PS Florentin la întâlnirea ecumenică din Paphos, Cipru (I)
Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, participă la cea de-a XI-a reuniune a Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe (CMDT), care se desfăşoară în localitatea Paphos din insula Cipru. Conform planului tematic stabilit la întâlnirea anterioară a CMDT, din 8-14 octombrie 2007, de la Ravenna, la întrunirea ce se desfăşoară în Paphos se dezbate problema „Rolului şi a exercitării primatului Pontifului Roman în primul mileniu al Bisericii”, adică în perioada dinainte de schisma dintre Răsărit şi Apus. Este vorba, după cum s-a afirmat de către ambele părţi, despre o problemă de mare importanţă.
Printr-o corespondenţă din Insula Cipru, PS Florentin ne-a relatat despre desfăşurarea acestei întâlniri:
În perioada 16-23 octombrie 2009 ne aflăm la Paphos, oraş situat în partea de sud-est a Ciprului, pentru Întâlnirea Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. Am ajuns în Cipru în ziua de 16 octombrie, seara, şi am fost conduşi de la Larnaca, la Paphos, prin partea de sud a insulei. Ceea ce m-a impresionat când am păşit pe pământul cipriot a fost aeroportul care era ultramodern şi, la fel ca în Marea Britanie, în Cipru se circulă pe partea stângă înainte (şi nu pe dreapta cum suntem obişnuiţi), ceea ce este o senzaţie cu totul deosebită. De asemenea, drumurile sunt foarte bune – mergeam pe o autostradă cu două benzi şi am parcurs tot sudul Ciprului într-o oră şi jumătate. Am fost cazaţi la Hotelul Sfântul Gheorghe care, în parte, aparţine Mitropolitului de Paphos. Ne aflăm într-un hotel sub formă de amfiteatru, situat chiar pe malul mării, cu o piscină în mijloc şi un ambient foarte frumos, cu verdeaţă, cu palmieri, cu flori. Temperatura este seara de 27-28 grade Celsius; deşi aerul condiţionat merge continuu, în timpul zilei sunt peste 35 grade Celsius.
Întâlnirea ar fi trebuit să înceapă sâmbătă, 17 octombrie, cu o Doxologie de deschidere în biserica ortodoxă din apropierea hotelului. În ziua de sâmbătă, după ce am servit micul dejun, în jurul orei 10.30, membrii CMDT ne-am întâlnit în holul hotelului, şi am rămas uimiţi pentru că în faţa intrării principale se aflau vreo 5 pancarte mari purtate de câte două persoane, cu sloganuri în limbile greacă şi engleză, împotriva dialogului, chiar şi cu anumite acuze sau calificative referitoare la Biserica Catolică, la Papa şi la Papalitate. Era o manifestaţie împotriva dialogului ecumenic. De exemplu, pe o lozincă în limba greacă, era scris, pe numere, despre „căderea lui Adam, căderea lui Iuda, căderea Papei”(!).
Ne-am adunat cu toţii în holul hotelului – eram aproximativ 25 ortodocşi şi 25 de catolici, a apărut şi un pluton de poliţişti care doar a intrat şi a trecut mai departe ieşind pe partea cealaltă a hotelului. Grupul de contestatari avea fotografi şi cameramani, erau şi câteva persoane îmbrăcate în sutane. Probabil ei aşteptau ieşirea noastră pentru a crea animozitate. Am rămas în hotel şi am aşteptat, pentru că împreună cu noi era şi Mitropolitul de Paphos, care ne-a cerut să aşteptăm până se va vedea care este situaţia. A fost şi un moment mai tensionat atunci când unul dintre fotografii contestatari a pătruns în holul hotelului, fiind desigur imediat interpelat de către oamenii de ordine. El a spus în limba greacă că vrea să îi fotografieze pe Episcopii ortodocşi pentru ca să îi publice în ziare pe cei ce sunt trădători. Oamenii de ordine i-au explicat cu calm să iasă afară, pentru că se află într-un hotel şi nu are dreptul să fotografieze fără să i se permită de către cei în drept. Fotograful s-a opus şi a strigat tare că el este ortodox adevărat şi face aceasta pentru a apăra ortodoxia – dar oamenii de ordine l-au condus apoi afară.
Am mai stat câteva minute în hol şi văzând că atmosfera riscă să devină mai tensionată, am coborât direct în Aula plenară care era deja pregătită şi s-a făcut Doxologia în Aula plenară. Doxologia cea Mare a fost intonată în limba greacă de câţiva diaconi şi apoi a început direct Sesiunea introductivă plenară, prin cuvintele de salut din partea celor doi co-preşedinţi, Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamon, mare teolog ortodox, şi Cardinalul Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, după care s-a făcut o prezentare a delegaţiilor.
Mai târziu, am aflat că în grupul de protestatari erau şi preoţi din Eparhia de Paphos din Cipru, precum şi greci veniţi din Grecia, provenind dintr-un grup fanatic care se opune radical oricărui dialog cu Biserica Catolică, aşa cum a fost şi în cazul vizitei Pontifului Roman în Grecia. Drept urmare, s-a decis să nu mai mergem la biserica Sfântul Iosif din apropiere pentru rugăciune şi am continuat programul în sala de conferinţe situată la nivelul -2 al hotelului, practic la nivelul mării, o sală foarte frumoasă, dotată cu toate instalaţiile necesare şi cu aer condiţionat.
Ulterior ni s-a comunicat că Arhiepiscopul Hrisostomos, care este capul Bisericii din Paphos, a chemat la ordine cei câţiva preoţi care au participat la manifestarea de protest, opunându-se deciziei Sinodului – aceea de a participa la dialog. Mai trebuie spus în amănunt faptul că Sinodul Bisericii Ortodoxe din Cipru are un număr de 17 Episcopi, şi în Sinod s-a pus serios problema dialogului catolico-ortodox şi a participării la acest dialog. În momentul în care a luat cuvântul Arhiepiscopul Hrisostomos, care în prezent este privit cu o oarecare neîncredere de către confraţii săi, el a spus: „Dacă voi consideraţi că eu mă duc la acest dialog pentru a trăda Biserica Ortodoxă, atunci eu îmi dau acum demisia”. În faţa acestei afirmaţii radicale, ceilalţi Episcopi au dat înapoi, spunând că dialogul a început şi acum trebuie continuat pentru că aşa este firesc, dar aceasta nu înseamnă că trebuie făcute concesii. Ei au spus că ceea ce a început trebuie dus la capăt şi că este de mare importanţă unitatea între creştini, mai cu seamă că aici, în Cipru, ne aflăm în contextul divergenţelor politico-teritoriale între Cipru şi Turcia. După cum se ştie, Turcia a ocupat partea de nord a Ciprului şi există o campanie de distrugere a urmelor creştine şi bisericile creştine sunt transformate, în parte, în moschei, altele sunt lăsate în paragină sau chiar demolate, „ajutate” să dispară.
Sigur, nu trebuie să vedem numai răul în această manifestaţie care ne arată că Bisericile Ortodoxe sunt prea puţin preocupate de mediatizarea dialogului şi educarea în spirit ecumenic a poporului din Bisericile lor locale. Dar această mişcare de protest a făcut tocmai să se dea mai mare importanţă acţiunii care se desfăşoară în Cipru, continuarea dialogului între Bisericile Ortodoxe şi cea Catolică. În ziarele locale ecourile Întâlnirii CMDT au fost pozitive, în pofida tuturor contestatarilor, s-a arătat intenţia de a se găsi o modalitate de apropiere, de unitate creştină, aşadar putem spune că mass-media locală reacţionează pozitiv.
În ziua de sâmbătă, 17 octombrie, am continuat programul nostru şi am plecat la ora 15, cu un autocar escortat de poliţie, spre Levkosia (Nicosia), capitala Ciprului, care se află în partea de nord, destul de aproape de frontiera cu Turcia. Am ajuns la Levkosia în jurul orei 17-17.30 şi ne-am cazat la Hilton-Park Hotel, un hotel al Mănăstirii Kykkos, una dintre cele mai bogate mănăstiri din Cipru. În continuare am celebrat Sfânta Liturghie la biserica romano-catolică din Nicosia, dedicată Sfintei Cruci, biserică la care slujesc fraţii franciscani şi care se află chiar lângă zona de frontieră cu Turcia. Chiar lângă intrarea în biserică se vede un zid impropriu din butoaie metalice şi cu sârmă ghimpată, de care nu se poate trece, pentru că este zona de frontieră. După Sfânta Liturghie, care a fost celebrată de către Cardinalul Kasper, cu o frumoasă omilie despre idealul unităţii, ne-am îndreptat spre o mică recepţie în curtea interioară a bisericii, unde am avut ocazia să ne întâlnim cu comunitatea romano-catolică, multinaţională, cu filipinezi, africani, ciprioţi, europeni din diferite ţări, erau prezente şi surori franciscane. A fost un moment de comuniune foarte frumos, s-au făcut fotografii, s-au purtat discuţii. În jurul orei 20.30 ne-am adunat la hotel pentru a servi masa de cină, după care ne-am retras la odihnă.
A doua zi, duminică, 18 octombrie, la ora 7.45, am plecat la biserica Faneromeni din Levkosia, unde am asistat la Sfânta Liturghie ortodoxă celebrată de Arhiepiscopul Hrisostomos, care a avut un cuvânt de învăţătură remarcabil, în care a amintit şi importanţa dialogului ecumenic. La început a spus că este o bucurie şi o mare responsabilitate faţă de creştinii din vechea Biserică a Ciprului – cea mai veche din Europa, pentru că Sfântul Pavel în prima sa călătorie a stat ani întregi în Cipru – de a găzdui acest dialog între ortodocşi şi catolici. Este foarte important, în contextul în care ne aflăm, idealul pe care Hristos l-a spus şi este actual, „ca toţi să fie una”. A arătat că „sunt multe pericole în lumea de astăzi, poluarea, schimbările climaterice, subţierea stratului de ozon, ş.a.”, dar, „bucuria noastră este să punem în discuţie propriul nostru rău, diviziunea dintre Bisericile noastre, şi de aceea, este foarte important acest dialog”.
Arhiepiscopul a făcut şi o afirmaţie referitoare la Bisericile uniate, spunând că „uniatismul nu este o metodă pentru a ajunge la comuniune” şi a subliniat că Biserica din Cipru rămâne devotată credinţei ortodoxe, dar consideră unitatea ca pe o poruncă a lui Hristos şi de aceea nu exclude ca celelalte Biserici să intre în dialog cu Biserica Catolică, „în ciuda tuturor dificultăţilor care apar şi în ciuda consecinţelor negative şi a opresiunii şi a suferinţei pe care Biserica locală a îndurat-o în timpul veacurilor de guvernământ latin”. Împreună cu celelalte Biserici Ortodoxe, şi-a exprimat dorinţa de a stabili câteva puncte fundamentale ale eclesiologiei din primii ani ai Bisericii. „Conciliile Ecumenice şi Părinţii Bisericii din primul mileniu sunt garanţia unei interpretări teologice autentice a economiei divine în Hristos şi o experienţă de credinţă originală. Sincera şi onorabila cercetare a Bisericii noastre pentru comuniunea în credinţă în Biserica indivizibilă a primului mileniu să fie scopul care să ne conducă în permanenţă”. Apoi a adus mai multe argumente pentru continuarea dialogului, spunând: „cum spunem că nu ne rugăm cu catolicii, când de fapt există căsătorii mixte, familii mixte” şi a continuat, „cum să nu dăm ascultare unui Sinod local? Oare nu mai vorbeşte Spiritul (Duhul) Sfânt prin Sinodul local şi prin Ierarhi?” şi i-a invitat pe cei care sunt opozanţi la o umilinţă salvatoare care îi poate mântui, asigurând că se vor lua măsurile necesare pentru ca totul să se desfăşoare în cel mai bun context.
În finalul cuvântului său, Arhiepiscopul a amintit cei 35 de ani de invazie şi ocupaţie barbară – se referea la turci care, în prezent, au adus 125.000 de musulmani în Cipru, adică 18% din populaţie, ocupând 37% din teritoriu, şi astfel ciprioţii greci, creştini, au fost nevoiţi să schimbe cu forţa locuinţele lor, fiind aduşi alţi ocupanţi în casele lor. Această situaţie continuă până în zilele noastre şi este o situaţie care se prevede şi pentru viitor. Dintre bisericile creştine, un număr de 500 sunt ocupate sau au fost distruse, unele au fost transformate în moschei, altele sunt utilizate pentru grajduri sau au fost lăsate în ruină. În final, a făcut un apel către toţi cei prezenţi, ca să fie amintiţi în rugăciunile lor şi să se exercite presiuni asupra celor care sunt stăpânitorii ţării pentru dreptatea în această insulă. Cu acest cuvânt s-a încheiat Sfânta Liturghie care a durat peste 3 ore. M-au impresionat cântările foarte frumoase ale cantorilor şi diaconilor cu voci remarcabile şi s-a cuminecat foarte multă lume, nu doar copiii de vârstă preşcolară: erau vreo 10 copii şi până la 50 de oameni s-au cuminecat.
După Sfânta Liturghie am fost primiţi la o recepţie şi la o scurtă masă la clădirea Arhiepiscopiei, iar după aceea am fost invitaţi să vizităm Muzeul bizantin din apropiere, cu icoane foarte frumoase, foarte vechi, un muzeu de talie mondială – erau icoane mari, pe lemn, pictate după tradiţia veche, bizantină, cu diferite tipologii, părţi de frescă, părţi de mozaic, veşminte şi vase liturgice. După aceea, am fost invitaţi în superbul Palat Arhiepiscopal, la un prânz oficial oferit de către Eminenţa Sa Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului. În continuare, ne-am reîntors la hotel pentru o binevenită siestă, dat fiind că în jurul amiezii, în Nicosia, temperatura trecea de 35 grade Celsius. După odihnă am continuat drumul nostru, mergând la metocul Mănăstirii Kyccos, adică la administraţia acestei mănăstiri. Deşi mănăstirea este undeva în munţi, administraţia se află în Nicosia. Este un loc foarte discret, cu 10 locuitori, dintre care 2 sunt Episcopi, şi cu o bisericuţă în centrul pătratului monastic în care predomină aurul: iconostasul este complet învelit în foiţă de aur, microfoanele sunt de aur, icoanele foarte frumoase sunt toate aurite, există un ambient cu totul deosebit. După ce am făcut o rugăciune în biserică, am fost primiţi în sala de primire de către Mitropolitul Isaiah şi apoi am fost invitaţi să ascultăm o mică alocuţiune din partea Mitropolitului Nikiforos, o persoană foarte deschisă spre ecumenism.
El a spus că s-a bucurat să se afle la Mănăstirea Kyccos pentru a ne întâlni şi a adăugat: „să nu uităm că suntem cu toţii fraţi în Hristos” şi „trebuie să-i vedem pe toţi ceilalţi ca şi icoane ale lui Dumnezeu”, „cu toţii avem aceeaşi credinţă”, şi în încheiere a cerut „să invocăm binecuvântarea Spiritului Sfânt pentru darul unităţii”. Mitropolitul a subliniat foarte frumos faptul că unitatea este un dar de care trebuie să ne facem demni. De asemenea, a mărturisit că el încurajează dialogul şi e deschis unei soluţii astfel încât să putem să ne împărtăşim din acelaşi potir. Referindu-se la manifestaţiile de protest care au avut loc, Mitropolitul Nikiforos a spus că „în Cipru nu suntem obişnuiţi cu asemenea mişcări de proteste” şi că „au fost câţiva străini care au organizat această manifestare”. A spus că el întotdeauna a încercat să lupte pentru dialog, şi a dat un exemplu, spunând că „noi avem aici, în zonă, o relaţie foarte bună cu Biserica maronită”. Menţionez faptul că la Sfânta Liturghie în rit latin, celebrată sâmbătă, a participat şi Episcopul maronit de Cipru. După alocuţiune, Mitropolitul Nikiforos a oferit câteva cadouri cu cărţi, cu icoane, şi în încheierea vizitei a urmat un bufet rece şi o poză de grup.
În jurul orei 18, ne-am urcat din nou în autocar şi am plecat spre Paralimni, unde am ajuns în jurul orei 19. Pe drum am observat că treceam printr-un teren în mare parte arid, foarte asemănător în anumite zone cu Ţara Sfântă. La Paralimni ne-a primit Mitropolitul Vasilios de Constantia şi Famagusta, într-o biserică veche dedicată Sfântului Gheorghe. După momentul primirii, am vizitat biserica şi s-a intonat un imn către Sfânta Fecioară Maria. În continuare ni s-a descris structura Bisericii din Cipru, care are în componenţa ei 10 Mitropoliţi şi 3 Episcopi şi câţiva Episcopi auxiliari, astfel încât în Sinodul Bisericii din Cipru se află 17 Episcopi. Biserica din Cipru este una dintre cele mai vechi biserici, fondată de Sfântul Barnaba, cel care a făcut prima călătorie împreună cu Sfântul Pavel. În Faptele Apostolilor se amintesc localităţile Salamis şi Paphos – Sfântul Pavel şi cu Sfântul Barnaba mergeau pe jos din sinagogă în sinagogă, predicau, converteau poporul la credinţa în Hristos.
Amintesc alte câteva elemente istorice: sediul Episcopiei din această zonă iniţial a fost Salamis, localitate care a fost distrusă în secolul al IV-lea de către un cutremur. Împăratul Constantin a reconstruit oraşul şi i-a dat numele lui, astfel încât noul oraş s-a numit Constanţa. După invazia arabilor oraşul a fost distrus şi sediul Episcopiei s-a mutat la Famagusta. După invazia turcă, Famagusta a fost închisă în zona turcă şi acum Episcopul este obligat să locuiască în Paralimni.
Ne-am îndreptat apoi spre terasa care este deasupra edificiului episcopal, unde Episcopul locului ne-a pregătit o cină afară, cu diferite produse tradiţionale, dar pe lângă acestea, ne-a pregătit şi un spectacol de muzică şi dans folcloric local: erau patru perechi de dansatori care au făcut demonstraţii de abilitate în domeniul dansului şi de echilibristică, pe fondul unei muzici tradiţionale locale cu instrumente – balalaică, vioară, ş.a.; pentru mine a fost un moment cu totul deosebit. La sfârşit, Cardinalul Kasper şi Mitropolitul au ţinut să rostească un cuvânt de mulţumire, iar la ieşire ni s-a oferit câte un cadou cu cărţi şi cu icoane din zona respectivă. Recepţia s-a încheiat cam la ora 21 şi apoi ne-am reîntors la Paphos, parcurgând toată zona de sud a Ciprului.
Ziua de luni, 19 octombrie, a început la ora 10, cu sesiuni separate, catolicii într-o sală iar ortodocşii în altă sală. S-au purtat discuţii generale, s-a întocmit o strategie de lucru, a fost o întâlnire pregătitoare. Era planificată, la ora 12.30, Liturghia catolică în biserica Sfântul Gheorghe, în care nu am putut intra în dimineaţa zilei de sâmbătă. Din nefericire, nu am putut intra nici luni dimineaţă, pentru că protestatarii au înconjurat biserica cu pancarte, erau circa 20 de persoane, între care se aflau şi câţiva călugări. Preoţii deja se retrăseseră, pentru că Episcopul Hrisostomos le-a spus că sunt pasibili de excomunicare dacă se opun unei decizii sinodale. La ieşirea din hotel am aflat că se pregătise o masă în faţa altarului pentru a se celebra Sfânta Liturghie în rit latin, în această biserică ortodoxă. Când au văzut că părintele pregăteşte, protestatarii s-au năpustit, au luat vasele sfinte şi le-au dus afară. S-a chemat poliţia, care nu a făcut altceva decât să constate ceea ce se întâmplase.
Ca urmare, pentru a evita violenţe şi neînţelegeri în timpul celebrării liturgice, s-a considerat că este bine să se ceară hotelului să ne ofere o sală decentă pentru celebrare. Ni s-a oferit o sală în care era o masă şi, stând împrejurul mesei, am săvârşit Sfânta Jertfă Liturgică. Au venit în ajutorul nostru Surorile de Bethleem, care au adus toate cele necesare şi au cântat în limbile greacă, italiană şi franceză. Mai târziu am aflat că şi după masa de prânz contestatarii au rămas în jurul bisericii şi, de asemenea, şi-au petrecut noaptea în biserică. Chiar dacă în jur exista încordare, la noi, în interior, atmosfera era calmă, de încredere între noi după prima sesiune. În general se spune că ceea ce începe greu, se termină bine – Dumnezeu are această posibilitate şi de multe ori, strategie, de a permite un rău, pentru ca să rezulte un bine şi mai mare, astfel încât, cu optimism, am mers mai departe.
După-amiază, la ora 16.30, a început prima sesiune plenară de discuţii pe document, după prima întâlnire protocolară de sâmbătă. S-au făcut prezentări, s-a reunit Comisia secretarială care are reprezentanţi din partea Bisericii Catolice şi din partea Bisericii Ortodoxe, apoi s-a propus lectura documentului pe titluri mari, şi fiecare persoană a putut să facă observaţii punctuale pe numere. Nu voi intra în detalii despre temele sau subiectele abordate, dar pot spune că atmosfera în general este bună, desigur sunt discuţii aprinse, foarte în detaliu, despre Părinţii Bisericii – sunt de faţă mari teologi ai lumii care discută între ei şi din acest motiv mă simt onorat că particip la această întâlnire.
Din partea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe din România participă două persoane, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Vicar Patriarhal al Preafericitului Patriarh Daniel, şi diaconul prof. Ică, unul dintre teologii apreciaţi la întâlnirile de dialog ecumenic. Problemele sunt foarte arzătoare, se discută despre primele veacuri ale Bisericii Creştine. Ne-am dat seama că, practic, Biserica pe care o numim nedespărţită şi una avea şi atunci probleme. Încercăm să găsim soluţii care să placă de o parte şi de cealaltă, gândindu-ne şi la faptul că aceste comunicate vor fi citite în Bisericile Ortodoxă şi Catolică, iar noi dorim să evităm reacţii dure.
De aceea, avem nevoie de rugăciune şi în acelaşi timp invocăm în rugăciunile noastre harul Spiritului Sfânt care este dătătorul unităţii în diversitate, pentru a găsi soluţiile cele mai bune în acest dialog în care sinceritatea, adevărul, caritatea trebuie să primeze. Încredinţez tuturor credincioşilor noştri acest subiect de rugăciune, şi invit să luptăm în primul rând prin rugăciune pentru refacerea acestui mare ideal al Bisericii lui Hristos. Tuturor, binecuvântare. Amin.