Întrebarea fundamentală

a parcursului sinodal

Cum mergem împreună?

O Biserică sinodală, vestind Evanghelia, „merge împreună”: cum se realizează astăzi acest „a merge împreună” în Biserica voastră particulară? Ce pași ne invită Spiritul să facem pentru a crește în acest „a merge împreună” al nostru?

Sinodalitatea: A merge împreună

Biserica Catolică cheamă întregul popor al lui Dumnezeu pentru a-și descoperi aceea natură profund sinodală. Obiectivul primei faze este consultarea poporului lui Dumnezeu, la nivel eparhial, „acolo unde Bisericile locale, într-o lucrare pasionată și întrupată, să imprime un stil de comuniune și participare impregnat de misiune”[1].

Particularitatea acestui Sinod reprezintă modul și metoda de a integra toate structurile și vocațiile din sânul unei eparhii: comunități parohiale, mișcări laicale, comunități călugărești, femei și bărbați, tineri și bătrâni.

Toți cei botezați sunt invitați a da un impuls de ascultare, discernământ și înnoire astfel încât nimeni să nu se simtă exclus sau marginalizat din corpul comun al Bisericii.

Scopul Sinodului este: „unitatea dată de viziunea unui proiect unic împărtășit de toți membrii, ca semn profetic al unității Bisericii”[2], și urgența unei reînnoiri pastorale, ascultând semnalele care provin din realitățile locale, iar sinteza finală a acestui Sinod trebuie să constituie un imbold la revigorarea Bisericii noastre și o contribuție la parcursul Bisericii Universale.

Context și scop – Visul sinodal al Papei Francisc

Papa Francisc a invitat întreaga Biserică la un parcurs sinodal în perioada 2021-2023, apreciind că un atare drum este ceea ce Domnul așteaptă de la Biserica timpurilor noastre. Sunt programatice, pentru viziunea sa sinodală, termenii în care și-a prezentat pontificatul în chiar prima sa luare de cuvânt, drept un drum al episcopului Romei împreună cu credincioșii, „un drum de fraternitate, dragoste și încredere reciprocă[3]. Un alt moment important în nașterea acestui drum este discursul[4] pe care l-a ținut (în 2015) la aniversarea a 50 de ani de la instituirea Sinodului episcopilor[5], prilej cu care a vorbit despre sinodalitate ca o „dimensiune constitutivă a Bisericii”[6]. În urma acestor imbolduri, multe Biserici locale s-au angajat deja pe această cale a sinodalității[7]. Sinodul pe tema sinodalității dorit de Papa Francisc, inițial programat pentru toamna anului 2022 ca o adunare a episcopilor, a fost regândit pe o perioadă mai largă de timp, implicând în diferite etape întregul popor al lui Dumnezeu pe un subiect care ne privește pe toți în mod direct[8].

Înscrierea noastră în parcursul sinodal

Ne înscriem și noi în acest parcurs, demarând în lunile următoare, în mijlocul comunităților Bisericii Greco-Catolice, o reflecție pentru a încerca să descoperim împreună cum poate deveni mai corespunzătoare unui model sinodal realitatea noastră eclezială. Sinodalitatea ca mod de a fi al Bisericii este ceva de descoperit și construit, treptat și cu ajutorul Domnului. Cum înțelegem afirmația: „Biserica este constitutiv sinodală”? Cum ar putea deveni Biserica noastră mai sinodală, dincolo de structurile deja existente? Cum ar putea regăsi organisme sinodale specifice tradiției sale? Cum ar putea deveni acest parcurs o cale de reînnoire pentru Biserica noastră?

Aparținând aceluiași popor al lui Dumnezeu, cu toții – credincioși laici, călugări și călugărițe, diaconi, preoți și episcopi – suntem chemați să trăim în spirit de fraternitate, implicându-ne potrivit propriei chemări, conform darurilor noastre, slujirii ce o avem în sânul Bisericii. Domnul ne-a așezat împreună în realitatea noastră eclezială, iar viața noastră creștină este autentică în măsura în care cu toții ne străduim să ascultăm Cuvântul, să discernem împreună voința lui Dumnezeu și tot împreună să o împlinim. Acest „împreună” s-ar cere să capete tot mai mult caracteristicile totalității și ale incluziunii, fiind incompatibil cu orice formă de marginalizare și de discriminare. Sinodalitatea ar trebui să devină stilul Bisericii lui Cristos pentru a însufleți întreaga viață bisericească (la nivel pastoral, liturgic, educativ, cultural, caritativ, ecumenic). Este de presupus că proiectarea unui mod de a fi mai sinodal va antrena deopotrivă înnoirea structurilor și crearea unora noi, în așa fel încât participarea tuturor la viața și misiunea Bisericii să poată fi mai abundent favorizată, precum și conlucrarea între persoane, comunități, asociații.

Chemarea Papei de a participa la acest drum sinodal reprezintă o oportunitate pentru Biserica noastră și ajunge la credincioșii săi în momentul potrivit. După cele trei decenii trecute de la căderea comunismului și ieșirea din catacombe, timp al reconstrucției comunităților, edificiilor de cult și în general a structurilor necesare desfășurării misiunii, a sosit momentul de a ne sincroniza cu pașii înainte făcuți în ultimele decenii în Biserica Catolică, adoptând viziunea ecleziologică propusă de Conciliul Vatican II, și deschiderea post-conciliară spre realitățile actuale. Biserica Greco-Catolică din România are prilejul de a reflecta critic și constructiv asupra experiențelor sale (ecleziale și sinodale) din trecut și mai cu seamă din prezent, căutând să pună în valoare tezaurul moștenirii sale spirituale în contextul actual și să identifice calea dorită de Dumnezeu pentru viitor.

Participare și incluziune

Procesul sinodal început prin consultările și dezbaterile pe temele propuse mai jos se vrea a fi un loc în care toți membrii Bisericii noastre să poată să își exprime experiențele și trăirile, visele și așteptările în legătură cu Biserica, modul ei de a fi și de a acționa în lume, modul de a lua decizii și a le comunica, dar și cu privire la relațiile actuale și cele ideale între fiii săi, ori cu frații de alte confesiuni și religii, sau aceia care nu îmbrățișează o credință anume. Ne va fi de folos să ascultăm în legătură cu ce ar aștepta de la creștini în general și de la Biserica noastră în particular vocea unor persoane îndepărtate de viața Bisericii: acei credincioși care figurează în registrele parohiale, dar nu se implică în viața comunității; persoanele care au renunțat la practică după lockdown; tinerii care s-au îndepărtat de credință după „prima împărtășanie”; intelectualii mai mult sau mai puțin deschiși sferei religioase, vocile critice etc. Ar fi de dorit să fie integrate în consultare și persoane marginalizate sau auto-marginalizate: acei săraci din capătul satului/de la periferia orașului care nu se simt parte a comunității civile/religioase; unii dintre romii de pe teritoriul parohiei; unii dintre beneficiarii proiectelor sociale ale cutărei comunități ori asociații. Să mergem cu adevărat împreună, fiind atenți ca nimeni să nu rămână în urmă, mai ales frații și surorile aflați în situații sociale, economice și medicale dificile!

O experiență de rugăciune și har

Drumul sinodal este o experiență profund spirituală și de aceea organizarea acestei consultări s-ar cere să aibă în vedere, pe lângă întâlnirile și dezbaterile propriu-zise, spiritul de comuniune și rugăciune. Este recomandabil ca fiecare întâlnire să înceapă prin invocarea Spiritului Sfânt și să se încheie prin rugăciunea de mijlocire adresată Fericiților Episcopi martiri greco-catolici, iar reflecția și împărtășirile să aibă loc mereu în spirit de caritate și fraternitate. Am putea deopotrivă să purtăm cu toții acest parcurs și în rugăciunile noastre particulare.

Note:
[1] Discursul Papei Francisc la deschiderea Sinodului
[2] Scrisoarea circulară a Preafericitului Card. Lucian la deschiderea Sinodului
[3] Primul mesaj “Urbi et Orbi” al Papei Francisc, https://www.magisteriu.ro/primul-mesaj-urbi-et-orbi-al-papei-francisc-2013/
[4]Acesta este integral accesibil aici: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-aniversarea-a-50-de-ani-de-la-instituirea-sinodului-episcopilor-2015/
[5] Un organism creat de Papa Paul al VI-lea, ca o expresie concretă a colegialităţii definite la Conciliul Vatican II
[6] Ideea este reluată ulterior în constituţia Episcopalis communio, 6. Documentul integral poate fi găsit aici: https://www.vatican.va/content/francesco/it/apost_constitutions/documents/papa-francesco_costituzione-ap_20180915_episcopalis-communio.html
[7] Este cazul Bisericii din America Latină, Australia, Irlanda, Germania, Italia. Vom putea găsi în demersurile lor surse de inspiraţie,
[8] După principiul: „ceea ce îi priveşte pe toţi se cere discutat de către toţi” (Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, 65). Documentul a fost publicat la editura Sapientia şi este accesibil on line la adresa https://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/cti_documents/rc_cti_20180302_sinodalita_it.html)