Vizita ad limina Apostolorum la Roma a Conferinţei Episcopilor din România, 8-13 februarie 2010

A III-a zi a vizitei ad limina Apostolorum – miercuri, 10 februarie 2010:

Miercuri, 10 februarie, membrii Conferinţei Episcopale au vizitat 3 Congregaţii, iar în partea a doua a zilei au celebrat împreună Sfânta Liturghie în rit bizantin la Biserica patriarhală San Paolo fuori le mura. Prima Congregaţie vizitată, la ora 9.30, a fost Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, unde Corul Episcopal a fost primit cu multă căldură de către prefectul acestei Congregaţii, Mons. Angelo Amato, de către secretarul Michelle Di Ruberto şi subsecretarul Marcello Bartolucci, alţi monseniori şi prelaţi ai Congregaţiei.

Încă de la cuvântul introductiv, Excelenţa Sa Angelo Amato, după ce a mulţumit Episcopilor pentru prezenţa lor, a prezentat materialele pe care fiecare Episcop le avea pregătite pe masă, un dosar cu cauzele fiecărei Dieceze şi Eparhii în parte. De asemenea, Excelenţa Sa a vorbit despre posibilitatea unui curs cu calitate academică recunoscut cu 4 credite de către Universităţile Pontificale în domeniul cauzelor sfinţilor.

Apoi a avut cuvântul Mons. Michelle Di Ruberto, secretarul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care a început foarte frumos amintind de Arhiepiscopul greco-catolic Traian Crişan (care a îndeplinit, în cadrul acestei Congregaţii, funcţiile de subsecretar din anul 1979, şi apoi secretar, între 1981-1990), despre care a spus că era un foarte bun colaborator şi latinist, care a dat mult Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, un om care avea un puternic simţ sacerdotal şi a cărui pregătire intelectuală era evidentă şi de aceea, spunea Excelenţa Sa, „noi îl purtăm în sufletele noastre”.

Ne-am bucurat cu toţii să auzim aceste cuvinte, mai ales că noi, generaţia de studenţi la Roma de după anul 1989, prima celebrare publică pe care am avut ocazia să o vedem în biserica Colegiului „Pio Romeno” a fost ceremonialul de înmormântare a Excelenţei Sale Arhiepiscopului Traian Crişan, în prezenţa a 4 Cardinali ai Curiei Romane şi a altor prelaţi din Congregaţia Orientală.

În continuare, s-au discutat, pe rând, cauzele sfinţilor, aşa cum au fost propuse ele de către Dieceze şi înaintate în diferiţi ani şi completate apoi, în timp, cu documentele necesare din diferitele Dieceze. S-a discutat mai întâi despre cele trei cauze ale Diecezei de Iaşi, s-a trecut în revistă fiecare dintre cele trei cauze: o cauză pentru serva lui Dumnezeu Veronica Antal, martiră, cauza servului lui Dumnezeu Anton Durcovici, Episcop de Iaşi, de asemenea martir, şi a servului lui Dumnezeu Martin Benedict, preot din Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, pentru beatificare şi canonizare. S-a continuat cu Arhidieceza de Alba Iulia, în particular cauza servului lui Dumnezeu Marton Aron, Episcop de Alba-Iulia, la care dosarul trebuie completat cu un miracol pentru beatificare. IPS Jakubinyi a răspuns că Biserica, acasă, se roagă pentru ca acest miracol să aibă loc.

S-a vorbit şi despre dorinţa exprimată de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea în timpul pontificatului său, de a ridica împreună, la cinstea altarelor, Sfinţii Bisericii din România de ambele rituri. S-a continuat apoi cu Arhidieceza de Bucureşti: cauza servului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot al acestei Arhidieceze, şi s-a amintit că este o cauză în fază de redactare, pentru că există o atenţie cu totul deosebită la martiri.

S-a trecut apoi la Arhiepiscopia Majoră de Făgăraş şi Alba Iulia, a românilor: Servii lui Dumnezeu Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu, pentru declararea de fericiţi martiri. S-a amintit despre faptul că există deja un postulator şi se pregătesc volumele actelor procesului pentru a se verifica validitatea juridică a acestor cazuri. Dacă totul este în regulă, se va numi în continuare un relator care va prezenta aşa numita pozitio.

Desigur, nu există o limită de timp la aceste cauze; când această poziţie va fi gata, va fi înmânată teologilor şi apoi părinţilor, Cardinalilor şi Episcopilor care verifică aceste cauze, şi apoi ajunge pe masa Sfântului Părinte. De asemenea, prefectul Congregaţiei, Arhiepiscopul Angelo Amato, sublinia că au actualmente în lucru peste 2000 de cauze, de aceea sunt aglomeraţi şi ne cer răbdare şi încredere în munca lor, aşa cum ei au încredere în noi şi în informaţiile pe care noi le vom furniza. S-a continuat analiza cu Oradea Mare a latinilor: Servul lui Dumnezeu Szilard Bogdanffy, Episcop de Oradea Mare, pentru beatificare ca şi martir. Este cauza în faza cea mai înaintată, fiind închisă şi mai trebuie doar prezentată pe masa Sfântului Părinte, de aceea se prevede probabil încă în anul acesta posibilitatea beatificării.

În continuare, secretarul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor s-a referit şi la cauzele Diecezei de Satu-Mare: Servul lui Dumnezeu Ioan Ham, Episcop de Satu-Mare, pentru beatificare şi canonizare – această cauză trebuie completată şi procesul are nevoie de noi date din Dieceză; de asemenea s-a referit şi la Servul lui Dumnezeu Ioan Scheffler, Episcop de Satu-Mare, care va fi discutată în 20 aprilie, în sesiunea ordinară a Cardinalilor şi Episcopilor, după care Episcopii au mai amintit alte eventuale cauze care ar putea să fie introduse.

În cuvântul său, prefectul Congregaţiei a subliniat că în general, pentru călugări sau călugăriţe, cauzele trebuie introduse de către Superiorul sau Superioara generală a Ordinelor de viaţa consacrată, şi a prezentat publicaţiile oferite de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pentru fiecare Episcop: atât o documentaţie cu întreaga procedură legală pentru declararea unei persoane ca şi fericit sau martir pentru canonizare, cât şi un catalog, un index al cauzelor care se află actualmente pe rol. De asemenea, Excelenţa Sa a subliniat că nu ei sunt cei care pornesc cauzele sfinţilor ci în general acestea le parvin. Excelenţa Sa a dorit să facă o invitaţie la a se vedea cum Ordinele masculine şi feminine se interesează de membrii Institutelor de viaţă consacrată, în timp ce Episcopii ar trebui să se intereseze poate mai mult de preoţi, de laici, de familie, pentru a putea avea cât mai multe persoane cu trăire adevărată, cu practicarea eroică a virtuţilor, ca modele de sfinţenie a vieţii, arătând că sfinţenia este posibilă şi în zilele noastre.

Întâlnirea s-a încheiat cu un cuvânt de mulţumire din partea Înalt Preasfinţitului Jakubinyi – în lipsa preşedintelui Conferinţei Episcopale, Arhiepiscop Ioan Robu -, care a oferit şi o icoană Excelenţei Sale Angelo Amato.

Am urcat, în continuare, la Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative, unde am fost primiţi de către secretarul acestui Consiliu Pontifical, Mons. Juan Ignacio Arrieta Ochoa, în absenţa preşedintelui. Ne-am bucurat că între oficialii acestei Congregaţii este şi pr. greco-catolic Ioan Pop, din Eparhia de Oradea. Secretarul a început printr-un cuvânt de bun venit adresat nouă tuturor, şi apoi, în câteva cuvinte, a explicat rolul pe care acest Consiliu Pontifical îl are, acela de a pregăti legislaţia Bisericii, sau anumite schimbări în legislaţia canonică, de a ajuta dicasterele Curiei Romane în problemele juridice, pe Sfântul Părinte în toate solicitările care parvin. De asemenea, au anumite iniţiative când unele legi trebuie să fie modificate, şi stau la dispoziţia Episcopilor, respectiv a Conferinţelor Episcopale, pentru probleme de natură juridică, putând fi contactaţi telefonic, sau prin alte mijloace. Sunt 12 persoane, dar cu un număr mare de consultori, care în general sunt profesori de drept canonic, specialişti în acest domeniu, şi acest dicaster are competenţă pentru ambele Drepturi Canonice, atât pentru cel latin cât şi pentru cel oriental.

S-au amintit anumite iniţiative, sesiuni ştiinţifice internaţionale, care vor avea loc în mod particular în luna octombrie, celebrarea împlinirii a 20 de ani de la publicarea Codului Canonic Oriental. Consiliul Pontifical doreşte să ajute Bisericile sui iuris care nu au redactat încă Dreptul particular. De asemenea, alte norme juridice care vin de la Conferinţele Episcopale, sunt uneori trecute prin acest dicaster. Sunt 6 Comisii care lucrează pe diferite teme, cum ar fi îmbunătăţirea dreptului procesual, dreptul patrimonial, probleme de drept penal, probleme de consens matrimonial, probleme de abandon formal a Bisericii şi altele asemenea lor.

A luat cuvântul Preasfinţitul Martin Ross, responsabil cu această problemă în cadrul Conferinţei Episcopale, care a vorbit despre stadiul în care se află propunerea pentru statutele Conferinţei Episcopale, şi faptul că au fost revăzute şi adăugate toate corecţiile propuse de către Roma. Preasfinţitul Virgil, luând cuvântul, a salutat pe Excelenţa Sa Arietta Ochoa şi în numele Preafericitului Lucian, arătând diversitatea Conferinţei noastre Episcopale, tri-rituală şi tri-naţională: 6 Dieceze şi 5 Eparhii, sigur latinii ghidându-se după Codul de Drept Canonic latin (CIC) iar orientalii după Codul Bisericilor Răsăritene (CCEO). De asemenea, în câteva cuvinte a prezentat funcţionarea Conferinţei Episcopale Române şi a Sinodului Bisericii Arhiepiscopale Majore. S-a mai amintit faptul că şi statul român a cerut statutele de funcţionare a Bisericilor, şi atunci s-au înmânat Codurile de Drept Canonic.

Apoi a intervenit Preasfinţitul Florentin, vorbind despre documentele elaborate în cadrul Sinodului Arhiepiscopal Major şi faptul că participarea Episcopilor greco-catolici la Conferinţa Episcopală este un semn de colegialitate episcopală, dar forul suprem al Bisericii Greco-Catolice este de fapt Sinodul Arhiepiscopal Major şi nu Conferinţa Episcopală. Orice decret sau orice lege, orice document cu caracter legislativ care se decide în Conferinţa Episcopală va trebui discutat şi în Sinod şi în situaţia în care este acceptat, atunci devine lege şi pentru Biserica Greco-Catolică. S-au mai amintit şi anumite norme interne, la nivel diecezan, pe care fiecare Episcop le dă pentru bunul mers al propriei Eparhii sau Dieceze. Secretarul Consiliului Pontifical a oferit ajutorul dicasterului său pentru a rezolva problemele care încă mai sunt în discuţie cu privire la dreptul particular al Bisericilor. S-au discutat apoi anumite probleme juridice cu legislaţia statală, şi problema bunurilor patrimoniale, în particular a restituirii bisericilor.

A fost amintită de asemenea şi problema Concordatului cu istoricul ei, de către Înalt Preasfinţitul Jakubinyi. Preasfinţitul Virgil, în cuvântul său, a reluat problema preoţilor greco-catolici căsătoriţi care se află în pastoraţie pe teritoriile Diecezelor latine. Secretarul Consiliului Pontifical a atras atenţia şi asupra protecţiei pastorale pe care o au în vedere Episcopii Diecezelor latine. În încheiere, Mons. Arrieta Ochoa a spus: „Suntem la dispoziţia voastră pentru tot ceea ce aveţi nevoie în domeniile care aparţin dicasterului nostru şi chiar dacă aveţi situaţii particulare sau personal doriţi să veniţi aici, noi suntem aici şi vă primim cu braţele deschise”. Preasfinţitul Martin Ross a mulţumit pentru primire şi pentru sugestii şi a oferit o icoană din partea membrilor Conferinţei Episcopale.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla