Preasfințitul Ioan Chertes, Episcopul titular de Cantano, auxiliar de Cluj-Gherla (1949-1972) a încetat din viață în 31 ianuarie 1992, la Clinica Medicală Universitară din Cluj-Napoca.

Slujba de înmormântare a Episcopului Ioan Chertes s-a celebrat în Piața Libertății din Cluj-Napoca (din cauza nerestituirii locașurilor de cult), la 4 februarie 1992, și a fost oficiată de către Mitropolitul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Cardinalul Alexandru Todea, împreună cu Nunțiul Apostolic John Bukovski și întregul Cor episcopal greco-catolic. A fost înhumat la Cluj, în cripta călugărilor bazilieni din Cimitirul Mănăștur.

Cardinalul Alexandru Todea, amintind despre activitatea tânărului student Ioan Chertes, arăta că, fiind și el trimis la Roma în anul 1934, la Colegiul Urbano de Propaganda Fide, „repartizat într-o cameră cu 20-30 de studenți din diferite țări, „doctorul” nostru (il prefetto) era Ioan Chertes” (Viața Creștină, 3 (49) 1992).

La ceremonia înmormântării, săvârșită în Piața Libertății din Cluj (…) Nunțiul Apostolic, IPS John Bukovski, comunicând mesajul Papei Ioan Paul al II-lea, arăta că Arhiepiscopul emerit Ioan Chertes „a devenit asemenea lui Cristos, Supremul Preot, prin suferință și martiriu. În timpul vieții și-a oferit în tăcere suferința, a fost un prelat care a luptat atât de mult în vremuri grele și a suferit ca să depună mărturia unității Bisericii și integrității credinței”.

Cu aceeași ocazie, în panegiricul său, Cardinalul Alexandru Todea îl caracteriza astfel: „preot a cărui viață a fost o înlănțuire de bucurii și dureri, om de caracter, preot sfânt, potir plin de viață divină (…), lumină pentru a lumina, har pentru a ierta și pregătire la sfârșitul vieții spre drumul veșniciei. Mărturisitor al credinței și martir al suferinței, la fel ca în troparul mărturisitorilor: «îndreptar al credinței și chip al blândeței, învățător al înfrânării»„. (S. A. Prunduș, C. Plaianu, Cei 12 Episcopi Martiri, Cluj-Napoca, 1998, p. 152).