Pr. Ioan Vranău a intrat pe poarta vieţii veşnice

publicat la 10 februarie 2014 în Ştiri

Miercuri, 5 februarie 2014, în jurul orei 8.00, la 88 ani de viaţă şi 37 de ani de preoţie, a fost chemat la Domnul Pr. Ioan Vranău din loc. Maieru, "un preot evlavios, mereu cu rugăciunea pe buze, cu o devoţiune aparte la Preacurata Fecioară Maria prin rugăciunea Rozariului" – cum l-a caracterizat pr. Nicolae Jarda, Protopop de Rodna, la ultimul bun-rămas.

Funeraliile au avut loc vineri, 7 februarie, în loc. Maieru. La biserica parohială a fost celebrată Sfânta Liturghie Arhierească pentru sufletul celui trecut la Domnul, urmată de Slujba de înmormântare. În acest moment de bun-rămas, Părintelui Ioan i-a fost decernată post mortem, de către Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin, Distincţia Pontificală "Pentru Biserică şi Pontif" – Pro Ecclesia et Pontifice, ca semn de recunoaştere a meritelor deosebite pe care le-a avut, ca păstor de suflete şi vrednic slujitor al lui Hristos. De la biserică, Episcopul eparhial, preoţii veniţi în număr mare, persoane consacrate, familia îndoliată şi mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut, pe care i-a însoţit cu rugăciunea şi cu purtarea de grijă ca părinte iubitor, l-au condus pe Pr. Ioan pe ultimul drum pământesc, în procesiune spre cimitir, unde a rămas în aşteptarea Învierii.

imagine

În panegiricul rostit, PS Florentin a reamintit cuvântul Mântuitorului "Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla" (Io 10,9), cu încurajarea plină de speranţă, că, deşi Pr. Ioan Vranău a trecut la cele veşnice deschizând uşa casei, "în acel moment el a deschis poarta spre cer: Nu este un punct final ci pragul trecut spre un nou început!" El "a dorit să răspundă prompt ultimei chemări, Isus Hristos îl aştepta dincolo de uşă". Preasfinţia Sa şi-a amintit de Pr. Ioan, pe când acesta mergea în Parohia Recele şi pentru a ajunge acolo, "trecea Rodna pe bicicletă şi pe jos, un drum «de trei Rozarii» (cum obişnuia să spună Pr. Ioan), pentru a celebra Sf. Liturghie, într-o casă, pentru doar 5-10 credincioşi" – un adevărat exemplu de slujire preoţească.

Privind, din acest moment final, istoria pelerinajului pământesc a Pr. Ioan, Ierarhul de Cluj-Gherla l-a numit cu apelativul de "Apostol al lui Hristos, o vocaţie împlinită de fiu, soţ, tată, bunic, dar şi de educator, învăţător, administrator al Sfintelor Taine, conducător al poporului încredinţat spre mântuire. A învăţat prin cuvânt, dar şi prin faptă, prin modelul de viaţă creştină şi preoţească oferit în familie, în Biserică, în societate." Preasfinţia Sa a rostit proverbul latin Disce mori vivens, moriens ut vivere possis – "Învaţă să mori câtă vreme eşti în viaţă, pentru ca murind să poţi dobândi viaţa", care se potriveşte exemplului vieţii Pr. Ioan, fiindcă el a trăit cu gândul la cer, căutând în fiecare clipă să se pună în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui, murind tot mai mult pentru lume, pentru ca, în ceasul rânduit, să intre în Viaţa veşnică unde luminează lumina feţei lui Hristos.

imagine

Pr. Nicolae Jarda, Protopop de Rodna, a ridicat la rândul său, nu fără emoţie, un colţ al vălului timpului ce acoperă viaţa Pr. Ioan, spunând: "L-am cunoscut ca fiind un preot care transmitea credinţa şi prin expresia feţei. Ţinea cu multă evlavie cultul Preasfintei Inimi a lui Isus. Astăzi, când îl conducem pe ultimul drum este prima zi de vineri din lună, consacrată Preasfintei Inimi a Lui Isus, un semn că rugăciunile i-au fost ascultate. Exemplul de trăire a credinţei şi rugăciunile Sfinţiei sale au influenţat în mare măsură pe cei doi fii, Vasile şi Pavel pentru a îmbrăţişa preoţia. Îi plăcea să se numească pe sine, în rugăciunile sale în faţa Domnului, ‘cel mai smerit şi nevrednic slujitor’ – această expresie o auzeam atunci când concelebram la Sf. Liturghie."

"Pr. Vranău Ioan a ştiut să se mulţumească cu puţin, dar a dăruit mult prin spiritualitatea sa mariană. Autoritatea sa era manifestată prin slujire. Cred că testamentul pe care ni-l lasă nouă, preoţilor din protopopiat, este exemplul preoţiei mariane. De mai multe ori s-a întâmplat ca atunci când noi, preoţii din protopopiat, eram împreună la anumite servicii religioase, persoane din exterior să spună despre «părintele bătrân», adică despre pr. Vranău, că are o înfăţişare «decupată din icoană». Avea un adevărat simţ al sacrului şi a trăi în harul sfinţitor nu era doar o deviză pentru el ca preot, dar cu ochii credinţei ştia să strecoare această realitate divină şi în sufletele celor care veneau la el să se spovedească. Această frumuseţe a sufletului curat se citea pe faţa sa."

"L-am cunoscut mai bine atunci când slujea ca preot la Sângeorz-Băi. Venea de la Maieru cu bicicleta sau pe jos, pe ploaie sau frig, sau ninsoare, cu multă disponibilitate sufletească. Din familie a moştenit dragostea de carte şi studiu, dar nu i-a fost ruşine să ţină în mână coasa sau grebla şi să lucreze în agricultură. Dacă în perioada de clandestinitate a preoţiei sale nu a putut să-i slujească pe oameni cum şi-a dorit, după ce s-a dat libertatea Bisericii a compensat slujirea preoţească, fiind un adevărat misionar în zona Protopopiatului Rodna, în localităţile Rodna, Maieru, Sângeorz-Băi, Ilva Mare – Recele, Poiana Ilvei şi alte localităţi (…). Plecarea pr. Vranău Ioan din viaţa aceasta vremelnică la viaţa veşnică să fie pentru noi, toţi, un moment de întărire în credinţă."

imagine

SCURTĂ BIOGRAFIE:

Pr. Ioan Vranău s-a născut în anul 1926, în localitatea Maieru, din părinţii Vasile şi Ştefania, fiind 6 fraţi la casa părintească. Primele 6 clase le-a urmat în localitatea Maieru, apoi 5 clase la Liceul "Traian" din Turnu Severin şi 3 ani la Colegiul "George Coşbuc" din Năsăud. Anul 1948 l-a găsit student la Academia Teologică din Cluj. În perioada de ilegalitate a Bisericii Greco-Catolice a intrat în învăţământ. Timp de 42 de ani a educat mai multe generaţii de elevi ca învăţător, profesor suplinitor de limba română, matematică şi fizică. În paralel, a fost, pentru mai bine de 15 ani, director al Căminului Cultural din Maieru.

Sub îndrumarea părinţilor ieromonahi A. Prunduş, D. Sabin şi I. Sabău şi-a completat studiile teologice şi în 29 ianuarie 1977 a fost hirotonit preot, de către Episcopul de Maramureş, PS Ioan Dragomir, mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste. Ca preot, apostolatul l-a făcut pe jos, cu bicicleta, cu trenul, cu autoturisme de ocazie, în localităţile Maieru, Rodna, Sîngeorz-Băi, Ilva Mare, Recele, Poiana Ilvei şi altele. Ca învăţător şi preot, a dus o viaţă modestă; căsătorit cu Letiţia au avut 8 copii (trei au decedat), dintre care doi sunt preoţi. A fost deplin convins că mâna lui Dumnezeu l-a condus şi ocrotit în toată viaţa sa. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească cu drepţii şi sfinţii!

DIRMM

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *