Întrebarea fundamentală

a parcursului sinodal

Cum mergem împreună?

O Biserică sinodală, vestind Evanghelia, „merge împreună”: cum se realizează astăzi acest „a merge împreună” în Biserica voastră particulară? Ce pași ne invită Spiritul să facem pentru a crește în acest „a merge împreună” al nostru?

Circulara Cardinalului Lucian

Din scrisoarea circulară a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian
cu ocazia deschiderii procesului sinodal
pentru cea de-a XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor

Onoratului cler împreună slujitor,
Cuvioșilor călugări și călugărițe,
Tuturor instituțiilor, structurilor și asociațiilor arhieparhiale implicate în pastorație,
în educație, în cultură, în activitatea caritativă și în comunicațiile sociale,
Iubiților credincioși greco-catolici,

Dragii mei,

Biserica Catolică pregătește cea de-a XVI-a Adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor (2021-2023), a cărei temă este „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”. Prin intermediul acestui Sinod, sfântul părinte Papa Francisc cheamă Biserica să își redescopere natura profund sinodală. Sfântul părinte a dorit ascultarea reală a poporului lui Dumnezeu și garantarea participării tuturor la procesul sinodal, într-o sinergie care implică credincioșii, colegiul episcopal și pe urmașul Sfântului Petru, în conformitate cu misiunea fiecăruia.

Obiectivul primei faze a procesului sinodal, numită faza eparhială (octombrie 2021 – mai 2021), este consultarea poporului lui Dumnezeu[1] pentru ca procesul sinodal să se realizeze în ascultarea totalității celor botezați, în speranța de a contribui la punerea în mișcare a ideilor, energiilor și creativității tuturor celor care vor lua parte la itinerar, facilitând astfel împărtășirea roadelor angajării lor. […]

De ce este importantă sinodalitatea pentru Biserică?

Sinodalitatea reprezintă calea prin care Biserica poate fi reînnoită prin acțiunea Spiritului Sfânt, ascultând împreună ceea ce Dumnezeu are de spus poporului său. „Sinod” este un cuvânt vechi și venerabil în tradiția creștină, exprimând natura Bisericii ca popor al lui Dumnezeu care merge împreună. Termenul „sinod” înseamnă „a merge împreună”, adică „syn-hodòs”, unde „syn” e împreună, iar „hodòs” e cale. Toți suntem chemați în virtutea botezului nostru să fim participanți activi la viața Bisericii. În parohii, comunități creștine mici, mișcări laicale, comunități călugărești și alte forme de comuniune, femei și bărbați, tineri și bătrâni, suntem toți invitați să ne ascultăm unii pe alții pentru a auzi îndemnurile Spiritului Sfânt.

În timp ce Sinodul episcopilor a avut loc până acum ca adunare de episcopi cu și sub autoritatea Papei, Biserica își dă seama tot mai mult că sinodalitatea este calea întregului popor al lui Dumnezeu. Prin urmare, procesul sinodal nu mai este doar o adunare de episcopi, ci o călătorie pentru toți credincioșii, în care fiecare Biserică locală are un rol esențial. Autoritatea de învățătură a Papei și a episcopilor este în dialog cu sensus fidelium, vocea vie a poporului lui Dumnezeu[2]. Calea sinodalității încearcă să ia decizii pastorale care reflectă voința lui Dumnezeu, fundamentându-le în vocea vie a poporului pelegrin[3]. În această lumină, obiectivul actualului Sinod este de a asculta, ca întreg popor al lui Dumnezeu, ceea ce Spiritul Sfânt îi spune astăzi Bisericii. Trebuie să depunem un efort special pentru a asculta pe cei pe care am putea fi tentați să îi vedem ca neimportanți și pe cei care ne obligă să luăm în considerare noi puncte de vedere care ne pot schimba modul de gândire, fără a recurge la răspunsuri gata făcute sau la judecăți pre-formulate. Biserica urmează exemplul lui Dumnezeu însuși, care ascultă strigătul poporului său.

Ce reprezintă sinodalitatea pentru Biserică?

Pe scurt, sinodalitatea reprezintă modul și metoda de a integra toate categoriile de credincioși din sânul ei, astfel ca nimeni să nu se simtă exclus sau marginalizat din corpul comun al Bisericii. Unitatea dată de viziunea unui proiect unic împărtășit de toți membrii este un semn profetic al unității Bisericii. Este firesc ca în Biserică să existe structuri și instituții, dar și diferite categorii de membri, însă, în ultimă instanță, toți sunt fiii și fiicele lui Dumnezeu[4], cu toții suntem frați și surori întru Domnul. Sinodalitatea este tocmai ascultarea părerilor tuturor, întărindu-se astfel legătura dintre cler și mireni. Scopul nu este acela ca toți să fim la fel, ci acela de a merge împreună. Papa vrea o Biserică sinodală, un spațiu deschis în care toți să se poată simți acasă și să poată participa; o Biserică a ascultării, ascultând inspirațiile Spiritului Sfânt în adorație și în rugăciune, ascultând speranțele și crizele credinței prin care trec frații și surorile din diferite regiuni ale planetei. Este vorba despre urgența unei reînnoiri pastorale, ascultând semnalele care provin din realitățile locale.

În această deschidere spre sinodalitate trebuie să urmăm exemplul lui Isus. Într-un mod care surprinde și uneori îi scandalizează pe cei de lângă El, Isus îi acceptă ca interlocutori pe toți cei care ies în evidență din mulțime: ascultă cuvintele femeii cananeence (Mt 15,21-28), care nu poate accepta să fie exclusă de la binecuvântarea adusă de El; își permite dialogul cu samariteanca (In 4,1-42), în pofida condiției sale de femeie compromisă social și religios; solicită actul de credință liber și recunoscător al orbului din naștere (In 9), pe care religia oficială îl lichidase ca străin de perimetrul harului. Între cei care-l urmează pe Isus asumă importanță clară figura apostolilor pe care El însuși îi cheamă încă de la început, destinându-i la medierea autoritară a raportului mulțimii cu revelația și cu venirea Împărăției lui Dumnezeu. Alegerea apostolilor nu este privilegiul unei poziții exclusive de putere și de separare, ci harul unei slujiri inclusive de binecuvântare și de comuniune. Grație darului Spiritului Mântuitorului înviat a treia zi, aceștia trebuie să păstreze locul lui Isus, fără a-l înlocui: nu pentru a pune filtre prezenței sale, ci pentru a face ușoară întâlnirea cu El.

Preoții și diaconii joacă un rol crucial în însoțirea întregului popor al lui Dumnezeu pe calea sinodalității. Eforturile lor de promovare și punere în practică a unui mod mai sinodal de a fi Biserică a lui Cristos sunt de o importanță vitală. De aceea, îi rog pe preoți și pe diaconi să sprijine și să promoveze desfășurarea fazei arhieparhiale a procesului sinodal în Biserica noastră locală. […] Experiențele comunitare ale procesului sinodal trebuie încurajate în raport cu contribuțiile individuale, deoarece acestea manifestă mai bine spiritul sinodal al mersului împreună[5] […]

Rezultatele consultărilor în teritoriul arhieparhiei noastre, adică ideile, reflecțiile, sugestiile și propunerile sincere și pline de speranță venite din partea poporului lui Dumnezeu, vor fi sintetizate de către comisia arhieparhială a consultării sinodale de la Blaj, iar sinteza va fi trimisă către Sinodul episcopilor Bisericii noastre și către Conferința episcopilor catolici din România. Sinteza finală pe care Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș o va elabora la sfârșitul acestei perioade de ascultare și discernământ în teritoriu va constitui atât un imbold la revigorarea Bisericii noastre, cât și o contribuție a sa la parcursul Bisericii universale. Amintim că scopul Sinodului și prin urmare al acestei consultări nu este să producă documente, ci „să facă să răsară vise, să trezească profeții și viziuni, să facă să înflorească speranțe, să stimuleze încredere, să panseze răni, să împletească relații, să învie zori de speranță, să învățăm unul de la celălalt și să se creeze un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea forță mâinilor[6].

Un cuvânt sincer de recunoștință tuturor celor care organizează, coordonează și participă la acest proces sinodal. Călăuziți de Spiritul Sfânt, noi cu toții formăm pietrele vii prin care Dumnezeu zidește Biserica pe care o dorește pentru al treilea mileniu (1Pt 2,5).

Fie ca Sfânta Fecioară Maria, Regina apostolilor și Maica Bisericii, să mijlocească pentru noi pentru a mergem împreună pe calea pe care Dumnezeu ne-o pune înainte. Cu ea, rostim împreună ca popor al lui Dumnezeu: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).

Note:
[1] Cf. Episcopalis communio, 5,2. Documentul integral poate fi găsit aici: https://www.vatican.va/content/francesco/it/apost_constitutions/documents/papa-francesco_costituzione-ap_20180915_episcopalis-communio.html
[2] Cf. Comisia teologică internaţională, Sensus fidei în viața Bisericii, 74. Documentul a fost publicat în limba română la editura Sapientia şi este accesibil on line la adresa: https://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/cti_documents/rc_cti_20140610_sensus-fidei_it.html
[3] Comisia teologică internaţională, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, 3. Documentul a fost deopotrivă publicat la editura Sapientia şi este accesibil on line la adresa https://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/cti_documents/rc_cti_20180302_sinodalita_it.html
[4] Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, 6
[5] Vademecum 5.1. Documentul este disponibil la adresa: https://www.magisteriu.ro/vademecum-pentru-sinodul-despre-sinodalitate-2021/
[6] Papa Francisc, Discurs la începutul Sinodului dedicat tinerilor. Textul este accesibil la adresa: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-deschiderea-sinodului-episcopilor-2018/

Textul integral al circularei