâne în veac.

Glas 6
Astăzi Stăpânul făpturii a stat de față înaintea lui Pilat, și răstignirii s-a dat Făcătorul tuturor, aducându-Se ca un miel de bu-năvoia Sa; cu piroane a fost pironit, în coastă a fost împuns, și cu buretele a fost adăpat Cel ce a plouat mană. Cu palmele peste obraz a fost lovit Mântuitorul lumii; și de robii Săi a fost batjocorit Făcătorul tuturor. O, iubirea de oameni a Stăpânului! Pentru cel ce L-au răstignit S-a rugat Părintelui Său, zicând: Iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu, călcătorii de lege, ce lucru fără dreptate fac.

Mărire…, glas 6
O, cum adunarea cea fără de lege a osândit spre moarte pe Împăratul făpturii! Nu s-au rușinat de binefacerile pe care, adu-cându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânșii: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Au n-am umplut Iudeea de minuni? Au n-am înviat morți numai cu cuvântul? Au n-am vindecat toată boala și neputința? Dar cu ce Mi-ați răsplătit? Pentru ce nu vă aduceți aminte de Mine? În locul vindecărilor, răni ați pus asupra Mea. În loc de viață, M-ați omorât, răstignindu-Mă pe lemn, ca un făcător de rele pe Mine, Făcătorul de bine. Pe Dătătorul de lege, ca pe un călcător de lege, pe Împăratul tuturor, ca pe un vinovat. Îndelung-răbdătorule Doamne, mărire Ție.

Și acum…, glas 6
Infricoșătoare și preamărită taină se vede petrecându-se astăzi: Cel nepipăit a fost prins și a fost legat Cel ce a dezlegat pe Adam din blestem. Cel ce cercetează inimile și rărunchii, cu nedreptate a fost cercetat. În temniță a fost închis Cel ce a închis adâncul. Stă înaintea lui Pilat Aceluia Căruia Îi stau înainte cu frică Puterile cerești. Cu palme a fost lovit de mâna făpturii, Ziditorul. La Cruce a fost judecat Cel ce judecă viii și morții; în mormânt a fost închis Stricătorul iadului. Cel ce toate le-ai răbdat cu milostivire, și pe toți i-ai mântuit din blestem, Îndelung-răbdătorule, Doamne, mărire Ție.

Se face Intratul cu Evanghelia.

Preotul: Înțelepciune, drepți!
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viață, pentru aceasta lumea te mărește.
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înțelepciune, să luăm aminte.

Prochimen glas 4
Impărțiț-au hainele Mele loruși și pentru cămașa Mea au aruncat sorți (Ps. 21, 20).
Stih: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la Mine, pentru ce M-ai părăsit? (Ps. 21, 1).
Impărțiț-au hainele Mele loruși și pentru cămașa Mea au aruncat sorți (Ps. 21, 20).

Preotul: Înțelepciune!

Din cartea Ieșirii (33,11-23), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. Atunci a zis Moise către Domnul: „Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiți cu mine, deși mi-ai spus: Te cunosc pe nume și ai aflat bunăvoință înaintea ochilor Mei. Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc și să aflu bunăvoințe în ochii Tăi și că acest neam e poporul Tău”. Și a zis Domnul către el: „Eu Însumi voi merge înaintea Ta, și Te voi duce la odihnă”. Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, atunci să nu ne scoți de aici; căci prin ce se va cunoaște cu adevărat că eu și poporul Tău am aflat bunăvoință înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoțitorul nostru? Atunci eu și poporul Tău vom fi cei mai măriți dintre toate popoarele de pe pământ”. Și a zis Domnul către Moise: „Voi face și ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe tine mai mult decât pe toți”. Iar Moise a zis: „Arată-mi mărirea Ta!”. Zis-a Domnul către Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată mărirea Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta, și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura”. Apoi a adăugat: „Fața mea însă nu vei putea să o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască”. Și iarăși a zis Domnul: „Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; când va trece mărirea Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar când voi ridica mâna Mea, vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”.

Prochimen, glas 4
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se lupta cu mine (Ps. 34, 1).
Stih: Apucă arma și pavăza și te scoală întru ajutorul meu (Ps. 34, 2).
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se lupta cu mine (Ps. 34, 1).

Preotul: Înțelepciune!

Din cartea lui Iov (42,12-17), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Si Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei, și el a strâns paisprezece mii de oi, șase miide cămile, o mie de perechi de boi și o mie de asine. Și a avut șapte fii și trei fete. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Keția și celei de a trei Keren-Hapuc. Iar în toată țara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, și tatăl lor le făcu părtașe la moștenire, lângă frații lor. Și Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fii săi și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Și Iov muri bătrân și încărcat de zile.
Și este scris, că iar se va scula el împreună cu cei pe care Domnul îi va învia. Aceasta s-a tâlcuit din cartea siriană, când a locuit Iov în pământul Avsitidei în hotarele Idumeii și ale Arabiei și mai înainte era numele lui Iovav. Și luând femeie din Arabia a născut fiu, al cărui nume era Enon. Pe tatăl său l-a chemat Zare, fecior din feciorii lui Isav. Iar pe mama sa Vosorra, și a fost el al cincilea de la Avraam.

Prochimen, glas 8
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul! (Ps. 8, 1)
Stih: Că s-a înălțat mărirea Ta mai presus de ceruri (Ps. 8, 1).
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul! (Ps. 8, 1)

Preotul: Înțelepciune!

Din Profeția lui Isaia (52,13-54,1), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Așa zice Domnul: Iată că sluga Mea va propăși, Se va sui, mare Se va face și se va înălța pe culmile măririi! Precum mulți s-au spăimântat de El – așa de schimonosită îi era înfățișarea lui, și chipul lui fără de asemănare cu oamenii – tot așa va fi pricină de mirare pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus și înțeleg ceea ce n-au auzit. Cine va crede ceea ce noi am auzit și brațul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea lui ca o odraslă, și ca o rădăcină în pământ uscat; nu va avea nici chip nici frumusețe, ca să ne uităm la El, și nici o înfățișare, ca să ne fie drag. Disprețuit era și cel din urmă dintre oameni. Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblau rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus și nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre înjunghiere S-a dus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine îl va spune? Căci s-a luat de pe pământ viața Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege și cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârșise nici o nedreptate, și nici înșelăciune nu fusese în gura lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viața prin jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, Își va lungi viața și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale, și de mulțumire Se va sătura. Prin suferințele Lui, Dreptul, Sluga Mea va îndrepta pe mulți, și fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari și cu cei puternici va împărți prada, ca răsplată că Și-a dat sufletul Său spre moarte și cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora și pentru cei păcătoși Și-a dat viața. Veselește-te, cea stearpă, tu, care nu te-ai zvârcolit în dureri de naștere, căci mai mulți sunt fiii celei părăsite decât ai celei cu bărbat – zice Domnul.

Prochimen, glas 1
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos întru cele întunecate și în umbra morții (Ps. 87, 6).
Stih: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta (Ps. 87, 1).
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos întru cele întunecate și în umbra morții (Ps. 87, 6).

Preotul: Înțelepciune!

Din Epistola întâi către Corinteni, a Sfântului Apostol Pavel (1,18-31; 2,1-2), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Fraților, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, e nebunie; însă pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați o voi nimici”. Unde e înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul veacului acestuia? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Că de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lu mea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală, pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei, și elini, pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Fraților, eu însumi, când am venit la voi v-am vestit Taina lui Dumnezeu, n-am venit ca meșter-cuvântător, ori ca înțelept. Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Isus Hristos, și pe Acesta răstignit.

Preotul: Pace ție, cititorule!
Lectorul: Și Spiritului tău.
Aleluiarul, glas 1

Aliluia. Aliluia. Aliluia.
Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu (Ps. 68, 1).

Stih: Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz (Ps. 68, 23).

Apoi:
Preotul: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist, Matei, citire:
Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a după Matei (Mt 27,1-38; Lc 23,39-43; Mt 27,39-54; In. 19,31- 37; Mt 27,55-61)

În vremea aceea, făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit și a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, zicând: Am greșit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. Și el, aruncând arginții în templu, a plecat și, ducându-se, s-a spânzurat. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge. Și ținând ei sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a numit țarina aceea Țarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia prorocul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, Și i-au dat pe Țarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul. Iar Isus stătea înaintea dregătorului. Și L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar Isus i-a răspuns: Tu zici. Și la învinuirile aduse Lui de către arhierei și bătrâni, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? Și nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, încât dregătorul se mira foarte. La sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulțimii un întemnițat pe care-l voiau. Și aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci adunați fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus, care se zice Hristos? Că știa că din invidie L-au dat în mâna lui. Și pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. Însă arhiereii și bătrânii au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L piardă. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiți să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. Și Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Isus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit! Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri! Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus L-a biciuit și L-a dat să fie răstignit. Atunci ostașii dregătorului, ducând ei pe Isus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, Și dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roșie. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de prorocul: Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți. Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo. Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Isus, regele iudeilor. Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele. Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. În același chip Îl ocărau și tâlharii cei împreună-răstigniți cu El. Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Isus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani?, adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, și umplându-l de oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea. Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Iar Isus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat spiritul. Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Omul acesta! Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe cruce, căci era mare ziua acestei sâmbete, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-I ridice. Deci, au venit osatașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, asemenea și ale celuilalt răstignit împreună cu el. Venind însă la Isus, dacă au văzut că murise, nu i-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostași l-au împuns cu sulița în coastă și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit și adevărată este mărturisirea lui. Și acela știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. Căci s-au săvârșit toate acestea, ca să se împlinească Scriptura: nici un os dintr-însul nu se va zdrobi. Și iarăși, altă Scriptură care zice: Vor privi la Acela pe care l-au împuns. Și erau acolo, privind de departe, multe femei, care merseseră din Galileea după Isus, slujind lui, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosie, și mama fiilor lui Zevedeu. Iar când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era și el ucenic a lui Isus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea trupul. Și Iosif, luând trupul, (Acum, unul dintre slujitori iese din Altar și vine la Crucea din mijlocul bisericii. Apoi ia de pe cruce trupul lui Isus, îl înfășoară într-o pânză și îl duce în Sfântul Altar și îl așează pe Sfânta Masă) l-a înfășurat în giulgiu curat de in și l-a pus într-un mormânt nou, pe care îl săpase în stâncă. După aceea a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și s-a dus. Iar Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului.

Poporul: Mărire Ție, Doamne, mărire Ție.

Apoi:
Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)
Să zicem toți, din tot sufletul, și din tot cugetul nostru, să zicem.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi (de 3 ori).
Doamne atotținătorule, Dumnezeul părinților noștri, rugămu-ne Ție, auzi-ne, și Te îndură spre noi.
Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru toți frații noștri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru autoritățile și oștirea țării, pentru pacea, sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru fericiții, și pururea pomeniții Ctitorii sfintei Bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraților sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, și fac bine în sfânta și întru tot cinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc și cântă; și pentru poporul ce e de față, și așteaptă de la Tine mare și multă milă.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Cu glas înalt:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Învrednicește-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit și noi întru Tine.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție mărire se cuvine, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia cererilor
Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Seara toată desăvârșit sfântă, cu pace și fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem.
Cele bune și de folos sufletelor noastre, și pace lumii, de la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieții noastre în pace, și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem.
Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără de patimă, ne rușinat, cu pace, și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ție, Doamne.
Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Poporul: Ție, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Preotul, în taină: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile, și Te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi, și spre moștenirea Ta. Că Ție, judecătorului celui înfricoșător și iubitor de oameni, robii Tăi și-au plecat capetele lor, și și-au supus cerbicile lor, nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila Ta, și așteptând mântuirea Ta; pe aceștia îi păzește în toată vremea, și în aceasta seară de acum, și în noaptea ce vine, de tot dușmanul, și de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, și de gânduri deșarte, și de pofte rele.
Cu glas înalt:
Fie puterea împărăției Tale binecuvântată și preamărită, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

La Stihoavnă

Se cântă 4 stihiri podobnice, glas 2
Acum se scoate Sfântul Epitaf, fiind dus în procesiune de către preoții celebranți, din Altar, pe partea dreaptă a bisericii iar apoi adus prin mijloc până în centru, unde se pregătește mormântul Domnului.
Când Te-a coborât de pe lemn, mort, cel din Arimateea pe Tine, viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristoase, și cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de frică, se bucura strigând către Tine: Mărire smereniei Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu- S-a Domnul întru putere și S-a încins (Ps. 92, 1).
Când ai fost pus în groapă nouă pentru toți, Răscumpărătorule al tuturor, iadul cel cu totul de râs văzându-Te s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărâmat și porțile s-au zdrobit, mormintele s-au deschis, morții au înviat. Atunci și Adam cu mulțumire, bucurându-se, a strigat Ție: Mărire smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina (Ps. 92, 2).

Când ai fost închis în groapă cu trupul voind, Cel ce rămâi din firea Dumnezeirii necuprins și nemărginit, ai încuiat cămările morții, și ai deșertat toate împărățiile iadului, Hristoase. Atunci ai învrednicit și această Sâmbătă binecuvântării dumnezeiești și măririi și luminii Tale.

Stih: Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps. 92, 7).

Când Te-au văzut Puterile, Hristoase, clevetit de cei fără de lege, ca și cum ai fi fost amăgitor, și piatra mormântului pecetluită cu mâinile, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atunci s-au înspăimântat de nespusă îndelungă-răbdarea Ta. Însă bucurându-se de mântuirea noastră, au grăit către Tine: Mărire smereniei Tale, Iubitorule de oameni.

Mărire…, Și acum…, glas 5
Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu un veșmânt, coborându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim și văzându-Te mort, gol, neîngropat, luând plângere cu umilință și tânguindu-se au zis: Vai mie, preadulce Isuse!, pe Care cu puțin mai înainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat și pământul de frică s-a cutremurat și catapeteasma Templului s-a rupt. Dar iată Te văd acum pe Tine, supunându-Te morții de bunăvoie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voi înfășura cu giulgiuri? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate? Măresc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta împreună cu Învierea, cântând: Doamne, mărire Ție.
Acum, eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și mărirea poporului Tău Israel.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit; și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curățește păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit; și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vină împărăția Ta; fie voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Preotul:
Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Troparele, glas 2
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus.
Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a grăit: Miresmele morților sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin.
Apolisul
Preotul: Înțelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a cucernicilor și dreptcredincioșilor creștini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Poporul: Mărire… Și acum… Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire pătimirile cele înfricoșătoare și crucea făcătoare de viață și îngroparea ce de bună voie cu trupul a binevoit a le suferi, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.