Vizita ad limina a Episcopilor din România (sâmbătă, 13 februarie) I

publicat la 14 februarie 2010 în Ştiri

Vizita ad limina Apostolorum la Roma a Conferinţei Episcopilor din România, 8-13 februarie 2010

A VI-a zi a vizitei ad limina Apostolorum – sâmbătă, 13 februarie 2010:

Episcopii au început această zi la Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Serviciilor de Sănătate, unde am fost întâmpinaţi de către preşedintele acestui Consiliu Pontifical, Excelenţa Sa Zygmunt Zimowski, şi secretarul, Mons. Jose Luis Redrado. De asemenea, împreună cu aceştia se afla şi Mons. Dario şi alţi reprezentanţi ai acestui dicaster. După o scurtă rugăciune introductivă, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii ne-a făcut o scurtă prezentare a propriului dicaster, şi apoi s-a dat cuvântul responsabilului pentru acest domeniu din Conferinţa Episcopală Română, PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, care a făcut o prezentare generală, arătând activitatea pe care o au preoţii cu precădere în spitale şi, de asemenea, activităţi ale Asociaţiilor Medicilor Catolici.

Preşedintele Consiliului Pontifical s-a interesat asupra legislaţiei în ceea ce priveşte pastoraţia sanitară, legislaţia în privinţa avortului şi bioeticii în România. Răspunzând, Preasfinţitul Aurel Percă a arătat că, după anul 1990, a intrat în vigoare legea avortului şi actualmente, România se află pe unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte această problemă. S-a mai discutat şi problema colaborării cu alte Biserici creştine în acest domeniu; s-a arătat că, în general, toate cultele creştine sunt împotriva avortului, dar lipseşte o cateheză sistematică. S-au arătat şi dificultăţile care apar uneori în colaborarea în domeniul pastoraţiei sanitare cu alte culte creştine.

IPS Ioan Robu a vorbit despre existenţa unui spital cu personal din diferite biserici creştine – o iniţiativă foarte binevenită dar care nu a putut fi continuată în mod mulţumitor; de asemenea, a amintit despre existenţa a două şcoli post-liceale pentru asistente medicale. Preasfinţitul Petru Gherghel a amintit despre un mic spital într-un centru rural, care este deschis pentru toţi creştinii, şi de asemenea, despre existenţa unor centre de asistenţă şi alte iniţiative pastorale pentru sănătate şi pentru ţigani. Subsecretarul Consiliului Pontifical a dat exemplul unui medic şi al unui farmacist care, ajunşi la pensie, ar fi dorit să se pună la dispoziţia Bisericii Catolice acolo unde este nevoie, pe o perioadă de un an sau 6 luni.

imagine

În continuare, IPS Jakubinyi a făcut un scurt raport asupra modalităţii în care sunt pregătiţi seminariştii, printr-un an practic: după ce parcurg câţiva ani în seminar, o perioadă de timp o petrec în asistenţa bolnavilor, încercând să se roage împreună cu ei, să intre în dialog cu ei; s-a amintit, de asemenea, despre Asociaţia Medicilor Creştini, o asociaţie care cuprinde şi protestanţi, dar care trebuie să se ghideze după morala catolică. Preasfinţitul Aurel Percă s-a interesat asupra modalităţii în care s-ar putea specializa anumite persoane în probleme de bioetică. Preşedintele Consiliului Pontifical a răspuns că există această posibilitate pentru preoţi, în diferite centre din Roma. S-a mai amintit iniţiativa a 3 cărţi de rugăciune pentru bolnavi, şi de asemenea, preşedintele Consiliului Pontifical a încurajat Episcopii să încerce să antreneze cât mai mult tinerii în domeniul grijii faţă de cei bolnavi, pentru că de multe ori „tinerii aşteaptă invitaţia noastră pentru a se îngriji de bolnavi”.

Subsecretarul acestui Consiliu Pontifical a mulţumit pentru informaţiile pe care le-au transmis Episcopii noştri şi a exprimat dorinţa de a continua acest schimb de informaţii, remarcând progresele care s-au făcut şi a propus ca, dacă va exista un raport care să cuprindă toate realizările din Eparhii sau Dieceze, acesta să fie publicat sub forma unei informaţii în revista Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Serviciilor de Sănătate. A urmat cuvântul preşedintelui Consiliului Pontifical, care a mulţumit pentru prezenţa Înalţilor Prelaţi din România şi a încheiat cu o rugăciune.

Următoarea întâlnire a avut loc la Congregaţia pentru Educaţia Catolică, unde am fost primiţi de către secretarul JeanLouis Brugues, călugăr dominican. După un moment de rugăciune, Excelenţa Sa a prezentat structura Congregaţiei cu secţiunile sale: o secţiune care se ocupă de seminarii, o altă secţiune care se ocupă de şcoli, şi o a treia secţiune care se ocupă de universităţi.

Preasfinţitul Aurel Percă, reprezentantul Conferinţei Episcopale pe acest domeniu, a făcut o prezentare generală mai întâi a Conferinţei Episcopale şi apoi a structurilor de învăţământ din întreaga Biserică Catolică, atât pentru latini, cât şi pentru bizantini, arătând că sunt două Seminarii majore pentru latini, la Iaşi şi Alba Iulia – Seminarul de la Iaşi pentru candidaţii din Iaşi şi Bucureşti, iar cel din Alba-Iulia pentru cele 4 Dieceze de limbă maghiară şi germană. Aceste structuri sunt afiliate la Universitatea din Lateran. De asemenea, s-a amintit de cele 4 Seminarii greco-catolice, şi de faptul că toate sunt incluse în Universităţi statale. Chiar dacă există o scădere a vocaţiilor datorită scăderii populaţiei şi secularizării, totuşi se poate spune că Seminariile au încă mulţi candidaţi.

Şcoala catolică trebuie să se adapteze legilor şi tuturor prevederilor venite din partea Ministerului Învăţământului. Totodată, există şi grădiniţe de care se ocupă în mare parte persoanele consacrate, sunt şi şcoli medii în colaborare cu Inspectoratele locale, Licee sub tutela Bisericii, cu profesori plătiţi de către stat. De multe ori însă lipseşte puntea de legătură între grădiniţă şi liceu. Învăţătorii şi profesorii care predau în şcoli sunt atât ortodocşi cât şi catolici, desigur aleşi pe criterii ale titlurilor academice dobândite, dar şi cu aprobarea Episcopului locului. Religia este disciplină obligatorie în partea ciclului primar de învăţământ, dar apoi devine facultativă, se continuă uneori cu cateheza în parohii, alteori profesorii de religie predau orele chiar în parohii.

S-a spus, de asemenea, că sunt mulţi elevi care frecventează şcolile catolice, care participă la olimpiadele organizate de aceste şcoli şi sunt o parte care locuiesc în internatele acestor şcoli, acolo unde există asemenea structuri. S-a pus şi problema restituirii şcolilor: Preasfinţitul Virgil Bercea a arătat că, în parte, nu sunt restituite sau, în parte, când sunt restituite, aceste clădiri se află într-o stare jalnică, amintind şi faptul că Biserica Greco-Catolică nu are Seminarii minore, are doar licee mixte cu profil teologic. S-a arătat, de asemenea, că în cadrul învăţământului legile se schimbă adeseori cu mare viteză şi uneori catolicii sunt acuzaţi de prozelitism.

Secretarul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, Mons. Jean-Louis, a întrebat despre situaţia din Republica Moldova, întrebare la care a răspuns Preasfinţitul Anton Coşa, arătând că viitorul acestei Republici nu îl ştie decât Domnul, dar că actualmente sunt momente de speranţă, „depinde dincotro bate vântul în continuare”. Nu au dreptul încă să înfiinţeze grădiniţe şi atunci au fost nevoiţi să le numească „Centre de formare pentru copii” – şi astfel au fost acceptate de către Stat. Statul laic actual nu vrea să favorizeze nici un cult şi de aceea încearcă să fie neutru, nivelul de viaţă este însă destul de coborât.

S-a vorbit în continuare despre învăţământul superior, despre legătura cu Universităţile statale, arătând că în aceste universităţi statale de multe ori există, alături de Facultăţile de Teologie Catolică, şi alte Facultăţi de Teologie ale altor culte creştine. S-a subliniat faptul că, pentru seminarişti, cei care se pregătesc pentru pastoraţie, există alături de curriculum universitar şi o pregătire specială, o secţiune pastorală şi o altă secţiune didactică pentru laici.

Preasfinţitul Virgil, Decanul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, a subliniat că Facultatea Babeş-Bolyai din Cluj are 4 facultăţi de Teologie şi un Institut de Ebraică, amintind că Eminenţa Sa prefectul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, Cardinalul Zenon Grocholewsky, este doctor honoris causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, şi că a vizitat deja de 3 ori oraşul Cluj-Napoca.

Mons. Pascal a întrebat asupra ciclului de doctorat, şi Preasfinţitul Virgil a răspuns că acesta există doar pentru Arhidieceza de Alba-Iulia şi Dieceza de Iaşi şi pentru candidaţii din aceste Seminarii. De asemenea, s-a amintit de o iniţiativă pentru un Institut Teologic la Iaşi, cu o Facultate ecleziastică. În continuare, s-a pus problema ratio studiorum pentru candidaţii la preoţie, arătându-se că seminariştii greco-catolici nu depind de acest dicaster. S-a discutat, de asemenea, importanţa unei perioade propedeutice în cadrul formării seminariale, s-a răspuns că în general în Seminariile latine, existând Seminariile minore, nu mai este nevoie de această perioadă pregătitoare, sau cei care se dovedesc a fi nepregătiţi sunt trimişi pentru a fi pregătiţi de preoţii parohi. S-au atins şi alte probleme de interes comun, după care întâlnirea s-a încheiat cu o rugăciune şi un mic cadou oferit din partea Preşedintelui Conferinţei Episcopale.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *