Pelerinajul reprezentanţilor Sinodului Bisericii Române Unite în Siria

În aceeaşi zi de 29 iunie, Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, după-masa, la ora 17.00, a început marea Liturghie de încheiere festivă a Anului Paulin, în Catedrala din Damasc, celebrată de către Beatitudinea Sa Grigorie al III-lea în prezenţa Cardinalului Antonio Maria Rouco Varela şi a celorlalţi episcopi de rit latin. Toate Sfintele Liturghii celebrate împreună cu Delegaţia oficială în timpul vizitei efectuate în Damasc, au fost de rit latin, celebrantul principal a fost Cardinalul Antonio Maria iar Episcopii bizantini au concelebrat. La Sfânta Liturghie festivă de încheiere a Anului dedicat Sfântului Apostol Pavel, Episcopii de rit latin au concelebrat, au fost aşezaţi în afara iconostasului, iar în jurul Altarului au stat numai Episcopii de rit bizantin, în odăjdii complete.

PS Florentin a descris aceste momente astfel: „Am fost împreună 7 Episcopi cu Episcopi din zonă, un Episcop de rit melkit din Australia, un număr mare (20-25) de clerici alături de un grup de diaconi şi de ministranţi copilaşi. Pe o căldură de peste 44^oC, s-a intrat în procesiune în Catedrală, Liturghia a ţinut 2 h 30 min., fiind în mare parte cântată, multe tropare fiind cântate chiar de către Patriarhul Melkit, răspunsurile fiind oferite de credincioşi şi de cor. Limba utilizată cel mai mult a fost araba, dar cu multă facilitate Patriarhul Gregorios al III-lea trecea la greacă, şi uneori, în cadrul discursurilor, la limbile franceză sau engleză.

Sfânta Liturghie a fost încheiată printr-un discurs al Patriarhului, ca de obicei punctat prin numeroase aplauze.

După celebrare, Episcopii greco-catolici din România au fost salutaţi de un preot ortodox român, care s-a prezentat, spunând că fusese trimis în Siria de către Patriarhatul Ortodox Român deoarece ştia limba arabă. De asemenea, în acelaşi timp, PS Virgil şi PS Florentin au fost salutaţi de Ambasadorul României în Siria, prezent la celebrarea festivă.

În continuarea programului Închiderii Anului Paulin la Damasc, s-a ieşit în procesiune din Catedrală în acelaşi ritm de fanfară, şi Ierarhii împreună cu toţi credincioşii au mers pe Via Recta (Strada Dreaptă), în partea de est a Damascului, unde, peste arcada Porţii de Est a fost coborât un poster imens cu Sfântul Apostol Pavel. În acele momente s-au tras şi clopotele la Biserica armeană care era în apropiere. În acelaşi timp, în partea stângă a porţii, la o moschee cu un minaret, se dădea semnalul începerii orei de rugăciune la musulmani. Astfel, s-a creat o îmbinare de sunete extraordinară: se auzeau clopotele creştine, din moschee se striga „Allah akbar!”, chemarea la rugăciune” şi totodată fanfara cânta „Fecioara la munte”. Pe lângă toate acestea au fost şi focuri de artificii, fiind deja seară, se îmbina ziua cu noaptea. Era un spectacol cu adevărat grandios, plin de popor, erau oameni cu copii în braţe, de mână, călare, pe jos, etc. Procesiunea a trecut în continuare pe lângă zidurile vechi ale Damascului până s-a ajuns la o altă poartă, în locul unde Sfântul Pavel a fost coborât pe zid, cu coşul, atunci când, după convertirea sa, la Damasc i s-a hotărât moartea. În acea împrejurare se spune că a fugit în Arabia. Din explicaţiile date de Patriarhul Gregorios al III-lea, interesant este faptul că nu era vorba despre Arabia Saudită ci despre o zonă care se numea Arabia, situată la câteva zeci de km în apropierea Damascului. În acea zonă era cantonată armata romană, iar Pavel, fiind cetăţean roman, a fugit acolo pentru că era în siguranţă, fiind ferit de cei ce încercau să-l omoare în Damasc.

Patriarhul Gregorios al III-lea a ţinut un nou discurs de pe treptele bisericii aflată în acel loc, cu acelaşi zel, în aplauzele credincioşilor.

Închiderea Anului Paulin a fost marcată în continuare într-un teatru în aer liber, la Citadelă, unde, ca act final al vizitei în Siria, a avut loc un teatru deosebit: zidurile vechi constituiau fundalul unei scene în aer liber, era o combinaţie de lumini şi umbre, personaje care creau o atmosferă arhaică, asemănătoare celei din vremea Sfântului Apostol Pavel. Un narator povestea întâmplări din viaţa Sfântului Apostol Pavel, momente mai importante legate de Damasc şi se juca pantomimă. Totul se desfăşura în alternanţă cu un grup de 50 de balerini care ilustrau ceea ce se povestea, printr-un dans pe muzică tradiţională arabă.

Ca şi impresii generale, după vizita efectuată în Siria, PS Florentin, a spus: „Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult la spectacolele la care am asistat în aceste zile, este faptul că am văzut actori islamici care l-au jucat pe Paul, pe Anania, au jucat soldaţii romani, ceea ce denotă faptul că aceşti oameni, care sunt de o altă religie, dau dovadă de o mare deschidere pentru ca să simbolizeze convertirea lui Paul (vocea puternică, luminile din înaltul zidurilor, Paul căzut la pământ) precum şi botezul lui Paul, momente foarte bine reprezentate şi în alternanţă cu dansuri tradiţionale, cu muzică şi costume prin care să poată fi cunoscut acest popor deosebit de ospitalier, poporul sirian.

Chiar la începutul momentului festiv a fost invitat să vorbească şi Cardinalul Antonio Maria Ruoco, după care a vorbit Patriarhul Grigorie, şi Ministrul turismului, Dr. Saadalla Agha al-Qalaa. Au fost prezente şi de astă dată multe oficialităţi, şi o gardă de poliţie care a însoţit tot timpul Delegaţia Ierarhilor Catolici, deşi nu s-a semnalat nici o manifestare ostilă pe parcursul zilelor petrecute în Damasc. Chiar s-a putut purta peste tot sutana şi însemnele creştine fără nici un fel de probleme.

Ne-a bucurat mult atmosfera de înţelegere, de pace, de armonie, pe care am găsit-o în Siria. După această experienţă, în atmosfera generală din Siria vedem un model de armonie, un model de ecumenism pe care ni l-am dori foarte mult şi la noi. Aş adăuga şi faptul că poate că nu trebuie să aşteptăm un război sau un alt conflict care să ne pună împreună. Ar fi foarte bine dacă pacea şi armonia ar putea să ne pună împreună fără să avem nevoie de o constrângere exterioară. Este ceea ce consider că acum încearcă şi reuşesc religiile prezente în Siria, ţară majoritar islamică, dar şi toţi reprezentanţii diferitelor confesiuni ale religiei creştine. De asemenea mă bucur pentru că Statul, prin discursurile miniştrilor pe care le-am auzit, prin discursul Preşedintelui, încurajează această atmosferă de armonie, de încredere reciprocă, ajută, susţin aceste manifestări, trebuie spus că şi ministerele guvernamentale au ajutat această manifestare a celebrărilor legate de Anul Paulin.

Celebrările au fost organizate în majoritatea lor de către Patriarhatul Melkit Greco-Catolic, Patriarhul Gregorie al III-lea s-a implicat cel mai mult în organizare, şi consider că a fost o acţiune încununată de succes, o acţiune reuşită, atât pentru poporul sirian, dar şi pentru noi, vizitatorii care am mers cu această ocazie în Siria.

Locuind pe Strada Dreaptă din Damasc, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu ca să ne dea şi nouă acest spirit drept pe care l-a avut Anania şi să nu ne temem de om. Şi Anania, la început, când i s-a cerut să-l boteze pe Saul, a rămas uimit şi a spus: Doamne, bărbatul acesta, am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim. Dumnezeu îi spune: „mergi, pentru că acesta îmi este vas ales”… şi Anania are încredere în cuvântul lui Dumnezeu. Este o invitaţie la a nu ne teme de oameni, pentru că Dumnezeu poate face în sufletele lor schimbări mari şi convertiri.

Un alt moment important în Cartea Faptelor Apostolilor, este momentul în care, la casa lui Anania, se spune cum au căzut de pe ochii lui Saul, ca nişte solzi, el a văzut iarăşi şi sculându-se, a fost botezat. Prin aceasta, lui Saul i se arată că nu vedea bine şi trebuia să-şi schimbe modul de a vedea lucrurile. Prin lumina puternică pe care el o primeşte, lumina credinţei creştine în Hristos, se petrece convertirea interioară, cad solzii de pe ochii inimii lui. În mod simbolic, prin Botez, Saul primeşte lumina. În mod asemănător, am cerut Bunului Dumnezeu ca să ne dea puterea să cadă şi solzii de pe inimile noastre, şi să putem înţelege mai mult, cu ajutorul Sfântului Apostol Pavel, ce înseamnă adevărata credinţă şi cum trebuie trăită mai bine credinţa noastră creştină.

Consider că este un mare har, de a putea petrece câteva zile în aceste locuri cu totul deosebite, în care un om ca şi noi, un om relativ simplu, chiar dacă avea o educaţie deosebită de a noastră, a primit lumina de a-L vedea pe Hristos şi viaţa lui s-a schimbat atât de mult, încât a putut spune, „Pentru mine a trăi înseamnă Hristos”, punându-şi întreaga viaţă la dispoziţia lui Hristos şi mai mult decât atât, idealul vieţii lui a devenit acela de a-L cunoaşte pe Hristos, aşa cum scrie în Epistola către filipeni: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul nostru, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, măturătură, ca pe Hristos să-L dobândesc, … Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi”. (Filip 3, 8-11)

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu, ca şi noi, cei care suntem slujitori ai altarului şi am dorit să-I urmăm lui Hristos, să putem spune acelaşi lucru, şi anume, că viaţa noastră este orientată numai spre a-L cunoaşte pe El, puterea Învierii Lui şi a fi părtaşi la Învierea Lui. Amin”.

V.S., redactor
DIRMM

Vezi Albumul foto