Întrebarea fundamentală

a parcursului sinodal

Cum mergem împreună?

O Biserică sinodală, vestind Evanghelia, „merge împreună”: cum se realizează astăzi acest „a merge împreună” în Biserica voastră particulară? Ce pași ne invită Spiritul să facem pentru a crește în acest „a merge împreună” al nostru?

Chestionar

Conform Documentului pregătitor, întrebarea fundamentală care conduce această consultare a poporului lui Dumnezeu, așa cum s-a amintit deja la început, este următoarea:

O Biserică sinodală, vestind Evanghelia, „merge împreună”: cum se realizează astăzi acest „a merge împreună” în Biserica noastră particulară? Ce pași ne invită Spiritul să facem pentru a crește în acest „a merge împreună” al nostru?

Pentru a răspunde, suntem invitați:

  1. să ne întrebăm ce experiențe ale Bisericii noastre particulare ne readuce în minte întrebarea fundamentală;
  2. să recitim mai în profunzime aceste experiențe: ce bucurii au adus? Ce dificultăți și obstacole au întâlnit? Ce răni au scos în evidență? Ce intuiții au trezit?
  3. să percepem roadele care trebuie împărtășite: în aceste experiențe unde răsună glasul Spiritului? Ce anume ne cere El? Care sunt punctele de confirmat, perspectivele de schimbare, pașii de făcut? Unde înregistrăm un consens? Ce drumuri se deschid pentru Biserica noastră particulară?

Ca suport pentru întâlnirile care vor avea loc în cadrul etapei diecezane a Sinodului, Secretariatul General al Sinodului Episcopilor propune un chestionar în jurul a 10 nuclee tematice (cf. Documentul pregătitor).

Fiecare temă conține o serie de întrebări care să ajute la evidențierea experiențelor și la sporirea bogăției întâlnirilor. Această listă poate să fie adaptată la diferitele contexte locale, iar temele pot fi aprofundate sau simplificate, putându-se alege în jurul căror teme se vor derula întâlnirile în cadrul diverselor comunități. Lista de mai jos a fost adaptată contextului eparhiei noastre și este menită a ghida și ajuta derularea consultărilor.

I. Însoțitorii. În Biserică și în lume suntem alături pe același drum, adică „mergem împreună”.

I.1. Reușim să fim tovarăși de drum pentru oamenii din jurul nostru, din localitatea noastră, din cartierul nostru sau de la locul nostru de muncă? Sau păstrăm distanța față de ei?

I.2. Încercăm să ne apropiem de cei pe care nimeni nu vrea să-i întâlnească?

I.3. Cum credem că ar putea fi Biserica/parohia/comunitatea noastră mai aproape de familii și de tineri, de săraci și de cei aflați la periferie?

I.4. Cum putem transforma parohiile noastre în comunități vii, calde, afectuoase, primitoare, în care să domnească solidaritatea și spiritul de slujire?

I.5. Cum vedem Biserica Greco-Catolică de mâine? Care vi se pare că este misiunea ei specifică?

II. Ascultarea. Ascultarea tuturor fraților și surorilor este un element fundamental al sinodalității.

II.1. Cum sunt ascultați laicii și cu precădere tinerii și femeile în comunitățile parohiale/asociații? Cum este integrată în Biserică opinia călugărilor și a călugărițelor?

II.2. Ce spațiu are glasul minorităților, al celor respinși de societate, al persoanelor care suferă de sărăcie, marginalizare sau excluziune socială?

II.3. Reușim să identificăm prejudecăți și stereotipuri care ne împiedică în a-i asculta pe alții?

II.4. Cum integrăm vocile profesioniștilor în diferite domenii?

II.5. Reușim să le acordăm atenție celor care au opinii diferite de ale noastre?

III. Comunicarea. Toți membrii Bisericii trebuie să fie invitați să-și spună cuvântul.

III.1. Ce ne permite sau, dimpotrivă, împiedică să vorbim sincer, curajos și responsabil în Biserica noastră locală și în societate?

III.2. Cum funcționează raportul cu mass-media locală (nu exclusiv catolică)?

III.3. Cine se exprimă în numele comunității noastre și cum sunt aleși cei chemați să o facă?

III.4. În societate, în mediile pe care le frecventăm în mod obișnuit, suntem capabili să ne exprimăm valorile fără frică, cu libertate, în spiritul adevărului, dar; și cu dragostea lui Cristos, în ciuda riscului de a fi combătuți?

III.5. Dacă e cazul, suntem gata să ne asumăm persecuția pentru a rămâne credincioși Cuvântului lui Dumnezeu?

IV. Celebrarea. Sinodalitatea este posibilă doar acolo unde este fundamentată pe ascultarea comunitară a Cuvântului lui Dumnezeu.

IV.1. Cum promovăm participarea activă a tuturor credincioșilor la slujbele liturgice? Percepeți în Liturghie elemente discordante în raport cu o viziune sinodală asupra Bisericii? Care?

IV.2. Liturghia duminicală este trăită de creștini ca o întâlnire plină de bucurie cu Dumnezeul cel înviat? Sau modul de celebrare este prea rece și impersonal, iar cuvintele nu încălzesc și nu hrănesc inima?

IV.3. Cei care vin doar ocazional la Liturghie sunt impresionați de celebrare sau nu? O înțeleg? Dar credincioșii obișnuiți? Ce ar face-o mai accesibilă?

IV.4. Cum a influențat perioada pandemiei practica și viața de credință? Ce probleme preexistente a pus în evidență? Ce resurse noi a suscitat?

IV.5. Ar fi necesară o reînnoire (reformă) liturgică? În ce sens?

V. Misiunea. Toți creștinii sunt chemați să participe la misiunea Bisericii.

V.1. Ne simțim cu toții chemați, ca discipoli ai lui Cristos și părtași la preoția universală, la a fi protagoniști ai propovăduirii Evangheliei la toată lumea? Simțim dorința de a fi misionari, de a fi mărturii umile, dar curajoase ale credinței în Dumnezeu, acolo unde trăim: în familie, la locul de muncă, în localitate?

V.2. Cum îi susține comunitatea pe membrii săi angajați într-o slujire anume în societate (în domeniul social și politic, în cercetarea științifică și învățământ, în cel cultural și artistic, în promovarea dreptății, apărarea drepturilor umane și în îngrijirea mediului etc.)?

V.3. Pe ce căi ar trebui să vestim Evanghelia celor care nu frecventează biserica, mai ales tinerilor?

V.4. Avem noi, greco-catolicii, o misiune aparte în lume sau în mijlocul neamului românesc? Care anume?

V.5. Formele de pastorație folosite până acum trebuie păstrate ca atare sau le considerăm perimate? Ce mijloace noi ar fi de adoptat? Avem curajul/ni se permite să luăm inițiative? Sau așteptăm să ni se spună ce avem de făcut?

VI. Dialogul. Dialogul aduce cu sine înțelegerea interlocutorului, chiar dacă necesită multă răbdare, iar uneori presupune suferință.

VI.1. Care sunt locurile și modalitățile de dialog în cadrul Bisericii noastre?

VI.2. Există ocazii de dialog între preoți și laici? Între reprezentanții comunității parohiale și episcop/reprezentanții diverselor structuri eparhiale? Cum ar putea fi favorizat dialogul?

VI.3. Cum promovăm colaborarea cu parohiile vecine, cu și între comunitățile călugărești prezente în teritoriu, cu și între asociațiile și mișcările laicale?

VI.4. La ce probleme deosebite din Biserică și societate trebuie să fim mai atenți?

VI.5. Ce experiențe de dialog și de colaborare avem cu credincioșii de alte religii și cu aceia care nu au nicio afiliere religioasă?

VII. Ecumenismul. Dialogul între creștinii de diferite confesiuni ocupă un loc special în drumul sinodal.

VII.1. Ce relații avem cu comunitățile necatolice? Avem experiențe de colaborare cu acestea? Cu ce roade? În ce domenii am putea să cooperăm? Ce dificultăți întâmpinăm? Cum pot fi depășite? Cum putem face un pas în plus spre celălalt?

VII.2. Ce experiențe pozitive de iertare reciprocă am putea împărtăși?

VII.3. Există vreun progres în apropierea reciprocă în vederea promovării unității creștine?

VII.4. Care este rolul nostru, al greco-catolicilor, în mișcarea ecumenică?

VII.5. Putem învăța ceva de la alții, chiar și de la cei de alte confesiuni/religii sau de la cei care nu cred?

VIII. Autoritatea. O Biserică sinodală este o Biserică participativă și coresponsabilă.

VIII.1. Cum este exercitată autoritatea și conducerea în cadrul comunităților noastre?

VIII.2. Cum se promovează slujirile laicale și asumarea de responsabilități din partea credincioșilor? Avem deprinderea de a lua deciziile împreună în comunitățile noastre?

VIII.3. Avem experiențe de sinodalitate la nivelul Bisericii noastre (la nivelul consiliilor parohiale, de exemplu)? Cum sunt alcătuite aceste consilii? Sunt reprezentate în acestea diferitele componente ale comunității: cei implicați în cateheză, în social, animarea Liturghiei? Sunt prezenți în acestea tinerii alături de vârstnici? Femeile alături de bărbați? Sunt reprezentați în aceste structuri toți cei care ar avea un cuvânt de spus în ceea ce privește bunul mers al comunității?

VIII.4. Ce atitudine primează în relațiile păstorului cu credincioșii (blândețea, purtarea de grijă sau autoritarismul, autosuficiența)? Oare suntem încă o Biserică prea clericală?

VIII.5. Ce reforme ale „structurilor” și ale „mijloacelor” considerați că sunt necesare astăzi pentru ca Biserica noastră să fie mai după inima Domnului și misiunea ei să devină mai eficace?

IX. Decizia. Într-un model sinodal, hotărârile se iau după consultarea tuturor, întru ascultarea față de Spiritul Sfânt care poate inspira pe oricine în sânul comunității.

IX.1. După ce proceduri și prin ce metode discernem și luăm hotărâri împreună? Cum ar putea fi acestea îmbunătățite?

IX.2. În ce mod și cu ce instrumente asigurăm transparența luării hotărârilor?

IX.3. Modul în care se decide favorizează ascultarea întregului popor al lui Dumnezeu?

IX.4. Practicăm în mod obișnuit discernământul comunitar, în consiliul parohial, în echipe și în grupuri?

IX.5. Cum putem crește în capacitatea de a lua decizii împreună. Sau oare suntem o comunitate care deleagă preotului toate hotărârile? Or, dimpotrivă, una în care preotul își arogă exclusiv dreptul de a decide?

X. Formarea. Sinodalitatea presupune o pregătire continuă.

X.1. Cum formăm în Biserica noastră persoanele, îndeosebi cele care ocupă roluri de responsabilitate în cadrul comunității, pentru a deveni mai capabile să „meargă împreună” cu toți ceilalți, favorizând ascultarea reciprocă și dialogul?

X.2. Cum s-ar putea spori capacitatea de a se discerne și de a se exersa autoritatea într-un mod sinodal?

X.3. Ce instrumente ne ajută să citim trăsăturile culturii în care trăim și impactul lor asupra modului nostru de a trăi în Biserică?

X.4. Cum putem crește în sensul sinodalității, în a merge împreună? Cum să ne antrenăm în acest stil pentru a-l practica și a ni-l însuși din ce în ce mai mult?

X.5. Cum ați defini în sinteză o Biserică sinodală? Ce vise nutriți în legătură cu acest parcurs?